Din nou la Mogosoaia

Duminica de Florii, soare, zi de primavara autentica. Mi s-a facut dor de duca si chef sa vad apusul de soare pe malul lacului din curtea Palatului de la Mogosoaia. Despre o alta vizita la Mogosoaia am mai vorbit si aici.
La 14 kilometri de Bucuresti, pe DN1A, in localitatea Mogosoaia, pe partea stinga, in mijlocul unui parc imens se afla palatul ridicat intre 1698 si 1702 din ordinul domnitorul Constantin Brincoveanu. Fatada, influentata de stilul arhitectonic venetian, a devenit un simbol al stilului “brincovenesc” – stilul românesc renascentist.
Denumirea de Mogosoaia vine de la vaduva boierului Mogos, al caruia era pamintul pe care a fost construit palatul si asezarea din jurul sau. In anii 1920, palatul a fost renovat de principea Martha Bibescu, al carei vis era sa devina stapina “regatului broastelor, priveghetoarelor si listelor”. Aceasta l-a primit cadou de la soţul sau George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunata din cartile pe care le-a scris. Mai tirziu palatul a devenit un loc de intilnire pentru lumea buna a anilor 1930.
O binemeritata iesire din orasul gri in curtea si parcul inflorit al palatului din Mogosoaia inseamna o debarcare intr-o oaza de liniste si de frumos, la numai un sfert de ora de mers cu masina. E un loc de vis, iar gradina Palatului o poti asemui cu gradina Raiului. Citeva ore petrecute in aceasta gradina iti incarca bateriile pentru mult timp. Cind este cald si soare parcul invie, si te poti delecta cu plimbari pe marginea lacului, cu picnicuri in cring, citit sub copaci sau jucat badminton pe alei.
Nu doar palatul este o deosebita realizare, ci si parcul care il inconjoara. Plasat la marginea lacului Mogosoaia, fatada dinspre lac da intr-o loggia terasata tip venetian, cu arcade, coloane si un mic labirint de gard viu. Superbele gradini de altadata ale Marthei Bibescu trimit cu gindul la cele de la Balcic ale Reginei Maria, buna sa prietena. Locul in sine este minunat, in ciuda privelistii de peste lac - in loc sa se vada o padure se vede o ingramadeala de case nou construite, dar asta nu are legatura cu palatul in sine, ci cu nesimtirea tipic româneasca. Si mai e ceva care nu mi-a placut: un fel de livada cu rahaturi modrniste care se potrivesc in peisaj ca nuca-n perete.
Linga gradina palatului este un cimp mare, unde zac aruncati linga un zid Lenin si Petru Groza. Nu ei, ci statuile lor aflate la locuri de cinste in Bucuresti pina in 1990, si care au fost aduse si lasate aici, cu nasul in pamint. O imagine ciudata si trista totodata, prilej de meditatie asupra conditiei umane, a maririi si decaderii.
Pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului, si de asta am avut parte si acum. Pentru mine apusul soarelui la Mogosoaia este cumva o stare de spirit, nu atit de puternica precum rasaritul pe Bolero la malul marii in Vama, dar totusi e o stare de superbitate linistitoare.
„Mogosoaia este un domeniu, un colt intreg de tara, un peisagiu iesit dintr-o evocare, infaptuit prin rivna creatoare a unui sir de generatii care si-au organizat viata in functia principiilor si aspiratiunilor lor. Mogosoaia nu are nimic ostentativ si programatic. Mogosoaia nu e decit expresia libera a unei conceptii a demnitatii facuta din reculegere si seninatate. Asezat pe acest ses valah care a fost de atitea ori pustiit de razboaie si transformat prin legile vietii si reformele sociale, in vecinatatea acestei capitale care s-a dezvoltat inorganic, Mogosoaia si-a trait istoria nu fara drame, nu fara intreruperi, dar totusi pe linia unei perfectionari. Mogosoaia nu este numai infatisarea unui trecut, dar tot atat si expresia unui prezent viu, marturia unei deveniri. Iata de ce Mogosoaia are un loc aparte printre monumentele istorice ale Romaniei.", spunea G. Cantacuzino.
Daca aveti citeva ore libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, pentru a petrece timpul relaxant, sa iesiti din Bucuresti si sa respirati aer curat, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin... muzeu, palat, parc, lac, aer curat, multa verdeata...
Iar de restul, sa las pozele sa vorbeasca:

Apus de soare la Mogosoaia

Simbata dupa-amiaza superba in Bucuresti. 20 Ianuarie ? nu... 20 de grade... pe o vreme superba de primavara mi s-a facut dor de un loc unde nu mai fusesem de citiva ani si, desi nu mai era mult pina la apus, mi-am dat seama ca ar fi o superidee sa ma duc sa vad apusul de soare pe malul lacului din curtea Palatului de la Mogosoaia.

Pentru cine nu stie, Palatul Mogosoaia e la 14 kilometri de Bucuresti pe DN1A. Drumul taie Bucurestii Noi si iese in localitatea Mogosoaia in mai putin de jumatate de ora din centru. Undeva pe partea stinga se afla un indicator si ajungem pe soseaua care duce spre palat. Palatul a fost construit intre 1698 si 1702 de catre Constantin Brincoveanu, intr-un stil arhitectural romanesc renascentist - o combinatie de elemente venetiene cu elemente otomane. Numele marelui domnitor ramine strins legat de acest palat, cladirea devenind simbolul stilului "brincovenesc".

Palatul si asezarea din jurul lui poarta numele vaduvei boierului Mogos care detinea pamintul pe care a fost construit. Cea care a renovat palatul in anii 1920 a fost Martha Bibescu, care il primise cadou de la sotul sau. Principesa, care a visat sa devina regina, a fost stapina "regatului broastelor, privighetorilor si lisitelor" - cum descria ea domeniul de la Mogosoaia. Din pacate, chiar daca in mare parte renovat, Palatul tot inca mai poarta in unele locuri cicatricele mutilarilor fara sens, facute in anii comunisti. Si chiar daca e inca lunga calea pina la acea Mogosoaie de vis interbelic, visul Marthei Bibescu, in care printesa si-a investit toata averea si mai ales harul, facand din palatul si din parcul lui Brancoveanu un loc care uimea o Europa intreaga; si inca una avizata, o Europa aristocratica si bogata!...

E lunga calea, dar de acum, incepe sa para posibila. Caci pentru cel care vine aici dintr-un Bucuresti agitat si aflat la numai doi pasi, o plimbare prin curtea si prin parcul inflorit al Palatului Brancovenesc este o lunecare intr-o capcana de liniste si de frumos... Dupa numai un sfert de ora de mers cu masina, ai debarcat intr-o alta lume, intr-o oaza de liniste, in care probabil castanii (pe care nu i-am prins niciodata infloriti) te vor face sa uiti de toate, iar farmecul labirintelor de plante si frumusetea curtii si gradinii ma fac sa imi doresc (odata in plus) sa ma pot duce si eu ca in "Back to the future" sa traiesc in Bucurestii anilor interbelici, cind toata lumea auzise si respecta "Micul Paris".

Si cum pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului mi-a parut un pic rau ca am ajuns citeva minute prea tirziu ca sa mai vad si soarele, dar a trebuit sa ma multumesc cu o combinatie superba de culori si cu niste copaci oglindindu-se ca in povesti in apa lacului... Soarele nu apusese inca, dar nu se mai vedea... Si asta pentru ca Palatul se sufoca sub presiunea viloaielor care l-au impresurat. Contrar tuturor prevederilor legale care protejeaza monumentele istorice, pe celalalt mal al lacului Mogosoaia, la mai putin de o suta de metri de palat, s-au ridicat in ultimii ani cel putin 30 de casoaie, fiecare cu debarcaderul ei. Alte cateva zeci, la fel de impozante, s-au construit in spatele lor.

Daca regretata Martha Bibescu ar mai fi trait sa vada din pridvorul domnesc gretoasa desfasurare de vile de pe pajistea de langa luciul apei, cu siguranta ar fi murit de inima rea. Si totusi... Daca aveti o ora libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin...