Sa-l ajutam pe Razvan !

Am primit din mai multe parti tulburatoarea poveste a lui Razvan Zainescu. Mai multi dintre cunoscutii mei il cunosc pe Razvan si imi vine greu sa cred ca asemenea nenorociri se pot intimpla cuiva din cercul de cunoscuti. Din pacate, asemenea povesti nu sunt doar la televizor sau in ziare, ci se intimpla si cu adevarat. Chiar daca eu nu il cunosc personal, sunt sigur ca Razvan merita atit ginduri bune si incurajari cit si ajutorul nostru. M-a miscat si faptul ca Razvan este un baiat de virsta mea si ca asemenea necazuri pot lovi pe oricine, fara a tine cont de nimic. Acum, in luna cadourilor, cred ca putem sa ii facem un dar si lui Razvan, sa il ajutam si noi cu ceva, in functie de posibilitati.
Si o alta rugaminte a mea, pe linga cea de a-l ajuta pe Razvan, ar fi de a trimite catre cit mai multi acest mesaj, pentru ca asa cum am mai vazut, mic cu mic se face mare, si impreuna putem reusi...

"Este povestea cutremuratoare a lui Razvan Zainescu, un baiat de 32 de ani pe care l-am cunoscut cu foarte multa vreme in urma (acum vreo 20 de ani) datorita mamei lui care mi-a fost profesoara de economie in liceu si care mi-a marcat hotarator evolutia ulterioara a carierei profesionale. Desi drumurile noastre initial s-au despartit, viata m-a tinut aproape intamplator in preajma lui si a familiei lui, iar cat a lucrat la Reuters ne-am intalnit destul de des datorita specificului muncii. Despre situatia lui am aflat pe 3 decembrie 2009 si trebuie sa recunosc ca nu imi vine sa cred ca se poate intampla cuiva o asemenea nenorocire, unui om pe care il cunosc ca fiind o persoana deosebita, educata un tip cu un suflet mare, apreciat de toti cei care l-au cunoscut si provenind dintr-o familie de oameni exceptionali. Cosmarul prin care acest om trece acum a venit din senin, convulsiile survenite in timpul somnului au condus la oprirea respiratiei, resuscitarea a avut loc dupa 40 de minute dar din cauza neoxigenarii, creierul a fost afectat. Razvan nu avea nicio problema medicala iar cauzele crizei nu au putut fi stabilite. Acum insa acest baiat deosebit este in plin tratament de recuperare si are urgenta nevoie de sprijin financiar pe care familia sa nu si-l mai poate permite. Detalii gasiti pe site-ul http://razvan-zainescu.eu. Acest om are nevoie de inca o sansa pentru a reveni in mijlocul familiei si ne sta in putinta sa il ajutam." - Remus Serban, trader, ING Bank

"Citesti despre astfel de povesti si crezi ca sunt numai ale altora, numai din filme si ziare. Si cand i se intampla cuiva atat de drag si apropiat, ramai fara repere! Razvan ne-a marcat viata tuturor care scriem aceste randuri si continua sa o faca intr-un mod care nu ne asteptam! Este o lupta incredibila ceea ce se intampla si urmeaza, pentru Razvan si familia lui, o lupta in care fiecare credem si participam asa cum putem mai bine. Pentru zambetul si glasul care ne-au bucurat ani la rand, pentru un OM care inca are atatea de trait si daruit in viata, pentru o familie cu o putere extraordinara de a lupta, merita sa ajutam!" - Oana Paun, Trader, Citibank Romania

"L-am cunoscut pe Razvan cand a intrat in AIESEC. De atunci a fost o prezenta pe care nu o puteai ignora. Puteai sa il placi sau nu, dar in nici un caz nu puteai sa il ignori sau sa faci abstractie ca exista. Statura impozanta, tot timpul cu zambetul pe buze si tot timpul cu replica pe buze. Lui Razvan ii datorez casnicia mea. Datorita lui sunt casatorita cu cel mai minunat om pe care il cunosc. Chiar daca nu am avut intotdeauna acelasi pareri, chiar daca ne-am si certat ocazional, iti multumesc Razvan ca existi si iti doresc din suflet sa te loveasca o forta divina care sa te scoata din ceata in care ratacesti in aceste clipe. Razvan merita ajutor pentru a redeveni ceea ce a fost: o forta pe care nu o poti ignora. Va rog sa nu il ignorati pe Razvan!" - Oana Nedelcov, Managing Director, S.C. JUST ADVERTISING S.R.L.

Chiar daca nu l-am cunoscut pe Razvan, ii cunosc pe Remus si pe cele doua Oane si imi dau seama ca pentru cei care il cunosc, Razvan este un om deosebit si care merita sa cistige lupta pe care o duce cu boala, cit si lupta celor din jur pentru sanatatea lui si va rog inca o data sa incercam sa il ajutam...

Din 13 octombrie 2009, pana pe 13 decembrie 2009, printr-un SMS, valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote, la numarul 890, prin care vei dona 2 euro pentru tratamentul lui Razvan.
Deasemenea, conturile la care se pot face donatii pentru Razvan sunt:


ING Bank N.V.Amsterdam
Sucursala Bucuresti , Agentia Mihai Bravu Cod SWIFT : INGBROBU BIC 606410008 Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA ( mama lui Razvan )
IBAN: RO45INGB0000999900077895 (RON)
IBAN: RO71INGB0000999900077912 (EUR)
IBAN: RO60INGB0000999900077916 (USD)
BRD GSG Agentia Theodor Pallady
Cod SWIFT CODE: BRDEROBU
Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO54BRDE441SV14528194410 ( RON)
IBAN: RO20BRDE441SV02209874410 ( EUR)
BCR: Banca Comerciala Romana Sucursala Sector 3 Bd. Decebal nr. 11, bl S14, sector 3 Bucuresti Cod Swift: RNCB ROBU Titular de cont : ZAINESCU GABRIELA MINODORA
IBAN: RO93RNCB0318005670430001 ( RON)
IBAN: RO27RNCB0074005670430003 ( EUR)

Multumesc pentru atentie, bunavointa si timpul acordat...

Doi la suta

Mai sunt doar 2 zile pina pe 15 mai, ultima zi in care poti depune formularul 230 la administratia fiscala!

Fiind unul dintre putinii care a facut anul trecut ceva profit si pe bursa, am avut si eu de completat formularul 200. Fiind actionar si la o banca de afara care mi-a dat dividende, am avut de completat si formularul 201.
Si am facut ceea ce fac in fiecare an, am completat si formularul 230, i-am atasat formularul 210 (fisa fiscala care vine de la angajator), pentru a directiona 2% din impozitul meu pe venit catre o organizatie non-guvernamentala. Si in formularul 200 exista rubrica respectiva, petru 2% din impozitul pe venitul declarat in acest formular.
Sistemul "2%" permite contribuabililor persoane fizice sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie non-guvernamentala. Este un sistem prin care cetatenii au posibilitatea sa decida in mod direct ce se intimpla cu banii din impozitele lor.
In 2007, circa 15% dintre contribuabili au folosit sistemul, fata de 8% in 2006. In acelasi timp suma directionata a crescut la 7,2 milioane Euro, fata de 5 milioane in 2006.
Daca tot ai si tu de depus asa ceva, nu uita ca fiecare dintre noi are posibilitatea de a redirectiona 2% din impozitul pe venit catre un ONG. Iar chiar daca suma poate parea mica, mic cu mic se face mare, si cu banii strinsi putem ajuta un copil sa se trateze de o boala ce pare incurabila, un alt copil sa nu renunte la scoala, un batrin sa traiasca un pic mai bine, niste animale nevinovate sa fie tratate un pic mai bine, sau SMURD sa investeasca in aparatura performanta. Putem ajuta un lacas de cult, o fundatie care are grija de copii abandonati, de batrini singuri, de animale ale strazii. Copiii, educatia, virstnicii, somerii, persoanele bolnave sau cu nevoi speciale, protectia mediului sau a animalelor, cultura, cercetarea sunt doar citeva din domeniile in care un procent din impozitul vostru poate avea cu adevarat un impact.
Alege pe cit posibil organizatii pe care le cunosti sau de care ai mai auzit pentru a fi sigur ca banii sunt folositi cit mai eficient. Domeniul in care doresti sa activeze organizatia depinde numai de tine, gindeste-te insa ca acesti bani pot rezolva probleme din jurul tau, care te afecteaza sau afecteaza comunitatea in care traiesti.
Daca ai ales un domeniu si o organizatie catre care vrei sa directionezi acesti 2% din impozit, trebuie sa stii ca acest lucru este o optiune si nu o obligatie. Trebuie sa afli datele de contact ale organizatiei respective, in speta numele organizatiei, codul de identificare fiscala (codul fiscal) si contul organizatiei in format IBAN
O lista cu organizatii poti gasi aici.
Eu am ales sa donez 2% pentru renovarea spitalului Marie Curie:
http://www.doilasutamariecurie.ro/campania.html
Fundatia Scheherazade si-a propus un proiect ambitios: renovarea integrala a Spitalului pentru copii Marie Sklodowska Curie.
Pentru unii copii, copilaria inseamna bucurie, povesti si o camera colorata plina de jucarii. Pentru altii insa poate insemna un spital, care ajunge sa le fie casa. E locul in care cei mici isi petrec o parte trista din viata lor. Ajutati-ne sa-i facem doar putin mai fericiti.
Spitalul Marie Curie are 7 etaje, o suprafata de 10.000 m2 si o capacitate de 500 de paturi, unde, anual, sunt tratati peste 50.000 de copii din intreaga tara.
Copiii internaţi merită să fie trataţi intr-un mediu curat si prietenos, care sa-i ajute să treacă mai uşor peste suferinţă şi boala. Tratamente dureroase pot fi mai uşor suportate intr-un pătuţ nou, cu jucării colorate si pereţi pictaţi cu personaje de poveste.

Formularele le gasesti aici: 230 (daca ai avut venituri numai din salarii) si 200 (daca ai avut si alte venituri).

In citeva minute poti decide sa directionezi 2% din impozitul pe care l-ai platit deja in 2008, catre comunitatea in care traiesti si sa ajuti: copii, batrini, mediul inconjurator, cultura, sau orice alta cauza pe care o ai in vedere.
Daca vrei sa ajuti, nu uita sa o faci. E foarte usor, nu costa nimic, contribui la eficientizarea cheltuielii banului public (deci si al tau), potii ajuta la rezolvarea unei problema din comunitatea ta si poti ajuta oameni care chiar au nevoie de asta, directionind 2% catre o organizatie care lucreaza pentru ei.

Tot ce trebuie sa faci este sa trimiti intr-un plic recomandat, pina pe 15 mai, o copie dupa fisa fiscala, impreuna cu formularele 200 sau 230 completate la administratia financiara la care esti arondat. Administratiile financiare vor face calculul sumei de 2% si o vor vira in contul organizatiei pe care ai ales-o, pina la sfirsitul anului 2009.
Spor la treaba si nu uita sa faci o fapta buna ! Numai citeva minute din timpul tau pot deveni pentru ceilalti un ajutor nepretuit.

Anunt umanitar

Cind suferinta atinge oamenii in virsta, poti intelege mai usor si consideri aceasta ca fiind oarecum in firea lucrurilor. Dar cind, de la o virsta frageda, un copil, Marian STOENICA de 21 de ani, se lupta sa dobindeasca starea de normalitate, nu poti ramine indiferent.

Va indemnam din nou sa ajutam impreuna un om, un suflet aflat in suferinta. Stim ca sunt greutati la toate nivelurile, ca resursele nu ajung… insa cite putin de la mai multi l-ar putea ajuta pe Marian Stoenica sa se poata opera.

Am primit zilele acestea scrisoarea fratelui sau, care ne spune ca ar prefera sa ii ia locul celui aflat in suferinta…

Cunoastem faptul ca fiecare comunitate si familie isi are problemele sale, nefiind practic nicio casa in care suferinta sa nu isi faca loc. Tocmai de aceea - stiind ce inseamna durerea - sa incercam sa ajutam fiecare cum putem mai bine. Ni se cere putin si nadajduim totodata ca atunci cind vom avea mare nevoie, sa primim, la rindul nostru - in schimb - un gest pe masura.

Stim ca ati ajutat si ati fost solidari la alte cauze umanitare, iar pentru aceasta va multumim. Acum este din nou nevoie, va rugam sa ajutati. Fiecare dupa posibilitati si puterea inimii!

Va multumim,
Redactia Agenda Constructiilor & Fereastra (www.fereastra.ro)

DONATII SE POT FACE IN CONTURILE:Titular de cont: STOENICA GHEORGHE (tatal), CNP 1580322400461
Cont (LEI): RO36 RNCB 0318 0777 3481 0001,Cont (euro): RO39 RNCB 0088 0777 3481 0001, SWIFT: RNCBROBU Banca: BCR - Sucursala Mosilor

Detalii suplimentare privind diagnosticul, fisa de consultatie si estimarea costurilor interventiei chirurgicale gasiti la www.stoenica-marian.go.ro.

Contact: stoenica.marian@gmail.com, 021-242.71.20 sau 0721-800.158

Stinge lumina!

Pe 28 martie suntem invitati sa stingem lumina timp de o ora, sub egida "Ora pamintului". Ceea ce a inceput in martie 2007 cu pozitia simbolica a orasului Sydney, s-a transformat in scurt timp intr-o actiune fara precedent in istoria umanitatii, un semnal impotriva incalzirii globale. Acum 2 ani, peste 2 milioane de locuitori din Sydney au stins lumina timp de o ora in casele lor. La fel au facut si autoritatile locale, care au sustinut evenimentul si au oprit iluminarea unora dintre cele mai importante zone din oras.

Earth Hour este acum cel mai important eveniment international care atrage atentia asupra incalzirii globale, implicind 1000 de orase ale planetei si aproape 1 miliard de persoane din intreaga lume, care, intre orele locale 20.30 si 21.30, simbata 28 martie, sunt asteptati sa participe la un eveniment prin care firele invizibile ale sperantei, constiintei si dragostei de natura se unesc intr-un gest simplu; stingerea luminii timp de o ora. Intitiatorul acestei miscari este World Wildlife Fund for Nature.

Scopul este de a atrage atentia asupra fenomenului schimbarilor climatice si de a demonstra cum un gest simplu, preluat si multiplicat de un miliard de persoane, poate avea un impact pozitiv pentru mediu, fiind dovada faptului ca un efort global impotriva incalzirii globale este posibil.

Evenimentul nu a ramas fara ecou nici in România, campania "Ora pamintului" fiind intens promovata atit in mass-media traditionala cit si in mediul virtual si blogosfera, existind chiar si un site dedicat. Anul acesta exista semnale clare ca institutii din domeniul protejarii mediului inconjurator dar si din administratia locala sustin actiunile prilejuite de acest eveniment. Orasele participante la campanie sunt Bucuresti, Timisoara, Iasi, Botosani, Tulcea, Brasov si Cluj. Luminile se vor stinge simultan la ora 20:30. In Bucuresti se vor stinge luminile la Palatul Parlamentului, la Ateneul Român, la Muzeul National de Arta, la Cercul Militar si la Opera Româna. In paralel se va organiza un eveniment de strada in Piata Constitutiei, unde mai multi voluntari vor aprinde luminari.

Acum, ce nu imi place mie la o asemenea initiativa este, in primul rind, ipocrizia posesorilor de Touareg si Q7 care vor stinge lumina, laptopul si aerul conditionat sau semineul electric pentru a se da eco. Mi se pare trist si ca ne vom simti bine facind un astfel de gest, dar cu un impact minim asupra poluarii produse de oameni, si uitind ca, de fapt, salvarea planetei de care ne batem joc tine de mult mai multe chestii decit apasatul pe butonul de OFF pentru o ora. Si ma si indoiesc de faptul ca, in conditiile in care membrii GreenPeace organizeaza manifestatii si proteste prin toata lumea pentru a atrage atentia, iar guvernele isi vad de treaba si cel mult pun organele de ordine sa se rafuiasca cu ei, stingere unor lumini timp de o ora poate speria sau ajuta pe cineva. Doar ca simbol.

Putem face mult mai multe lucruri, si nu pentru ca atunci le face toata lumea, ci pentru ca asa putem da dovada, prin noi insine, de responsabilitate sociala, de iubire pentru planeta asta pe care traim, de respect pentru viata noastra si pentru a celor din jur.

Citeva idei din aceasta categorie ar fi:

• sa mergi cit mai des cu bicicleta, autobuzul sau metroul si cit mai putin cu masina;
• sa plantezi un copac pentru ca peste 100 de ani, nepotii tai sa se plimbe intr-o padure la care si bunicul lor si-a aus contributia (si eu tocmai am plantat 2 copacei acum o saptamina);
• sa schimbi becurile incandescente cu cele fluorescente;
• sa nu mai printezi diverse documente, decit atunci cind asta iti e absolut necesar, iar atunci cind totusi umbli mult cu hirtie tiparita, sa o reciclezi;
• sa duci bateriile consumate in locatiile speciale din hipermarketuri si magazine de electronice;
• sa inlocuiesti pungile de plastic cu sacose din hirtie sau material textil;
• sa nu arunci aiurea PET-urile si cutiile din table de bere/suc/apa;
• sa stringi mereu ambalajele si resturile din urma ta atunci cind iesi la gratar, la iarba verde;
• sa opresti apa atunci cind te speli pe dinti si sa o pornesti doar in secundele in care iti e necesara;
• sa urci pe munte cu piciorul sau cu telecabina, nu cu SUV-ul sau cu ATV-ul;
• daca nu te poti lasa de fumat, sa nu arunci peste tot mucurile de tigara;
• sa stingi luminile si sa opresti aerul conditionat in camerele in care nu stai in timpul zilei;
• sa scoti din priza incarcatoarele sau alte aparate electrice atunci cind nu le folosesti;
• sa colectezi uleiul prajit intr-o sticla si nu sa-i dai drumul in chiuveta;
• sa arunci gunoiul in conteinerele special amenajate, pentru hirtie, sticla, metal sau plastic.

Si tot asa. Idei de a face ceva pentru mediul inconjurator sunt multe. Intr-adevar, depinde doar de noi sa mai avem o planeta locuibila, sau sa ne inecam in munti de gunoaie, peturi si pungi de plastic, sa respiram aer curat sau doar praf si fum, sa ducem o viata sanatoasa sau sa ne batem joc de noi. Pentru ca am ajuns fiii risipitori ai acestei planete. Intr-un fel sau altul, ne batem joc si risipim lucruri. Risipim apa, risipim hirtie, risipim energie...

Si sa nu uitam ca daca stinsul luminii pentru o ora este o dovada de iubire de natura si grija fata de mediu, tovarasul Ceausescu a fost cel dintii ecologist al tarii, servindu-ne "Earth hour" cam in fiecare zi. Televizorul il deschideam doar doua ore pe zi, in frigider nu prea aveam ce pune, cu masina puteam circula doar in functie de numarul de inmatriculare (o data cu sot, o data fara sot).

Si totusi, in semn de solidaritate cu miliardul de oameni care vor stinge lumina si cu acea parte dintre ei care chiar cred sincer in asta, voi incerca si eu sa ma alatur acestei campanii si, chiar daca mareata echipa nationala de fotbal a României joaca meciul oarecum decisiv cu Serbia exact la aceeasi ora, voi incerca sa gasesc o activitate in aer liber si voi stinge televizorul, calculatorul si becurile. Pentru ca acest eveniment global poate macar simboliza faptul ca noi toti, fiind pe aceeasi parte a baricadei, putem avea un impact pozitiv impotriva poluarii si a schimbarilor climatice. Nu pentru ca e trendy sau cool, ci pentru ca e vorba de un simbol care poate aduce o raza de speranta.

Eu personal voi considera acest gest ca pe o sansa de a ne impaca cu ea. Cu ea, cu planeta pe care traim. Cu lumea minunata care ne inconjoara. Cu primavara in care natura renaste la viata si pe care o asteptam de atita vreme. Cu rasaritul de soare descult in nisip de pe malul marii sau apusul soarelui de pe malul oceanului. Cu plimbarea sub razele lenese ale unui soare de duminica din Gradina Botanica. Cu aerul tare si curat din sate frumoase de munte, uitate de lume. Cu trandafirii, magnoliile, teii si petuniile din curtile, parcurile si gradinile oraselor noastre. Cu cerul de vara plin de stele, departe de orasele noastre. Cu ploile scurte de vara, urmate de curcubee intinse pe tot cerul. Cu simfonia de culori a toamnei. Cu ea, cu natura, cu Planeta...

Orice calatorie incepe cu primul pas. Haideti sa ne alaturam milioanelor de oameni care vor stinge lumina si sa facem primul pas impreuna! Pe 28 Martie 2009, intre orele 20.30-21.30, stinge lumina! Cu tine suntem un miliard...

Vesti bune

Nu stiu daca il mai tineti minte pe Matei. Pe scurt, povestea era urmatoarea. Matei, in virsta de 2 ani si citeva luni, pe vremea aceea, ruda unei prietene de ale mele, fusese diagnosticat cu metastaza la coloana vertebrala, urmind sa suporte o interventie chirurgicala la Paris, dar foarte costisitoare. Eu m-am implicat in aceasta sa-i zic campanie, am donat niste bani, am facut lobby, mi-am convins colegi, prieteni sau clienti sa doneze si ei, am facut public cazul, am incercat sa fac cit mai multa lume sa afle de drama lui Matei si sa incerce sa-l ajute. Povestea, mai pe larg, o puteti gasi pe blog, aici. Doi parinti au trait cosmarul de a-si vedea baietelul amenintat de o boala cumplita - cancer si au luptat pentru sansa lui cu puteri supraomenesti. Noi, cei din jur, care am auzit povestea si nu am stat cu miinile in sin, i-am daruit lui Matei 300.000 de euro, banii de care avea nevoie pentru tratamentul salvator, in Franta.

Astazi am primit un email de la prietena cu pricina, matusa lui Matei, in care imi spunea ca Matei s-a intors simbata in tara, sanatos, datorita ajutorului dat de toate acele suflete mari care au fost dispuse sa contribuie intr-un fel sau altul, si ca eforturile, gindurile bune si rugaciunile nu au fost zadarnice. Dupa un an cumplit, in care Matei a luptat clipa de clipa cu boala necrutatoare, Matei a reusit sa invinga. Parintii impreuna cu el s-au intors in tara si sunt mai fericiti ca niciodata. Baietelul a învins destinul! Mi-a multumit inca o data pentru sprijin, iar eu, la rindul meu, va multumesc tuturor celor care ati dat o mina de ajutor, intr-un fel sau altul.

Cealalta poveste trista despre care am scris pe blog era cea a lui Cosmin. Cosmin implinise un an. De doua luni, era chinuit de cancer. O tumora ca o caracatita se intindea spre organele lui vitale. In spitalele din România il astepta o lupta crincena, cu sanse mici. Din nou, era nevoie de bani, si era nevoie de o operatie in strainatate. Povestea lui Cosmin o gasiti pe blogul meu aici.

Ca si in celalalt caz, m-am implicat si eu, am contribuit, am facut lobby, am facut cunoscut cazul, am convins oameni sa il ajute. Dar implicarea mea a fost o picatura intr-un ocean fata de a altora. Amicul VD s-a implicat in mod deosebit in a-l ajuta pe Bubu. I-a daruit un site in care ii facea cunoscuta povestea: http://www.cosmingologan.ro/, a contribuit cu o suma considerabila, a fost alaturi de parintii lui Bubu in toate demersurile lor, a batut de destule ori drumul Bucuresti-Paris-Bucuresti, pentru a afla exact ce sanse de supravietuire si ce tratament i se prescrie, pentru a fi alaturi de el la operatie. Matei si Cosmin au fost colegi la spitalul din Paris.

Vestea minunata a venit inainte de Craciun, ca un cadou pentru un copil atit de luptator la o virsta atit de frageda si pentru niste parinti atit de greu incercati. Ziua de 17 decembrie 2008 a fost prima zi de analize pentru Cosmin (Bubu). Si a fost si ultima. Medicii francezi au purtat rolul de Mos Craciun si au adus numai vesti bune. Bubu se simtea foarte bine si a scapat de chimioterapie si de operatie. Corpul lui a luptat cu boala si, la aproape 7 luni de cind s-a declansat, in urma analizelor, medicii au constatat ca nu mai este necesara o interventie chirurgicala. Toti cei 16 medici francezi care au vazut dosarul lui Bubu sunt surprinsi, sunt uimiti de forta si de dorinta lui Bubu de a trai.

Cosmin a fost diagnosticat cu cancer la 10 luni. Dupa mai multe teste, medicii francezi au confirmat diagnosticul si au precizat ca dupa operatiile din Romania au ramas urme ale cancerului in organism. Acestea se pot sau nu reactiva oricand in urmatorii cinci ani (Cosmin va fi declarat vindecat numai dupa cinci ani de neactivare a cancerului).
Pe baza unor cazuri similare, medicii francezi au decis ca cea mai buna abordare este aceea de a lasa organismul copilului sa lupte cu boala, dar cu o supraveghere periodica stricta, pentru ca o reactivare a tesuturilor canceroase este extrema de periculoasa.
In urmatorii 5 ani, Cosmin va merge din 3 in 3 luni la teste in Franta pentru urmarirea evolutiei bolii, medicii urmand sa intervina imediat in situatia reactivarii cancerului… sa speram ca totusi nu va fi cazul…
Parintii le multumesc tuturor celor care au depus bani din putinul pe care il aveau si care au facut posibil ca Bubu sa fie bine.

Eu le multumesc din suflet tuturor oamenilor cu suflet mare, care i-au ajutat, i-au sustinut si i-au sustinut pe cei doi prichindei si pe parintii lor. Iar tuturor celorlalti parinti care trec prin incercari asemanatoare, le spun sa spere si sa creada in Dumnezeu si in sansa lor.

Doua familii tinere, doi copii, doua tragedii. Doua povesti lungi, cu incercari multe, dar in care solidaritatea si dorinta de ajutorare a unor suflete mari au facut posibila stringerea de fonduri si au lasat sperantele sa traiasca. Iar cineva, acolo sus, a hotarit ca atit Matei, cit si Cosmin, au o viata inaintea lor pe care sa o traiasca, sa isi faca fericiti parintii, si au transformat tragediile in niste povesti despre suflete mari, despre speranta. Vestile bune au inceput sa curga, intii pentru Matei, apoi pentru Cosmin. Iar povestile au capatat sau in curs de a capata happy-end.

Ce poate fi mai frumos, ce te poate multumi mai mult, ca parinte, decit sa te poti gindi, in sfirsit, dupa atita suferinta, la viitorul copilului tau?

Fara pungi de plastic

Acum citeva zile am descoperit si m-am alaturat pe Facebook unei cauze - "Drop the plastic bag!". Mai precis am decis sa militez impotriva folosirii pungilor de polietilena, sau de plastic, cum suntem cu totii obisnuiti sa le spunem. Mi s-a parut o cauza nobila, si care poate fi usor pusa in practica, mai ales in noile conditii in care in Romania s-a instituit o taxa pe aceste pungi, astfel incit daca le vrei, trebuie sa platesti.

Este relativ simplu. Tot ceea ce ai de facut este:

• sa reduci sau sa renunti de tot la folosirea pungilor de plastic
• sa cari in mina sau in brate daca cumperi doar citeva produse si le transporti pe o distanta mica
• sa spui simplu "Nu, multumesc" atunci cind iti este oferita o punga
• sa-i spui vinzatorului de fiecare data sa nu dea pungi de plastic decit atunci cind ii sunt cerute
• sa vii mereu cu sacosa ta proprie, de hirtie sau din material textil, care pot fi refolosite
• sa refolosesti sau sa reciclezi, sa nu lasi pungile sa ajunga la groapa de gunoi
• sa incepi sa iti convingi intii familia si prietenii, apoi chiar si strainii sa aiba o pozitie similara

De ce ? Pentru ca:

• desi aparute cu acum doar 25 de ani, pungile de plastic au devenit nelipsite din viata fiecaruia, creindu-se o dependenta, astfel incit in lume se folosesc aproape 1 milion de pungi pe minut
• datele emise de Agentia Protectiei Mediului din SUA (USEPA) in 2003 aratau ca in intreaga lume se foloseau cca 1.000 de miliarde de pungi de plastic
• din pungile de plastic consumate in lume, doar 1% se recicleaza, deoarece producerea unei tone de pungi de plastic costa cca 32$, in timp ce procesarea si reciclarea aceleiasi cantitati costa cca 4.000$, deci de peste 100 de ori mai mult
• de cele mai multe ori, folosim o punga de plastic in medie 20 de minute, pina la masina sau pina acasa, pentru ca apoi sa o aruncam. Insa fiecare punga de plastic necesita intre 40 si 1.000 de ani pentru a se descompune
• pungile de plastic nu sunt biodegradabile, iar plasticul are la baza petrolul, care este o resursa neregenerabila
• in timpul arderii, pungile de plastic emit gaze toxice, iar degradarea lor naturala implica transformarea in petro-polimeri, mai mici si mult mai toxici
• pungile de plastic care ajung in natura ajung de multe ori sa fie inghitite de animale, raminind in stomacul acestora si putind provoca moartea acestora; ajunse in ocean, aceste pungi devin capcane pentru animalele marine, care se prind in ele. Dupa descompunerea animalelor, plasticul este reintrodus in mediu. Pungile de plastic sunt responsabile pentru moartea a 100.000 de pasari, balene, pescarusi, testoase si alte animale marine in fiecare an
• pungi de plastic au fost gasite plutind la nord ce Cercul Arctic, linga Spitzbergen, si la sud de insulele Falkland
• fiecare punga ecologica folosita are potentialul de elimina in medie utilizarea a cca 1.000 de pungi de plastic, pe durata folosirii ei
• pungile de plastic aduse de vint sunt un fenoment atit de des intilnit in Africa, incit aici s-a nascut o adevarata industrie de "recoltat' aceste pungi, folosite apoi la confectionarea de palarii sau genti
• pungile de plastic infunda canalizarile si blocheaza curgerea apei (ele fiind considerate o cauza majora a inundatiilor din Bangladesh din 1988 si 1998)
• in Romania la ora actuala pungile de plastic umplu gropile de gunoi, stau aruncate pe strada sau in parcuri, sau plutesc pe cursurile riurilor

Ma supara abundenta de pungi de plastic si iresponsabilitatea cu care ele sunt aruncate oriunde, de regula nu la cosul de gunoi. Plasticul este unul din materialele cele mai importante ale lumii civilizate, si totodata cel mai poluant material, prin faptul ca nu se descompune si persista pentru sute de ani. La magazinul de cartier, la supermarket sau la hipermarket orice lucru, mai ales alimente, se pune intr-o punga de unica folosinta, un fel de rau necesar pe care il accepti ca sa iti transporti cumparaturile. Problema e ca oriunde e un spatiu verde, e plin de astfel de pungi, ca sa nu mai zic de miile de peturi din plastic care decoreaza trist periferiile oraselor pe kilometri patrati, purtate de vint în lacuri si ape. Nimic nu e parca mai trist ca fiind la munte, sa gasesti in padure si in riurile de munte gramezi de bidoane si pungi incilcite pe malurile apei, sau animale sufocate in astfel de pungi.

La nivel mondial, exista la ora actuala 4 potentiale masuri de descurajare a folosirii acestor tipuri de ambalaje:

• prima masura are in vedere simple campanii de constientizare a consumatorilor asupra efectelor negative a pungilor de plastic asupra mediului inconjurator, din pacate cu rezultate modeste
• a doua masura se refera la suprataxarea pungilor de plastic - in Irlanda (prima tara care a introdus suprataxarea) in 2002 a dus la o scadere a consumului de pungi cu 90% pe an, de la 1,2 miliarde pungi la 230 milioane pe an.
• a treia masura prevede interzicerea definitiva a lor - solutie aplicate in Bangladesh, China si India - folosirea unei pungi de plastic in Delhi, India, poate insemna un sejur de 5 ani la inchisoare. Israel, Canada, Botswana, Kenya, Tanzania, Africa de Sud, Taiwan si Singapore au interzis sau se pregatesc sa interzica pungile de plastic, iar in martie 2007, San Francisco a devenit primul oras din SUA care le-a interzis.
• a patra masura are in vedere realizarea unui acord voluntar intre autoritatea de mediu si marii retaileri

Si daca in alte tari deja s-a interzis folosirea pungilor de plastic, primii pasi s-au facut si la noi. In Romania, anual se foloseau cinci miliarde de pungi de plastic nedegradabile si care nu erau nici recilcate. Ministerul Mediului a pus piciorul in prag, si de la 1 ianuarie a instituit o taxa, astel ca pentru orice punga de plastic se percepe o taxa de minimum 20 de bani. Pungile din plastic au fost inlocuite cu pungi biodegradabile, pungi din hartie, din material textil refolosibil, polipropilena reciclabila si pungile reutilizabile natural. Si cum romanul e roman, cind vine vorba sa plateasca, el devine brusc chibzuit, si mai ales ecologist. Deja am vazut in hipermarketuri majoritatea umbla cu caruciorul plin, si fara nici o punga. Mai sunt si cei care folosesc pungile textile, iar in 3 astfel de pungi intra cam cit puneai inainte in 10 pungi de plastic. Si imi amintesc cum romanii luau cite 20-30 de pungi, sa fie, chiar daca ceea ce cumparau le incapea, bine merci, in 5 pungi. Dar sa fie, ca sunt gratis, si nu stii cind ai nevoie. Si nu aveau nevoie, si le aruncau cind ajungeau acasa. Ca doar mergeau si saptamina urmatoare la Carrefour sau la Cora, si mai luau inca 20. Iar acum, cind punga e pe bani, chiar daca sunt intrebati daca vor pungi, brusc spiritul lor ecologist nascut peste noapte ii face sa refuze. Ca doar n-o sa dea 0.2*20 = 4 RON numai pe pungi. Pai cu banii astia mai cumpara un pet de 2.5 litri de bere. Pe care o sa-l arunce in fata blocului dupa ce il beau. Ca doar sunt ecologisti.

Daca folosim o punga din material textil, putem economisi in medie 6 pungi de plastic pe saptamina, ceea ce inseamna 25 de pungi pe luna, sau 300 de pungi pe an. Sau 23.000 de pungi pe durata medie de viata a fiecaruia dintre noi. Daca macar 20% dintre noi (deci unul din fiecare 5 romani) am face asa, am economisi 101.200.000.000 pungi in cursul vietii.

Ce facem cu sticlele de plastic si ambalajele nereciclabile care ajung, intr-un caz fericit, la groapa de gunoi, iar intr-un caz obisnuit, la marginea padurii sau pe malul lacului? Si acestea au nevoie de sute de ani pentru a se degrada. Reprezentantul unei federatii sindicale a agricultorilor din Suedia, vizitind Romania, a constatat mai mult socat decit ironic: "Calatorind prin Romania mi-am dat seama in sfirsit unde se produc sticlele de plastic pentru imbuteliat, pentru ca se pare ca acestea cresc pe cimpurile de aici, iar anul acesta aveti o productie foarte buna". Desi de la Revolutie incoace au fost alocate sume foarte mari pentru mediu, iar afacerile cu gunoaie merg foarte bine, ambalajele PET au ramas o problema si pentru civilizatia oraselor, si pentru calitatea mediului. PET este prescurtarea pentru tereftalat de polietilena, adica o rasina si o forma de poliester, obtinut din titei. PET este un material foarte greu biodegradabil, respectiv nu poate fi distrus de bacterii - rezista si 700-800 de ani daca este ingropat in pamint.

De ce nu facem si noi cum fac nemtii? Fiecare sticla, fie ea de sticla sau de plastic, sa coste, iar noi sa platim in plus pentru fiecare asemenea sticla, urmind sa recuperam banii daca predam sticla goala la super/hipermarket sau pe unde vor fi instalate masini automate de colectat ambalaje. Daca ar fi si la noi 1 RON un pet de 2 litri, nu o sa le mai vedem aruncate pe nicaieri, prin paduri, prin parcuri, pe strazi, pe lacuri sau pe riuri, ci dimpotriva se vor bate unii daca vor vedea asa ceva pe jos, sa o adune si sa mearga cu ea la automat sa isi ia banii pe ea. Am inteles ca ar exista si la noi o initiativa legislativa pe aceasta tema, a deputatului PSD Iulian Iancu, dar ma voi mai informa pe tema asta.

Pina atunci, renuntati la pungile de plastic. Nu e atit de greu sa ne descurcam fara ele !

Fara bizoni in trafic

Am gasit pe net citeva campanii de responsabilitate si bun-simt la volan. E drept ca e doar un inceput, dar poate, macar asa, bizonimea romana posesoare de volan si 4 roti, dar nu si de bun-simt sau de sapte ani de acasa va intelege ceva.

Prima este o campanie TopGear, realizata cu ajutorul lui Artanu' :

A doua este o campanie initiata de Petrom. Pentru ca Romania va creste prin bun-simt si responsabilitate. Oare ?

Si de departe, cea mai tare si cea mai emotionanta, chiar daca poate prea dura, mi se pare aceasta. Realista, cruda, dar poate va fi si eficienta, punindu-i pe bizoni pe ginduri (?). Sper ca totusi unii sa inteleaga mesajul si sa se gindeasca de 2 ori inainte de a calca pedala de acceleratie pina la capat.

Oare cind vom ajunge si noi un popor civilizat si nu unul de bizoni ? Oare cind vor disparea toti manelistii si toti cei care fac umbra degeaba pamintului ? De ce nu sunt numai ei cei care dispar in asemenea accidente, ci sunt oameni nevinovati, oameni ca noi, a caror singura vina este ca s-au aflat in momentul nepotrivit, in locul nepotriit ?

Hai sa-l ajutam pe Matei !

Auzim de multe ori despre intimplari triste si despre necazuri intimplate unora sau altora, din jurul nostru, din jurul celor pe care ii cunoastem sau unor necunoscuti. De multe ori poate am dori sa ajutam, poate am vrea sa ne implicam si noi pentru a alina suferinta unora, a ajuta intr-un fel sau altul. De multe ori insa ne impiedicam de comoditate, de lene sau de lipsa de motivatie. Toti am primit e-mailuri in care cineva ne cere disperat singe grupa AB si eram rugati sa ajutam sau macar sa dam mai departe. Toti am primit mailuri prin care eram rugati sa trimitem mai departe cazul unei fetite din Polonia care nu stiu ce patise si pentru fiecare adresa de e-mail la care ajungea povestea, automat aol.com sau microsoft trimitea 30 de centi in contul respectiv. Cum iti poti da seama care din mesajele respective sunt adevarate si care spam-uri care nu urmaresc decit adunarea unui numar cit mai mare de adrese de e-mail pentru a trimite noi si noi spamuri. Sau, mai rau, care dintre cazurile prezentate sunt adevarate si care sunt doar escrocherii menite sa sensibilizeze pe cite unii ? Din aceste motive, am fost usor reticent cind primeam e-mailuri de acest gen.

Ieri am primit de la o prietena, pe numele ei Anca, un e-mail. L-am citit si in timp ce ma pregateam sa il dau mai departe, am constatat ca imi era adresat mie si ca cea care imi cerea ajutorul era chiar ea, si era vorba despre nepotul ei. Nu era un mesaj venit pe cine stie ce filiera si ajuns la mine la a saptea mina, ci era un strigat de ajutor de la o persoana pe care o cunosteam. Mesajul suna asa:

Dragul meu,
Apelez la tine intr-o problema personala foarte importanta. Nepotul meu Nicorici Matei Dragos in varsta de 2 ani si 9 luni a fost diagnosticat cu metastaza la coloana vertebrala (neuroblastom stadiul 4), interventia chirurgicala ce se va incerca la Paris (transplant de maduva) fiind foarte costisitoare. Daca poti contribui, sau cunosti persoane ori fundatii ce pot ajuta la incercarea de a-l salva, pot depune sume in conturile de mai jos.
BRD Bucuresti Agentia Gorjului
Titular cont Nicorici Cezar Cristian
Cont EURO: RO36BRDE410SV06575694100
Cont RON: RO62BRDE410SV06576144100
De asemenea, daca poti sa trimiti mail-ul si altora care crezi ca ar putea ajuta…te rog mult.
Iti multumesc din suflet!
Anca

Mi-am dat seama ca este o chestie cit se poate de reala si de trista si m-a sensibilizat foarte mult. M-am hotarit sa fac tot posibilul sa o pot ajuta pe Anca si pe nepotelul ei de numai 2 anisori. Am popularizat povestea lor, am incercat sa conving cit mai multa lume sa ajute, am donat si eu personal o suma. Nu mica mi-a fost bucuria cind am constatat ca un prieten de-al meu a donat 4.000 RON. Un alt coleg inca 300 RON. Probabil au mai fost si altii, dar nu am de unde sti exact cine si cit a contribuit. Matei are nevoie de circa 130.000 EUR pentru a fi operat. Stiu ca pare o suma mare, dar suntem multi, si impreuna am putea sa-i dam o sansa la viata. Citeva zeci sau chiar sute de RON in plus sau in minus pentru unii dintre noi nu conteaza atit de mult, dar un gest marunt venit din mai multe parti poate salva o viata.

Ce se intimpla atunci cind o mama afla ca unicul ei motiv de a trai, copilul sau, are cancer? Ce simt niste parinti atunci cind ingerul primit de Sus traieste clipe cumplite la numai 2 ani de viata? Ce vina are acest copil si cit de mari sunt pacatele lui fata de ale noastre, oameni in toata firea, si care am apucat sa gresim de destule ori in viata? Cit de drept este un destin care pune un suflet atit de fraged in fata unor asemenea incercari? Prea putini dintre noi putem afla raspunsul la aceste intrebari...

Matei s-a nascut pe 13 iunie 2005, atunci cand parintii Luminita si Cezar isi doreau cu ardoare acest “DAR AL LUI DUMNEZEU” (pentru ca in traducere, Matei inseamna darul divin).
In urma cu 2 saptamani, lui Matei, un copil fericit si zglobiu, i se face rau. Este dus de catre parinti la Spitalul Judetean Constanta. La o prima investigatie se presupune ca starea lui este cauzata de medicatia contra parazitilor intestinali, administrata anterior. Dupa o saptamina de internare la Constanta si fara nici un diagnostic, parintii lui Matei se hotarasc sa plece la Spitalul Marie Currie din Capitala. Medicii de aici stabilesc si diagnosticul: NEUROBLASTOM TORACIC CU METASTAZE OSOASE! Socul este mult prea mare pentru parintii micutului: in traducere, aceasta sintagma medicala inseamna o TUMOARE LA NIVELUL CUTIEI TORACICE.
Parintii refuza sa accepte cruda sentinta. Vor si o opinie din strainatate. Aleg Franta. Au aflat ca acolo este cel mai bun spital specializat pe aceasta problema medicala. Astfel, contacteaza Institutul “Goustave Roussy”. Doctorii specialisti din cadrul clinicii franceze raspund familiei micutului Matei, oferindu-i sanse de supravietuire de peste 50% dupa interventia chirurgicala. Pina miercuri, 19.03.2008, parintii lui Matei vor afla diagnosticul final si data operatiei. Matei are nevoie de o operatie de transplant dublu de maduva. Aceasta operatie va fi realizata numai daca VOI OAMENI cu SUFLET ne veti ajuta sa stringem banii. El are nevoie de peste 135.000 euro din cei aproape 200.000 necesari la inceput. Ceea ce traieste Matei acum nu se poate numi copilarie. Insa cu bunavointa si daruirea voastra, a oamenilor cu suflet, situatia se poate schimba. Timpul insa trece, iar Matei nu il mai are la dispozitie. Impreuna putem face ca viata lui sa reintre pe fagasul normal. Impreuna putem ajuta o familie sa aiba in continuare bucuria neasemuita de a fi PARINTI, de a li se spune “mami” si “tati”!

http://copilul.ro/a_103_5009_Hai_sa_il_ajutam_pe_Matei.html

Daca puteti da si voi o mina de ajutor, va rog, nu ezitati, indiferent cit de mica este contributia, mic cu mic se face mare, impreuna suntem atit de multi, nu conteaza cu cit jutam iar acest copil are dreptul la o viata frumoasa ! Ma gindesc doar ca oricare dintre noi ar putea avea un cunoscut cu o problema asemanatoare sau ca ceea ce am depus eu acolo, poate putin, pentru Matei, va putea face diferenta pentru ca vor mai exista si altii care o vor mai face, iar impreuna vom reusi sa-l ajutam.