Am terminat santierul !

Intr-un sfirsit. Dupa 4 luni de zile. Cu mici pauze. Dar totusi 4 luni de zile in care nu mai stiam ce zi a saptaminii e, in care veneam de la job doar ca sa ma apuc sa muncesc, sa dau indicatii, sa fac aia, sa fac ailalta, sa car, sa duc, sa cumpar, sa platesc, sa caut idei, sa combat idei, sa gasesc variante optime.

Au trecut 4 luni de zile. Acum casa mea are un acoperis nou, sub care a crescut din nimic o mansarda cocheta, si totusi spatioasa, dotata cu tot ce ii trebuie, practic o mica garsoniera din care lipseste doar bucataria. Da, are si baie, si dressing, si dormitor, si camera de zi. La etaj am zugravit peste tot, am refacut baia de la zero, pastrind doar cada de fonta de acum 70 de ani (sigur nu mai gasesc pe nicaieri calitatea asta), am refacut balconul, am pus geamuri termopan, am modificat mobilierul. Si, bineinteles, cea mai frumoasa realizare de pe acest nivel - am facut in locul unui acoperis o terasa numai buna de baut cafeaua de dimineata, o terasa rustica de lemn care aduce cu una de munte, daca incerci sa nu vezi blocurile din planul 2. La parter am zugravit totul, am refacut baia de serviciu, am pus gresie si faianta peste tot, am schimbat una-alta si prin bucatarie, am transformat fostul meu dormitor in birou, am refacut livingul, am schimbat usile, am redecorat camara, am lustruit parchetul. In toata casa am schimbat instalatia electrica, care avea deja o virsta respectabila. Si instalatia sanitara a trecut printr-un proces de modernizare. Usa din lemn masiv de intrare si cele 2 scari, de la parter la etaj si apoi la mansarda, au trecut printr-un proces minutios de slefuit, reparat, lacuit si apoi vopsit, iar acum arata excelent. In curte am refacut scarile, am construit un gratar de caramida si am mai facut alte si alte mici sau mari modificari.

Una peste alta, acum sunt cu 4 luni mai batrin, cu peste 100.000 RON mai sarac, extrem de obosit, cu nervii trecuti prin perioade de intindere maxima, cu jumatate de vara sacrificata, cu viata sociala redusa (sper ca nu m-ati uitat de tot...), dar am o mare satisfactie. Am facut niste lucruri care sunt menite sa dureze, si sper ca stranepotii mei sa-si aduca aminte de strabunicul Boby care a facut mansarda aceea in care se vor juca ei peste 75 de ani. Am invatat multe lucruri din domeniul constructiilor si amenjarilor interioare, sunt in masura sa vin cu consultanta, sfaturi si idei. Chiar daca luni de zile am batut Bricostore, Praktiker, Hornbach, Dedeman, Ikea sau Kika, in loc sa bat Pardon Cafe, El Grande Comandante sau Stuful din Vama. Chiar daca pina acum am consumat exact o zi de concediu din cele 24 de anul acesta. Chiar daca am avut zile in care nea Mitica sau baietii ma faceau sa imi vina sa ii iau la bataie. Chiar daca m-am culcat constant saptamini in sir dupa ora 1. Chiar daca am tras si eu cot la cot cu baietii, am carat, am batut cuie, am dat gauri, am construit etajere. Chiar daca am golit bancomatul zile in sir, iar salariul imi ajungea fix o saptamina. Chiar daca luni in sir nu am stiut pe unde imi sunt lucrurile, si trebuia sa sap in mormane de pungi la care de-abia puteam sa ajung, ca sa-mi dau seama ca ceea ce caut e in cu totul alt colt al casei. Chiar daca haosul din toata casa se reflecta fidel si la mine in cap, si nu mai reuseam sa pun cap la cap piesele de la puzzle. Chiar daca orice il puneam pe Dorel (da, chiar asa il chema...) sa faca, el ori facea invers, ori incepea sa faca altceva si uita ce il pusesem eu sa faca.

Dar acum am garsoniera mea la mansarda de aproape 50 m2, acum am terasa unde pot sa imi beau cafeaua in diminetile lenese de duminica in care stau in Bucuresti, acum ideea de a face un gratar a capatat cu totul alte dimensiuni. Acum totul este nou, curat, lucios si frumos. Iar diversele nuante de galben cu care am zugravit toata casa sunt placute si dau senzatia de mai mult spatiu, chiar daca in multe locuri spatiul este de fapt mai putin, furat de tavane sau pereti din rigips.

Planurile continua, vreau sa fac un loc frumos si in beci, iar la anul vreau sa desavirsesc si exteriorul casei - sa schimb gardul, sa izolez casa cu polistiren si sa refac toata fatada. Dar pina atunci, ce-i mult strica si e momentul de o binemeritata pauza si de citeva zile in Vama Veche, printre scoici, hamsii, pescarusi, valuri si nisip...

Si cindva, om bea si o bere in noua locatie... Pina atunci,doua poze cu noul gratar, construit dupa planurile si ideile proprii. Arata ca cele din reviste? :D

Dintr-una intr-alta. Sau semn de viata. Jurnal de santier.

Da, inca mai traiesc. Desi se aduna praful pe blogul asta, ca nu am mai dat nici un semn de ceva vreme. Am intrat intr-o frunoasa rutina serviciu-santier-somn, din care cu greu reusesc sa mai ies cind si cind.

In week-end am vrut sa evadez un pic, sa imi vind casetofonul si sa fug putin pina in Vama, sa nu ma mai topesc linga asfaltul din Bucuresti, si sa dansez iar cu picioarele pe nisipul din fata de la Ovidiu pe "Comandante Che Guevara" sau pe "Thunderstruck", sau sa vad din nou un rasarit cu Bolero. Din pacate, planurile de acasa nu s-au potrivit cu cele din tirg si nu am mai avut cu cine sa plec.

Am vrut sa ma duc la concert la B'estfest, sa il vad pe maestrul Santana, dar norii de ploaie m-au intors din drum, am baut 3 beri fara alcool si apoi am inceput un tur al locatiilor prin care ies in ultimele luni. De data asta am fost prin cluburi gen Kika, Hornbach, Praktiker si Bricostore, dupa ce in week-endul trecut dansasem in Ikea. Si deja mi-e dor de Dedeman, unde nu am mai iesit cam de o luna. Am mai luat un rind de gresie si faianta (and more to come...), si alte diverse utile. Am inceput sa ma satur de locurile astea, dar s-o termina la un moment dat si nebunia asta.

Am vrut sa ies macar intr-un club simbata noaptea, dar mi-am dat seama ca sunt prea obosit pentru asta, mi-e prea cald pentru sauna din El Grande Comandante, iar la Ikea si Hornbach inchisesera deja. Iar la Pro Cinema tocmai incepuse Casino, cu Robert de Niro. Iar cum pentru mine de Niro ramine un monstru sacru, poate cel mai mare actor dupa Toma Caragiu si Amza Pellea, nu am putut rata si am revazut filmul pentru cine stie a cita oara.

Si totusi a urmat si o zi de duminica in care am facut ceea ce mi-am propus. Am ajuns la a patra nunta pe anul asta, si anume la Costele si la Viajerina (nu pun linkuri, cine ii cunoaste stie despre ce vorbesc). Si chiar a fost fain, nu mai fusesem de mult la o locatie asa faina, pe malul Lacului Floreasca. Si chiar daca a fost foarte cald, gheata din whiskyul Glenfiddich (pentru cunoscatori) a fost rece. Si chiar daca nu s-a fumat inauntru, racoarea de pe malul lacului a compensat. Si chiar daca o parte din amici au plecat la concert la Manowar, se auzea vag si pina la noi daca batea vintul in directia potrivita. Si chiar daca nu cunosteam decit putina lume, am avut parte de o surpriza extrem de placuta, am cunoscut in carne si oase o persoana pe care o admir foarte mult si am avut onoarea de a petrece o perioada de timp foarte placuta in compania ei. Si chiar daca a fost duminica seara, iar luni am fost "out of service" la birou, a fost o nunta faina. Ocazie cu care le mai urez inca o data lui Costel si Viajerinei casa de piatra, sa fie fericiti si sa aiba parte numai de lucruri frumoase in viata lor impreuna de acum incolo.

Iar acum am planuri mari de week-end. Nu vreau sa spun mai multe, pentru ca ma urmareste o replica din piesa lui Felix, Hipioti si bolsevici (pe care am vazut-o saptamina trecuta pentru a treia oara, ocazie cu care am aflat ca si Felix si Flavia alcatuiesc acum o familie, drept pentru care le urez si lor casa de piatra si multa fericire) - Vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rida? Povesteste-i de planurile tale! Drept pentru care o sa deconspir un singur element din planurile de week-end, si anume Transalpina. Si sper sa pot reveni cu detalii despre cit de minunat va fi fost.

Dar pina atunci, revin la gresia, faianta, rigipsul, parcodurul, ceresitul CT126 si CM9 si marturisesc ca sunt foarte aproape de a lua o decizie cu privire la canapea. Pentru cei care nu sunt in tema, sa fac o scurta introducere. In mansarda cea boema pe care mi-am amenajat-o la inceput de vara este deja cam toata mobila necesara, mai putin canapeaua. Pentru ca am fost foarte pretentios. Si pentru ca sunt plin de constringeri. As fi vrut o canapea mare, masiva, poate din piele sau poate nu. Dar nu am cum sa o urc pina in mansarda, pentru ca scarile sunt cum sunt, iar acoperisul apare si el peste ultimele scari, la ultima curba. Drept pentru care toate canapelele masive si dintr-o bucata ies din discutie, si se califica doar cele facute din mai multe bucati. E simplu, puteti spune, du-te la Ikea. M-am dus si acolo si nu am gasit nimic care sa imi placa. Toate canapelele pe care le-am vazut, prin zecile de locuri prin care am cautat, se impart in 2 categorii: care imi plac dar sunt prea mari si nu am cum sa le duc in mansarda, sau au dimensiunile potrivite si se pot demonta si transporta in bucati, dar nu imi plac. Am uitat sa zic, vreau o canapea de 3 persoane, care sa fie si extensibila, si sa aiba un look clasic. Nu vreau ceva prea modernist, avind in vedere locul. Intr-un final azi am cedat si am fost la un atelier la un nene care face pe comanda. Si am vazut una care in linii mari indeplinea criteriile mele estetice, dar si cele functionale, pe nea Nicu l-am adus in mansarda si mi-a garantat ca respectiva e singura care ar incapea acolo, e de 3 persoane, e extensibila, stofa e in niste culori (de la galben la maro inchis) care se potrivesc atit cu peretii galbeni cit si cu grinzile maro inchis din mansarda, asa ca pina la urma cred ca o sa declar sfirsita cautarea mea si o sa o cumpar pe cea cu pricina. Singurul inconvenient este ca nu are brate, ci perne. Nea Nicu mi-a propus sa o transforme si sa ii puna si brate, dar pina la urma m-am gindit ca ar deveni prea mare si ar ocupa prea multi din putinii metri patrati ramasi liberi. A, i-am facut si o poza.

Ce parere aveti despre ea? Eu m-am plictisit de cautat si cred ca voi marsa pe ea, dar orice parere este binevenita.

Si, de incheiere, fara sa comentez nimic despre scandalul cu Monica Iacob Ridzi, ii dau cuvintul lui Florin Chilian, sa va cinte noua lui melodie, Ridzi e poveri:

Si va las, am fugit sa aduc adezivul, coltarii si chitul din portbagaj, sa aiba miine Dorel ce sa faca :)

Mansarda

Nu am mai zis nimic despre santier, pentru ca imi maninca aproape tot timpul. Si, pentru ca am ramas dator, o sa impartasesc cu voi niste imagini cu mansarda, in varianta "before" (la inceput de aprilie, cind era un mare spatiu de depozitare si nu aveai unde sa faci un pas) si "after" (la inceput de mai, cind era aproape gta, dar nemobilata...). In faza actuala, ii mai lipsesc 3 chestii: aerul conditionat, televizorul si canapeaua. Iar restul santierului merge inainte...

Noutati de pe santier... Dar ce voce...

O saptamina ciudata, grea si a naibii de lunga. Si daca in week-end am umblat prin Regie sau pe la o terasa despre care sper sa am timp sa povestesc altadata, duminica am vazut un nou apus de soare la Mogosoaia (si promit sa revin cu mai multe detalii), luni am fost la teatru sa il vad pe maestrul Marcel Iures, creator de teatru (si aici o sa revin). Iar apoi, santier, santier, si din nou santier. Acoperisul este in sfirsit gata, acoperit cu Lindab peste tot, cele 2 ferestre Velux imi aduc multa lumina, iar mansarda mea are tavan, pereti si dusumea. Multe rafturi, niste geamuri si o baie. Iar ieri am fost la cumparaturi, am cumparat o cabina de dus cu hidromasaj, o chiuveta cu toate cele aferente, masca, dulap sau oglinda, un WC si astept sa fie puse cap la cap. Azi am luat si parchetul, si abia astept sa fie totul gata si sa beau o bere rece uitindu-ma la apusul de soare prin ferestrele mele mari si noi.

Acum stiti de ce am disparut si ce am mai facut in ultimul timp. Iar cineva care a intuit ca am mare nevoie de relaxare mi-a trimis un filmulet dragut, cu o tanti care s-a dus la emisiunea "Britain's got talent", un fel de Megastar de-al lor. O "mamaitza", pe numele ei Susan Boyle, care traieste singur, doar cu pisica ei, nu a fost niciodata maritata si se pare ca nu a fost niciodata nici macar sarutata. Susan arata ca o matusica batrina, supraponderala, neingrijita si cu o fata usor barbateasca, si nu inspira la prima vedere decit faptul ca probabil gateste excelent. Nimic care sa te faca sa te astepti la ceva dragut. Si totusi, hai s-o ascultam cintind "I Dreamed a Dream", si mai ales sa vedem reactia juriului si a publicului. E genul de voce care iti ridica parul pe ceafa sau poate chiar iti smulge o lacrima. Un motiv in plus de a renunta la aparente, de a nu avea idei preconcepute, de a nu pune baza doar pe aspectul fizic. Dati-le oamenilor o sansa, incercati sa-i cunoasteti mai bine inainte de a va forma o parere despre ei, bazata doar pe prima impresie. Nu in toate cutiile urite se ascund produse slab calitative. Asa cum Tudor Arghezi ne-a deschis ochii asupra florilor de mucigai, asa cum dintr-o bucata de carbune neslefuit poate lua nastere cel mai frumos diamant, asa putem gasi frumusetea acolo unde ne asteptam mai putin.

Mai bine hai s-o ascultam pe matusica... Si sa ne mai gindim odata daca vedetele nascute de televizor, cu silicoane si colagen in buze, cu tratamente laser si multe ore petrecute pe la solar, cu gene false, o tona de machiaj si aparenta de plastic inseamna mai mult decit o persoana adevarata, aparuta dintr-o bucatarie sau dintr-o camara, dar care se poate transforma dintr-o data intr-un artist. Incercati si doar sa ascultati cintecul, fara imagine...

Later edit: din pacate youtube a dezactivat embedding-ul la acest videoclip, asa ca sa incercam de pe dailymotio...

Susan Boyle on Britain's Got Talent

Santier la mansarda

Sunt in plin santier. M-am gindit ca, daca tot nu imi mai caut casa, a venit momentul sa investesc in casa in care stau. Criza asta este si un moment bun, pentru ca iti ofera mai multe variante de investitii, iar tot ce tine de imobiliar si de constructii se ieftineste. Forta de lucru este mai ieftina, materialele au scazut mult fata de anul trecut. Am stat strimb si am gindit drept si mi-am dat seama ca este un moment bun sa ma apuc de treaba. Am facut planul de lucrari, mi-am facut ordine in ginduri, mi-am dat seama cam ce vreau, am adunat oferte, am batut palma si m-am apucat de treaba. Incepind de ieri, casa mea este un santier.

Am pornit de la premisa logica de a incepe de sus in jos, asa ca am ales ca primi pasi sa schimb tigla de pe acoperis si sa mansardez podul. Tigla veche, de o virsta cu casa, deci din 1940, inca mai facea fata, dar am decis ca si-a trait viata si ca a venit momentul sa faca loc unei tigle metalice Lindab. Am oscilat intre diverse nuante de rosu si de maro, dar pina la urma am ales maro. Acum daca ma duc in pod si ma uit in sus vad cerul, stelele si luna. Arata chiar frumos, totul e sa nu ploua pina e gata lucrarea. Cu ocazia asta voi si izola cu vata minerala, atit fonic cit si caloric.

Partea cu mansardatul e o idee mai recenta, dar mi s-a parut fascinanta. De multe ori, problema extinderii spatiului locuibil apare atunci cind nu esti pregatit sa investesti intr-o noua locuinta. Si atunci m-am gindit sa fac vara sanie si sa imi indrept atentia asupra spatiilor nelocuite. La mine in pod era un depozit in care de 3 generatii s-au tot dus lucruri care "poate vor mai trebui vreodata" si evident ca nu a mai avut nimeni nevoie de ele. Inca nu am reusit sa evacuez decit 3/4 din ce era acolo, si erau atitea chestii vechi si inutile... am umplut toata curtea de ele. Nu am gasit nici o comoara ascunsa pina acum, doar o geanta de seara cu care probabil s-a dus bunica pe la vreun bal in anii '40. Poate o sa mai gasesc ceva, daca nu, imi ramine doar sa ma bucur ca am scapat de atitea vestigii inutile ale trecutului. Daca vrea cineva colectia completa a revistelor Autoturism si Tehnium, sa dea un semn pina miine, cind vine containerul de gunoi.

Despre mansarda. Podul e un spatiu care poate fi reamenajat astfel incit sa fie si dormitor, dar si camera de hobby, de stat la un sprit in noapte, o biblioteca sau un birou. Inca nu sunt total hotarit cum va arata, cert e ca vreau sa fie un spatiu intim, unde sa va pot invita la un ceai sau la o carafa de vin, poate la un film sau poate la un joc de carti. Fie un dormitor rustic, fie un birou ultraechipat, fie doar o canapea si doua fotolii pentru a sta la povesti in fata televizorului. Poate chiar un dormitor suplimentar, pentru oaspeti. Vreau sa o vad intii gata ca sa ma pot decide care va fi formatul. Vreau ca elementele structurale din lemn ale acoperisului (stilpi, grinzi si ce mai e pe acolo) sa le vopsesc si sa le fac sa accentueze aerul rustic al mansardei. Iar ca si lumina, doua ferestre Velux si un termopan in locul geamului de la lucarna existenta vor avea rolul de a aduce lumina soarelui ziua si lumina lunii noaptea.

Denumirea de "mansarde" a fost popularizata de catre arhitectul francez Francois Mansart (1598 - 1666), care a folosit acest termen in majoritatea lucrarilor sale. De-a lungul timpului acest spatiu rezidual a primit diferite destinatii. Folosita initial ca spatiu de locuit al servitoriilor (insalubru si distinct fata de marile saloane ale palatelor), mansarda a devenit in secolul al 19-lea un loc propice pentru artisti, capatind conotatii culturale. Principalul aspect care a determinat aceasta schimbare a fost acela al pozitionarii: izolat de lumea ostila, aflat undeva deasupra, artistii l-au considerat o punte de legatura cu cerul, un spatiu propice creatiei si visarii.

Astazi problemele tehnice si estetice pe care aceasta zona a casei le ridica, au fost depasite. tinind cont de citeva sfaturi esentiale si apelind la experienta unui specialist in amenajarile de interior se poate obtine o mansarda confortabila, incapatoare, cu un design original si calduros, devenind unul dintre cele mai placute spatii de petrecere a timpului liber

Am vazut deja o mansarda "preparata" de echipa care imi lucreaza si mie. Mi-a placut foarte mult rezultatul si mi-am dat seama ca asta vreau si eu. Si ma intrebam de ce mansarda a fost, este, si va ramine unul din spatiile preferate ale casei. Cred ca este exact tenta boema pe care o pastreaza inca din vremuri indepartate, caldura pe care o inspira, si spatiul interesant pe care il creeaza.

Eu sper sa termin cit mai repede cu santierul si sa putem bea impreuna un sprit de vara in noua mansarda. Si va astept si cu idei de amenajare si decorare pina atunci...