8 ianuarie 2009

Ninge...

Afara ninge cu fulgi mari si pufosi, aproape ireali. Ninge atit de frumos, incit ma face sa simt iarna. Fulgii astia mari si pufosi trebuiau sa vina inainte de Craciun, si totul ar fi aratat altfel. As fi vrut sa simt altfel spiritul Craciunului, si sigur ar fi fost altfel daca ar fi nins cu fulgi ca cei de azi.
Afara ninge cu fulgi mari, si nu imi vine sa ma mai dezlipesc de la fereastra. Parca sunt intr-un basm intirziat, in care happy-end-ul vine abia dupa formula traditionala cu "Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa". Mi-a fost tare dor de zapada, iar ninsoarea de astazi este exact ca cele de care imi aduc aminte din copilarie, o ninsoare cu fulgi frumosi care danseaza la lumina becului de pe stilp si care ma poate rapi ore intregi, doar sa stau si sa privesc.
Afara ninge cu fulgi mari, pentru toata iarna de pina acum in care nu a nins mai deloc. Este vremea de un ceai fierbinte cu lamiie, de un vin fiert cu scortisoara si de amintiri ale zapezilor de pina acum. Caci da, chiar ieri ma intrebam... "ou sont les neiges d'antant?"

Si imi amintesc de bunicul care ma tragea cu sania prin cartier, iar eu stateam infofolit cu caciula de cosmonaut si imi imaginam ca sania e trasa de unul din eroii Legendelor Olimpului...
Si imi amintesc de vacante de iarna la Busteni si Predeal, de derdelusuri si sanius de dimineata pina seara...
Si imi amintesc de omul de zapada care avea ca si nas un morcov strimb furat de la bunica din camara si de nasturii gasiti linga masina de cusut, folositi ca si ochi...
Si imi amintesc de cazematele facute cu copiii din cartier si de jocurile noastre si bataile noastre cu bulgari...
Si imi amintesc de dorintele de la inceput de decembrie de a ma trezi dimineata vazind zapada, cind eram atit de fericit daca atunci cind ma trezeam vedeam tiglele casei de vis-a-vis si teiul din curte imbracat in alb...
Si imi amintesc de prima plimbare pe zapada printr-un parc cu o fata cind ne inghesuiam unul in altul si ne imbratisam ca sa uitam de frig si ne bateam cu zapada...
Si imi amintesc de excursiile din liceu cu toata gasca la Busteni si sus pina la Babele si de primul vin fiert si de jocurile de whist si renz prelungite pina dimineata...
Si imi amintesc de zapada din luna martie a unui an (parca 1993) cind a nins atit de tare incit scolile au fost inchise o saptamina si am avut o nesperata vacanta in care am tinut-o tot intr-o petrecere...
Si imi amintesc de week-end-uri de facultate cind plecam la Predeal si ne petreceam toata ziua pe pirtie apoi mincam papanasi la Mama Maria si apoi descopeream ca afara era un peisaj atit de feeric incit parca fusese pictat de pictorul Pictorescu...
Si imi amintesc de atitea 1 Decembrieuri pline de zapada pe Valea Prahovei, pe vremea cind mergeam cu trenul, cu nasul, beam 2 sticle de vin pina la Sinaia, si apoi o luam de la inceput acolo...
Si imi amintesc de un 1 Decembrie petrecut intr-o cabanuta de pamint la Biertan, fara curent si fara apa, in care am descoperit ce bine e sa fii aproape de natura, ce mari mesteri bucatari suntem si ce bune sunt merele coapte in vatra sobei...
Si imi amintesc de iernile trecute la Sirnea, de imaginea aceea idilica a satului romanesc de munte, uitat de lume, dar care iti poate oferi niste peisaje de vis...
Si imi amintesc de primii fulgi de zapada ai fiecarei ierni, de povesti spuse de bunica la gura sobei, de cartofii copti si de lectiile facute la lumina luminarii, de Craciunurile de pe vremuri, de atitia oameni de zapada si atitea cazemate, de copilarie, de adolescenta, dar si de iernile mai recente... Sunt nascut iarna, si imi place la nebunie zapada.... Iar atunci cind ninge cu fulgi mari ca astazi, toate aceste amintiri placute se intorc, si ma fac sa visez.
Si chiar daca miine o sa fie zloata si noroi, iar traficul din Bucuresti va fi mai rau decit de obicei, eu stau lipit de geam si ma uit cum ninge afara cu fulgi mari si pufosi. Si mi-e dor sa mai fiu copil si sa ma traga bunicul cu sania pe toate stradutele din cartier, iar bunica sa ma astepte cu un ceai fierbinte si cu o felie de piine cu unt si sare...

6 comentarii:

Anonim spunea...

Ce ti-e si cu fulgii astia.. Cum fac ei din noi niste simpli copii..

Costele spunea...

nene Boby, a nins de Craciunul ortodoxilor de rit vechi, poate ca ei au fost mai buni ca noi. nu crezi?

mina spunea...

Nu stiu daca am vazut undeva titlul asta, dar cred ca ar trebui sa te gandesti s-asterni o carte, care sa se numeasca "frumusetea lucrurilor demult uitate", ca prea-s frumoase toate aceste amintiri si ganduri,de cele mai multe ori datatoare de zambet..

Boby spunea...

@Luli - da... a ajuns o ninsoare un lucru atit de rar incit ne bucura atit de mult si ne aduce aminte de copilarie...
@Costele - pai sa ne facem si noi atunci pravoslavnici si sa vedem daca o merge treaba mai bine
@Mina - daca da Dumnezeu si ajung cu bine si la batrinete, o sa ma apuc atunci sa scriu toate amintirile astea frumoase...

Anonim spunea...

confirm, acel martie a fost in 1993. tin minte ca ai mei erau la servici si eu inchiriam casete porno (se dadeau pe sub mana la aproape orice centru de inchirieri casete de care sigur iti amintesti pentru ca erau peste tot). eram un pervers mic! :))

Boby spunea...

@megalodon - perversule :) eu incercam sa socializez cu fetele la petreceri pe vremea aceea :)