Life is for sharing

Extraordinara ideea celor de la T-mobile, care au mobilizat aproape 15.000 de oameni la Londra, in Traffalgar Square si i-au pus sa cinte impreuna "Hey Jude" intr-un fel de mega-karaoke. Iar melodia asta este una dintre acelea pe care le stie toata lumea, care inseamna ceva pentru toata lumea, care stirneste amintiri pentru toata lumea. Si ce poate fi mai frumos decit toata lumea asta la un loc, cintind pe zeci de mii de voci, "Hey Jude"?

Intr-adevar, life is for sharing !

Share one with your friends

Si daca tot vorbeam ieri de Irlanda, St. Patrick's Day si bere Guinness...

Berea Guinness are in spate o istorie de 250 de ani, fiind produsa in prezent in 50 de tari si comercializata in mai mult de 150, peste 10 milioane de pahare de din acest sortiment fiind consumate zilnic.

In decembrie 1759, un tinar hotarit, de 34 de ani, Arthur Guinness pe numele sau, a preluat o fabrica de bere veche, ruinata, cu o tehnologie depasita, situata pe o fisie de pamint in James Street din Dublin. A luat afacerea in concesiune petru 9 ani la modicul pret de 45 de lire irlandeze pe an. Prietenii lui au privit cu neincredere investitia, intrucit fabrica respectiva de bere fusese pe piata timp de 10 ani, dar cu o notorietate foarte scazuta. Strada cu pricina era deja plina de fabrici de bere, toate atrase de zona respectiva datorita rezervelor foarte mari de apa (cu totul, in Dublin existind cam 70 de mici fabrici de bere la vremea aceea). Fabrica nou-achizitionata de domnul Guinness nu era mai presus, dar Arthur avea sa schimbe aceasta stare de fapt. El stia ca produsele acestei industrii aproape domestice erau mai mult decit nesatisfacatoare. Afacerile fabricilor de bere au avut o perioada extrem de nefasta atunci cind au fost introduse legile pentru import care favorizau berea bruna londoneza. La acea vreme, berea era aproape necunoscuta in zonele rurale, unde whisky-ul, ginul si whiskey-ul irlandez distilat ilicit erau bauturile alcoolice cele mai la indemana.

Arthur Guinness a produs o bere relativ noua pentru Irlanda, care continea malt prajit, ceea ce ii dadea o culoare inchisa caracteristica. Acest tip de bere a fost denumita "porter”, datorita popularitatii ei printre portarii si docherii din Convent Garden si Billingsgate. "Porter” aparuse in Londra cu citiva ani inainte si era importata in Dublin in detrimentul berilor locale. Arthur Guinness a fost nevoit intr-un final sa aleaga intre a produce bere neagra sau berea traditionala din Dublin. Luind decizia sa ii bata pe producatorii englezii cu propriile lor arme, Arthur a mizat pe berea bruna. Productia sa a fost atit de fructuoasa incit a inlaturat importurile pe piata irlandeza, a preluat o parte din schimburile englezesti si a revolutionat industria producerii de bere.

Numele de familie Guinness a devenit un substantiv comun. In 1825, Guinness se putea gasi si in afara granitelor, iar pina in 1838, Guinness St. James Gate Brewery a devenit cea mai mare fabrica de bere din Irlanda. In 1881, productia anuala a fabricii a depasit un milion de butoaie pe an, iar in 1914, St. James Gate era cea mai mare fabrica de bere din lume. Exista mitul conform caruia Guinness este produsa folosind apa din raul Liffely, care trece prin Dublin, aproape de St James Gate. De fapt, apa provine din Muntii Wicklow, mai exact cascada Lady.

Guinness contine patru ingrediente naturale: apa, orz, hamei si drojdie. Orzul este prajit pentru a da berii culoarea inchisa si gustul ei caracteristic. Chiar daca in aparenta pare o bere neagra, energizanta si greoaie, Guinness este de fapt destul de slaba si poate fi savurata in combinatie cu majoritatea mancarurilor. Guinness se diferentiaza de celelalte beri prin aroma distincta de malt prajit si este unul dintre cele mai cunoscute branduri, cu o concentratie de alcool de 4,3%, facind parte din segmentul de piata al berilor premium.

Si o sa termin cu o reclama foarte interesanta la berea Guinness, care ne invita sa impartim o bere cu prietenii nostri, in momentele de care dorim sa ne aducem aminte cu placere:

J'ai des oiseaux

Un spot excelent, care mi se pare cel mai bun de anul asta de pina acum, la egalitate cu viralul Money Channel "Feedback is 50". Se numeste "Le birt", este o reclama la o bautura de care nu auzisem in viata mea, "Cava d'Oro", probabil o concurenta directa a lui Dorel si a coniacului Unirea. parca totusi vremea lui Dorel a trecut, cei de la Unirea nu au mai venit de mult cu ceva la fel de copios, asa ca va recomand... o picatura de stil :)

Acum aflu ca difuzarea spotului realizat de agentia Papaya Advertising a fost interzisa, motivul invocat fiind ofensa adusa unei categorii profesionale prin sintagma “niste tarani”. Aceasta decizie a fost luata in urma sesizarii inaintate CNA de Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual din Ministerul Internelor si Reformei Administrative.

N-ai cu cine, dom'le, n-ai cu cine... Ce vrei ba, niste tarani...

Fuck them retirement funds advertisers !!!

Un fenomen publicitar s-a abatut mai ales peste cei din categoria mea - tinerii angajati cu virste cuprinse intre 18 si 35 de ani: pensiile obligatorii. Se da lupta grea si tema este, se pare, extrem de dificila pentru creatorii romani de reclame. Avind publicul-tinta atit de bine configurat, toti asiguratorii s-au gindit ca tinerii trebuie ispititi mai ales cu glume sadice, umor negru, imagini socante. Ca asa sint tinerii. In plus, trebuie speriati cu spectrul batrinetii. In unele reclame sint dati drept exemplu al nefericirii parintii sau bunicii nostri si sintem indemnati de fete vesele cu dintii albiti in Photoshop sa nu le urmam exemplul virstnicilor din familie si sa ne punem bani deoparte pentru zile negre. Asta ar fi iritarea de fond: faptul ca ni se propune sa fim mai „destepti“ decit „batrinii“.

Si citind despre una despre alta, am dat de blogul lui Tudor Chirila, si mi s-a parut ca reflecta atit de bine realitatea si pune atit de bine punctul pe i, incit mi-am permis din nou sa ii inserez articolul aici, pentru ca in mod sigur nu as fi putut reda mai bine indignarea impotriva acestui val de reclame indobitocitoare:

Umbli prin oras si vezi panouri galbene pe care citesti ca vei trai mai putin decat ele, respectivele placi. Te uiti bulversat si te intrebi cine ar putea sa-ti jigneasca speranta de viata si bunul tau simt comparandu-te cu un panou galben. Apoi in josul lui vezi un logo a carui sonoritate iti aduce a crescatorie de pasari: AVIVA.

Iti vine sa urli dar nu oricum ci vorbindu-le pe limba lor de marlani: cum pizda ma-tii iti permiti sa-mi agresezi simturile vizuale cu slogane basite prevestitoare de moarte sumbra care vine maine caci scrie ca maine eu nu voi mai fi acolo dar panoul invingator ca Stefan cel Mare iesind din casa Vrancioaiei va fi. Hamletiano- urbani, baietii astia.

Dupa care iti cumperi un ziar si privesti siderat in locul copertilor: un mare "ad" publicitar reprezentat printr-o fotografie cu doi tineri aparent fericiti dar zambind fals si tamp cu privirile atintite spre un borcan ce gazduieste doua proteze dentare dintre care una cu diamant montat pe dintele fals. Sloganul din josul pozei nu merita mentionat dar ideea e ca esti tanar si se ocupa ei de viitorul tau si pensia ta privata caci in ambele exemple e vorba de pensii private, in caz ca nu am reusit sa va edific pana aici.

Ti se urca sangele la cap si iti vine sa scuipi din plamanii tai inca tineri si imbatati de aerul vietii plina de speranta si proiecte, urmatorul monolog:

- Bai cretini patentati si advertiseri neinformati si nefundamentati, ba voi stiti cui va adresati?

- Bai nene, voi stiti ca noi astia tinerii, ne mai si futem si inca de multe ori pe noapte si asta dupa ce am dansat pa mese de cateva ori pa saptamana si inchidem cluburile?

Chiar asa voi stiti ba ca noi inchidem cluburi si ne avem ca fratii cu Jack Daniels si Red bull? Ba voi stiti ca la noi nu e pauza intre momentul cand ne inchidem la slitz si iesitu' pe usa in drum catre birou la sapte dimineatza? Bai fraierilor, noi mergem la sala si tragem de fiare pentru ca ne place sa ne vada gagicile bicepsii sau pectoralii "pa baza la care ne rezolvam problemele de incredere sau frustrare baaa".

Plesneste setea de viata in noi si suntem gata sa ne-o dam in gura pentru un loc de parcare pentru ca asta e adrenalina frateee sa parchezi pan' orasu asta.

Voi stiti ba ca alearga sangele pan' noi ca Schumacher pa' circuit?Vorbim tare si ne dam barbati pan' mall-uri inainte sa intram la filme fratziorilor...

Ba voi va ganditi ca la noi proiect de viitor inseamna caii putere? Noi suntem aia care danseaza pa plaja in Vama pana la epuizare si numa' soarele ne trimite acasa...da' ce spun io acasa...Acasa in cort si de cele mai multe ori in alt cort ca suntem Tineri si Smecheri frate...

Ba voi credeti ca lumea o construiesc fraierii care se gandesc de mici la moarte? Pai, baa, mai descoperea Columb America daca se gandea la pensie pa la 30 de ani?

Baa, noi sarim cu coarda pa la Rasnov ca sa scapam de stress...Cine credeti voi ca inchiriaza terenuri la Polivalenta?

Pai ba io nu stiu cum sa ma razbun pa Aurel ca a dat doua goluri sambata trecuta si venisera doua colege bune de la birou sa ne vada la fotbal baa..Asta ne ocupa noua timpu' frate... Pai cand ai carnea tare pe tine si iti plesnesc coaiele de fericire tu te gandesti la pensie fraiere?

Noi da sanatate avem nevoie baa, ca dac n-o avem p-aia n-apucam nici un ban la fluieru' final...si nici voi fratziorilor..

Asa e viata bai nene la treizeci de ani e vara si esti greiere...

Asa ca nu mai faceti voi pa furnicutzele cu noi ca noi nu asa intelegem baeeyy "advertiseri plini de imaginatie"!!! Ca nici greierele n-a inteles...

Pai voi nu vreti ma baieti sa intelegem, ca sa va dam lovelele in administrare? Stiti de ce le zice lovele? Ca exprima dragostea voastra de bani finantistilor...

Asa imi venea sa strig dupa ce publicitarii pensiilor private si clientii lor m-au tratat ca pe un batran cu mana tremuranda, zadarnic incercand sa-si stapaneasaca emotiile si lacrimile de bucurie la auzul soneriei care vestea una din singurele vizite pe care le mai primea in finalul vietii: postasul cu pensia.

Oare sa-mi amintesti ca o sa fiu batran si muribund e singura solutie spre a ma face responsabil?

Bed for love – un blog cu idei Tudor Chirilă