Cintece de Craciun

Un pic din atmosfera de Craciun...

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.

Povestea Pomului de Craciun

Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, adica in ajunul Craciunului. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei foarte vechi, care se pare ca a aparut initial in Occident. In secolul XV-lea, in provincii precum Alsacia si Lorena, pomii se impodobeau de Anul Nou si nu de Craciun. Treptat traditia a fost preluata si in Spania, Italia, Franta si Elvetia.
De asemenea, se poate ca la originea obiceiului sa stea popoarele nordice care isi impodobeau casele de Craciun cu ramuri de brad si de vasc. Prin intermediul catolicismului, obiceiul a ajuns si in Orient. In anumite zone ale Rusiei in ajunul Craciunului se mergea in padure si se alegea cel mai frumos brad. Acesta era impodobit cu luminari aprinse, bomboane si jucarii. In Anglia obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. La sfarsitul secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului de Craciun a ajuns si in citeva orase din Germania. Dupa primul razboi mondial insa, obiceiul s-a raspandit pe intreg teritoriul tarii. Un alt mit spune ca obiceiul decorarii bradului provine de la egipteni, care isi decorau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat mai apoi si de romani, care au folosit brazii in locul palmierilor.

In secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfinta treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atirnat de tavan cu virful in jos. Totusi se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu luminari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer. La mijlocul secolului al XVI-lea, in Germania apar primele tirguri specializate in vinzarea cadourilor. Figurine confectionate din aluat si coapte erau agatate in brad, ca obiecte decorative. Mai tirziu s-au adaugat bomboane si ghirlande din hartie colorata.
Astazi in epoca moderna nu se mai poarta bradul cu globuri colorate. Ca sa ai un brad la moda trebuie sa il decorezi in maxim trei culori. Clasica beteala a fost inlocuita cu ghirlande de margele de o singura culoare, iar beculetele colorate le-au locul deja invechitelor luminari si tot astazi in epoca moderna, brazii artificiali le-au luat locul celor naturali. In traditia romaneasca se spune ca este bine ca bradul sa fie tinut in casa pina la Sfantul Ion. Natural sau artificial, bradul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa nici unuia dintre noi.

Mos Nicolae

In fiecare an, de ziua Sfintului Nicolae, ma simt din nou copil: in ajun imi lustruiesc ghetele si arunc priviri furise pe geam sperand sa il zaresc. Asa voi face si in acest an, chiar daca stiu ca anii au trecut si nu o sa mai gasesc nimic in ghete. Sincer o spun - mi-e dor de Mos Nicolae, de emotia teribila cu care imi pregateam ghetutele linga intrare, de somnul colorat si gustul dulce al dorintelor secrete din noaptea de dinaintea sosirii miraculoase a Sfintului. Mi-e dor de incordarea asteptarii copilaresti, de gandul - usor vinovat - al nuielusii de alun. In ciuda celor citeva nuieluse pe care le-am gasit de-a lungul anilor bagate in cizme, nu am incetat niciodata sa ma pregatesc asa cum se cuvine pentru sosirea lui Mos Nicolae. Citi dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu´ a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebindu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa.
Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae s-a impamintenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Mos Craciun, asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmintul rosu si barba alba, a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate americana, care facea reclama pentru celebra Coca-Cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii, este insa Sfintul Nicolae. Copiilor obraznici li se poate intampla ca Mos Nicolae sa le aduca si cite un bat, mai ales ca rolul de ocrotitor al familiei, cu care a fost investit de religia ortodoxa, ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor.

Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfintul Nicolae. Povestea incepe cu un batran numit Sfintul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in anul 340 in vremea lui Hristos si a fost ingropat in Myra. El s-a nascut cindva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cind el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfintul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfintului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfint, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Tirziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfintului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfintului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari.
In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfintului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele fara posibilitati materiale sa se marite, oferindu-le o zestre. Cind colonistele olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batrin spiridus vesel. A fost descris ca un batrin olandez vesel si bucalat din comedia "Istoria New-York-ului", a lui Washington Irving. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfintul Nicolae. In unele culturi, Sfintul Nicolae calatoreste alaturi de un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheaza pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In Germania, Sfintul Nicolae calatoreste tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 decembrie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun. Vine, vine Mos Nicolae...

Ca si firea Sfintului, sarbatoarea este simpla si smerita. Lui Mos Nicolae nu trebuie sa-i oferi nimic - nici promisiuni, nici poezii invatate pe de rost. Cred ca este indeajuns sa-ti pui o dorinta si sa i te inchini. Important este sa credem in el. Este limpede ca, fara candoare si fara suflet de copil, nu poti discuta cu Mosul. Nu virsta conteaza. Romanii stiu prea putine despre identitatea si biografia reala a Sfintului Nicolae, desi il tin foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfint facut de Dumnezeu si ar sta de-a stinga acestuia. San Nicoara este acum batrin, dar atunci cind era tinar se pare ca ar fi fost podar, dupa cum spun unii, sau corabier si pescar, dupa cum spun altii. Ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este foarte cunoscut atit in Rasarit, cit si in Apus. El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti si nuieluse pentru cei neastimparati), este o inovatie oraseneasca, prefigurind darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.
Parerea specialistilor: "Nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica, Sf. Nicolae a fost episcop in Mira Lichiei, fiind intemnitat in vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian. Traditia ii atribuie numeroase miracole, prin care a ramas cunoscut ca protector al celor saraci si neputinciosi. Nu mai putin de 21 de miracole ii sunt atribuite Sfintului Nicolae. Acesta este slavit pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. In timpul vietii lui, Sfintul Nicolae ar fi inviat trei copii omorati de un hangiu prea hapsin, asa precizeaza legenda, si de aici, iata, poporul a transferat acest lucru vizavi de Sfintul Nicolae", declara Ovidiu Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic Iasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii cuminti care dorm, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri; insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se pare ca Sfintul Nicolae insusi a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Un om sarac avea trei fiice, iar casa in care traiau cele trei surori era tare saracacioasa. Tatal lor planuia sa le vinda, crezand ca, astfel, se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cit zestrea era mai mare, cu atit cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavind nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vindute ca sclave. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. In mod misterios, omul a gasit in casa o punga cu galbeni, ce continea o zestre considerabila pentru fata cea mare astfel incit sa-si poata gasi un sot cumsecade. Saculetul cu galbeni a aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat. Astfel, fata cea mare a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atirna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
Se spune prin popor ca, de ziua lui Mos Nicolae, se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
De ziua Sfintului Nicolae incep cu adevarat sarbatorile de iarna. Incep cu o imbratisare, un suris si un strigat spontan de bucurie. Sfintul nu se vede, nu se arata. Lucreaza in ascuns, sub mantia protectoare a noptii, asa cum a facut cu parintii care voiau sa-si vinda fetele, aruncaidu-le pe fereastra punga cu galbeni. Dat deoparte si aproape uitat, Mos Nicolae, cu parul lui rarit si barba albita de ninsoarea anilor, ne priveste surizator din icoana. El e protectorul casei si al pruncilor. El e paznicul nevazut a tot ce este adevarat, frumos si inocent. Cit de nepotrivit ar fi sa-l vad pe Mos Nicolae, asemenea lui Mos Craciun, imprimat pe tricouri sau cani de ceai, pe sticle de bere sau oferte promotionale in magazine. Sa-l vad industrializat, folosit in profitabile afaceri. Asa, discret si refugiat pe peretele unei biserici sau al unei camere, ii sta mult mai bine. Chipul lui senin si fara patima lumineaza o lume intreaga - copii si batrani, deopotriva.
Mos Nicolae a fost si va ramine una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, din numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe linga dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.

Obiceiuri si traditii de sarbatori

Sarbatorile de iarna reprezinta un moment foarte special in viata fiecaruia dintre noi. In fiecare familie de exista obiceiuri legate de aceste sarbatori sfinte care sunt transmise cu sfintenie din generatie in generatie. In afara de acestea mai exista obiceiurile calendaristice raspindite pe intreg teritoriul patriei noastre. Obiceiurile si traditiile legate de sarbatoarea Craciunului si de cea a Anului Nou sunt cele mai raspandite. Printre obiceiurile si traditiile romanesti pastrate si transmise de-a lungul timpului sunt: colindul de “Buna dimineata”, Steaua, plugusorul, sorcova, vicleimul, vasilica, jocuri cu masti (turca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (calutii, caluserii), specifice anumitor zone ale tarii. Pe langa acestea si o seama de practici si superstitii care isi au originea in miturile stravechi crestine.

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri legat de sarbatorile de iarna este taiatul porcului. In anumite zone ale tarii acesta se taie in ziua de 20 decembrie, adica de Ignat. Se zice ca porcul care n-a fost taiat in aceasta zi nu se mai ingrasa, caci si-a vazut cutitul. Sangele scurs din porc dupa ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macina si se afuma cu el, peste an, copiii ca sa le treaca de guturai, de spaima si de alte boli. In alte zone datina spune ca porcul se taie in ziua de Craciun, dupa care gospodinele pregatesc o mancare din carne macra de porc cu ceapa si slanina, din care gusta primii oameni straini care le calca pragul casei, prima masa pregatita dupa tairea porcului de cheama "pomana porcului". In Maramures cu o saptamana inainte de Craciun incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc casele.

In Ajunul Craciunului se leaga pomii cu paie, pentru ca acesti pomi sa lege rod bogat si se ung cu muruiala ca ei sa fie incarcati de roade. In seara de 23 spre 24 decembrie, pana dupa miezul noptii si in unele locuri pana la ziua, copiii merg din casa in casa la colindat. Colinda poarta nume diferite in functie de zona: Mos-Ajunul, Buna-dimineata, Colindisul sau Buna-dimineata la Mos-Ajun. In unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Dupa credinta populara, ei sunt purtatori de noroc si fericire. Prin unele parti, baietii, dar mai cu seama cantaretii bisericesti umbla cu icoana in ziua de Ajunul Craciunului - o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Hristos in mijlocul staulului. Incepand cu prima zi de Craciun si in urmatoarele zile, copiii umbla cu Steaua, cantand colinde de stea prin care vestesc nasterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezinta la Craciun nasterea lui lisus Hristos, siretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul si adesea infruntarea necredintei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Craciun si Anul Nou.

Datina impodobirii bradului de Craciun se pare ca isi are originea in Germania, unde este cunoscuta sub numele de Cristbaum. Pomul de Craciun este impodobit in anumite zone cu hartie colorata si cu siruri de boabe de fasole alba. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului". In alte parti pomul este impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. In Ziua de Craciun nu se matura in casa, ci numai a doua zi pentru ca se spune ca "iti arunci norocul!". A doua zi gunoiul se arunca la pomi, ca-i ajuta sa fie roditori. Si tot legat de pomi se mai spune ca cine planteaza un copac in acesta perioada a anului in gradina sau in parc va fi un om norocos. Pomilor le sunt atribuite si anumite semnificatii cum ar fi: bradul reprezinta teama de suferinta; afinul semnifica nevoia de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; suferinta; castanul - teama nevinovata; frasinul - amabilitate; liliacul - iubire; marul -invidie, nedreptate; nucul - insanatosire; paltinul - atentie la libertatea pe care o ai; piersicul - dificultati; plopul - prietenie, devotament; prunul - fagaduieli uitate; salcia - respect; salcamul - pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sincera; teiul - iubire conjugala; visinul - lipsa de initiativa; vita de vie - petrecere; zmeurul - discordie.

In partile Muscelului se crede ca primele patru zile, incepand cu 24 decembrie, corespund in ordine celor patru anotimpuri: prima zi e de primavara, a doua de vara, a treia de toamna si a patra de iarna, si cum va fi vremea in aceste zile asa vor fi si anotimpurile. In Maramures in seara sfanta de Craciun se ung cu usturoi vitele pe la coarne si solduri, si usile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele sa nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, pe spate, la coate si la genunchi, precum si usile si ferestrele casei pentru a indeparta spiritele rele. Pentru a nu fi atinsi de boala anul ce urmeaza se spune ca in dimineata de Craciun este bine sa ne spalam pe fata cu apa curata de izvor in care sa punem o moneda de argint.