La revedere 2013!

Pina aici a fost 2013. Facem un pic de pauza, sau un 13-14, caci urmeaza marea noapte de revelion. Si pe urma... 2014.

Incerc sa-mi amintesc momentele cele mai importante din 2013.

Am ris, am zimbit, am iubit, m-am bucurat, am calatorit. M-am incruntat, m-am intristat, am alungat ginduri si umbre, iar am zimbit, iar am ris.

Oameni... Prieteni vechi. Unii mai aproape, unii mai departe. Oameni noi, intrari frumoase, reveniri spectaculoase, aparitii interesante. Instrainari, despartiri, citeva pierderi.

Locuri... Drumuri vechi, mare. O zi de primavara cu zapada la Sirnea. Macii din 2 Mai la sfirsit de mai. Vama Veche in iunie si in septembrie. Navodari in August. Reintilnirea cu Sighisoara, Biertan, Viscri,  cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel. Un weekend colorat de toamna intr-un sat nestiut de lume prin tinuturile Buzaului. Aceeasi plaja virgina dintre Delta si Mare de la Grindul Perisoru.

Cuba. Visul meu cubanez de atitia ani a prins contur pe strazile Havanei, pe plaja din Varadero, in orasul vechi Trinidad sau la plantatiile de tutun din Vinales. M-am indragostit de Cuba si voi reveni acolo cu mare placere. Balcik. Castelul Reginei Maria. Gradina botanica. Capul Kaliakra si o mare de un albastru ireal. Un apus de soare la Dalboka si o masa plina cu scoici. Hong Kong. Un oras pe verticala, o infrastructura inimaginabila, care ne aseaza pe noi undeva la ani-lumina distanta. Macau. La intersectia dintre cultura si civilizatia portugheza, colonie de secole si cea chineza. Miliarde de dolari in cele mai mari cazinouri din lume. Da, Las Vegas nu mai e pe primul loc. Filipine. Locul unde ma simt ca acasa. La 10.000 de kilometri de casa. Prieteni noi, peisaje nebune, soare, plaje exotice, palmieri, fete frumoase, baruri plutitoare. Gin juice si rhum coke.

Cuvinte. Ale mele. Ale altora. De apropiere. De instrainare. Soapte sau strigate. Vesti bune sau triste. Vorbe in vint sau promisiuni.

Lectii... Multe lectii despre simplitate, despre bunatate, despre umanitate. Despre lucrurile simple, care conteaza cu adevarat. Sanatatea e cea mai importanta si nu e vorba goala. Lectii despre tot ce e important si despre tot ce trebuie sa ramina.

Muzica... Mark Knopfler. Depeche Mode. Roger Waters. Rammstein. Sting. Iron Maiden. Concerte frumoase, muzica buna, prieteni, bere, povesti.

Experiente noi... Oameni, locuri, intimplari, cuvinte. A fost un an care a trecut ciudat de repede, pe fast forward. A fost un an albastru, al zborului, al marii si oceanelor. Un an proaspat, verde. Un an al florilor de cires, al frunzelor de vara, al ierbii proaspat cosite. Un an rosu, al macilor din 2 Mai sau al lui Mos Craciun.

A fost un an cu multe povesti. Un an in care au incaput atitea. Un an care s-a terminat atit de repede. Si in care nu am facut mai nimic din lista de anul trecut. Dar am facut multe dintr-o lista care s-a scris singura, cu vise, nebunie, dor, curaj, spirit sau poate magie.

Am calatorit mult, am intilnit oameni frumosi la mii de kilometri de casa. Am cules stari si amintiri.

Si tragind linie, a fost un an bunicel, un an plin, un an frumusel, un an caldut. Si imi doresc ca 2014 sa fie un an bun, un an foarte plin, un an frumos, un an cald. In care sa ridem, sa zimbim, sa iubim, sa ne bucuram, sa calatorim. Sa nu mai avem motive sa ne incruntam sau sa ne intristam. Sa alungam gindurile rele si umbrele. Sa fim optimisti, sa iubim viata si sa ne bucuram de ea. Si din nou sa zimbim si sa ridem.

La multi ani tuturor si imi doresc ca noul an sa ne aduca tuturor ce e mai bun si mai frumos din viata!

Ginduri de sfirsit de 2009

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2009 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2010 de tranzitie, in care toti speram sa trecem odata de criza. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul. E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2009? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit mult, am iubit putin, am construit ceva. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas singur. Am ajuns pe meleaguri frumoase, am vazut o mare parte din tara si am ajuns in locuri de care nici nu stiam ca exista. Am fugit iar citeva zile la un prieten bun, la mii de kilometri de aici. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transalpina. Am revazut Biertan si Viscri, am descoperit cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel, am descoperit Tinutul Neamtului si am uitat de mine in Bucovina. Am ajuns din nou prin Maramures, la festivalul de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult pe cit as fi vrut. Am revazut Balcik, Heidelberg, Strasbourg si Alsacia, am descoperit Veliko Tirnovo, Caliacra, Frankfurt si Stuttgart. Am fost la 4 nunti si am vazut prieteni foarte buni care s-au aventurat pe drumul vietii in doi. Am vazut alti prieteni care au devenit parinti. Si totusi nu am ajuns la nici un botez. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am realizat ceva, si sunt mindru. Am construit noua mea locuinta, mansarda vintage in care m-am mutat. Am renovat toata casa, am fost in santier 4 luni de zile, am schimbat instalatii electrice, gresii, faiante, wc-uri. Am invatat sa fiu constructor, am invatat sa fiu arhitect si am invatat sa fiu decorator. Mi-am facut un loc dupa chipul si asemanarea mea, si sunt foarte mindru de el. L-am proiectat si l-am decorat singur, dupa propriile mele idei si sunt multumit de ce mi-a iesit. Am fost stapinul unei familii de mitze, am vazut 3 suflete venind pe lume si am crescut 3 pisoi, m-am jucat cu ei seara de seara, i-am ingrijit si i-am vazut crescind, si atunci le-am gasit cite un camin la fiecare. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut cit de singur sunt pe sub masca sociala si sociabila. Am incercat sa refac o relatie, dar toata lumea stie cum e cu ciorba reincalzita. Inca astept sa o gasesc pe cea a carei prezenta sa imi dea fiori si careia sa ii pot pune pe tava lumea mea intreaga. Am cunoscut multi oameni noi, dar nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am organizat intilnirea de 10 ani de cind am terminat facultatea. Am luat parte la constituirea unei gasti de oameni faini, adunata din mediul virtual. Am cunoscut oameni buni, dar si oameni care m-au dezamagit. Am descoperit Vama si 2 Mai-ul pline de maci superbi in mai. Am ratat din nou "Folk You" si "StufStock". Nu am ajuns nici la Leonard Cohen si nici la Cesaria, dar am ajuns la Tudor Gheorghe si la Pink Martini. Am fost pe stadion, sa vad un meci de fotbal, dar nu juca Steaua.
Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Nu m-am lasat de fumat, nu am prea dat jos niciunul dintre kilogramele in plus, nu am cistigat la loto, nu mi-am gasit sufletul pereche, dar totusi sunt multumit de ceea ce am construit anul asta. Daca trag o linie, capitolul "Realizari" este mai mare decit capitolul "Dezamagiri" si asta imi permite sa fiu optimist pe viitor...
Ce-mi doresc de la 2010? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

De Florii

Azi sunt Floriile, sarbatorarea innoirii, a veseliei, a tuturor celor ce poarta nume de flori.
Desi martie este prima luna a primaverii, portile anotimpului verde sunt deschise doar de aprilie. Abia acum natura “sparge” pamintul si cerul izbucnind in toata splendoarea ei de miresme si culori. In sfirsit iarna a fost invinsa si alungata in pestera. Tot aprilie este si luna purificarii, premergatoare celei mai mari sarbatori a crestinitatii: Invierea lui Iisus.

Floriile se serbeaza cu o saptamina inainte de Paste si simbolizeaza Intrarea Domnului in Ierusalim, iar pentru toti credinciosii, incepind de azi si pina la Paste, este Saptamina Patimilor. Aceasta sarbatoare poarta numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost intimpinat în Ierusalim cu flori si cu ramuri de maslin. Credinciosii duc simbolic la biserica ramuri de salcie si flori pentru a le sfinti, deoarece incepind cu aceasta zi toate florile si toti pomii incep sa infloreasca.
La slujba de Florii, totii slujitorii bisericii tin in miini alaturi de aceste flori si crengi de salcie si o luminare aprinsa ca simbol al biruintei vietii importiva mortii.

Se spune ca asa cum este ziua de Florii asa va fi si ziua de Paste. Iar astazi a fost frumos si soare, asa ca sper ca si de Paste sa fie la fel. Fetele, pentru a-si visa ursitul, pun seara sub perna busuioc sfintit. O alta traditie spune ca nu este bine ca in ziua de Florii sa se spele pe cap, pentru a nu albi.

Floriile celebreaza toate numele de flori. Fie Florin, Violeta, Narcis sau Lacramioara, toti au parte de acelasi dar de ziua lor. Si anume bucuria de a purta un nume de floare. Ei insusi sunt niste flori, iar aceasta ii face sa se simta de doua ori mai fericiti. Floarea este semnul cel mai pretios de multumire, respect, dragoste pe care-l poti darui unei persoane. De aceea cind primavara bate la usa, mugurii copacilor stau sa apara, iar pasarile deja se aud cintind peste tot, atunci apar si florile nelipsite ale fiecarei primaveri – Floriile.
Asa ca urez un La multi ani tuturor celor care poarta un nume de floare. Sa vi se implineasca toate dorintele, sa invatati de la fiecare floare sa iubiti, sa fiti tandri, sa luminati pe cei din jur, sa-i lasati sa va admire, sa aduceti bucurie si sarbatoare…

La multi ani!

De Sfintul Ioan

Ziua de 7 ianuarie este inchinata preamaririi Sfintului Ioan Botezatorul, cel mai mare dintre profeti. Sfintul Ioan este cel care l-ar fi botezat pe Iisus Hristos in apele Iordanului, si a descoperit cel dintii lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Iisus este trimisul lui Dumnezeu pe pamint. Ziua este sarbatorita de toata lumea, ca fiind ultima dintre Sarbatorile de iarna.

Potrivit statisticilor Ministerului Administratiei si Internelor, 2.053.694 români poarta numele proorocului Ioan Botezatorul, din care 1.519.347 sunt barbati, iar 534.347 sunt femei. Astfel, avem 552.843 romani care poarta numele de Ioan, 497.442 cu numele de Ion, 290.538 cu numele Ionut, 148.781 cu numele de Ionel, 24.817 cu numele Nelu si 4.926 care poarta numele de alint Ionica. Dintre femei, avem 362.331 de Ioane, 133.580 de Ionele, 20.364 de Ionici, 11.449 de Nele si 6.623 de Ionelii.

Tuturor celor care poarta vreunul din numele de mai sus sau alte derivate ale lor, le urez un sincer 'La multi ani!" cu ocazia onomasticii lor. Fie ca mesajul de smerenie adus de Sfintul Ioan Botezatorul printre oameni sa va gaseasca pe toti intru deplina sanatate, sa fiti fericiti, iubiti, sa aveti parte numai de raze de soare toata viata, asa cum ati avut azi.

La multi ani!

La multi ani 2009!

Si am intrat si in 2009... Am petrecut noaptea dintre ani intr-un loc fain, alaturi de oameni faini. si chiar daca a fost o decizie luata pe ultima suta de metri, nu o regret deloc.

Si daca am intrat in necunoscutul anului 2009, va urez tuturor celor care va opriti din cind in cind pe aici sa aveti un an mai bun decit cel de dinaintea lui, sa fiti fericiti, sa va iubiti, sa vi se implineasca toate dorintele, chiar si cele mai ascunse. Fie ca 2009 sa vina cu cite putin din toate plus multa sanatate.

Va doresc sa va pastrati puterea, optimismul, pofta de viata, sa va bucurati de tot ce aveti, sa apreciati fiecare moment, chiar daca va aduce pe chip doar un zimbet. Sa invatati din tot ce a trecut, sa pastrati tot ce merita pastrat, sa luptati pentru tot ce merita cistigat si sa aruncati la cosul de gunoi al gindurilor urite tot ce nu va face cinste.

Sa aveti parte de un an nou imbelsugat, plin de satisfactii si reusite, un 2009 cald si luminos, care sa va aduca cel putin mai aproape de tot ce va doriti!

Ginduri la sfirsit de 2008

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2008 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2009 pe care deja toti stim ca il vom percepe sub auspiciile crizei. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul (asta ca san u zic ca nu am facut nimic). E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2008? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit putin, am iubit putin. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas iar singur. Am pornit in doi pe un drum si am ajuns singur. Pe drumul acesta am ajuns pe meleaguri frumoase, am vizitat 7 tari si am ajuns in locuri in care nu ma gindeam. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am incercat sa ma eliberez, dar doar mi-am lungit lantul. Am implinit 32 de ani, dar cu inima goala si cu aripile frinte. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transfagarasan. Am revazut Sighisoara si Biertan, dar am si descoperit Viscri. Am ajuns prin Maramures, dar nu doar ca turist, ci am fost implicat intr-un festival de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult ca anul trecut. Am revazut Balcik, Budapesta, Viena, Bratislava si Munchen, si am descoperit Salzburg, Heidelberg, Luxemburg, Strasbourg si Alsacia. Am vazut tot mai multi prieteni care au devenit parinti. Am fost la 3 botezuri si doar la 2 nunti. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am pierdut o persoana draga, care a fost alaturi de mine in momentele cele mai grele, dar am fost invinsi de distanta. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut ca sufletul imi este singur. Nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am descoperit Vama unei duminici insorite de martie, dar am lipsit si la “Folk You” si la “StufStock”. Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Ce-mi doresc de la 2009? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Poate ca lipsa nefericirii nu inseamna fericire, dar nu mai privesc asa departe. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

Craciun fericit !

Afara a inceput, in sfirsit, sa ninga. Bradul din curte isi vede ramurile incet-incet acoperite de fulgii de nea, iar mirosul de sarmale si de cozonac din casa abia acum isi gaseste implinirea, in fulgii de afara. E vreme de placuta lene, e vreme de povesti de iarna la gura sobei, e vreme de vin fiert, e vreme de liniste si caldura linga familie, e vreme de un pahar de vin cu prietenii, e vreme de uitat de toate cele de peste an. E vreme de tras linii, facut bilanturi si recapitulari. E vremea de a cerne cele bune din 2008 si de a dori multe si frumoase pentru 2009.

E vremea de Craciun. E vremea sa fim mai buni, sa iubim si sa iertam. Sa ne bucuram ca traim si sa aducem fericirea in sufletele celor dragi noua. E vremea de urari catre cei dragi. Si nu prin sms :)

Celor care citesc aberatiile mele de pe-aici, va urez sa aveti numai zile frumoase. Numai zile cu soare, chiar daca afara ploua. Sa va fie cald si bine. Sa puteti zimbi. Sa fiti voiosi. Sa fiti veseli. Sa fiti mingiiati. Sa fiti alintati. Sa fiti rasfatati. Sa fiti iubiti. Sa iubiti. Sa iubiti din inima. Sa aveti inima mare. Sa aveti zapada pe ramurile bradului, vin fiert in cana, cadouri sub brad si foc in semineu. Sa aveti cu cine ciocni paharul sau cana cu vin. Sa fiti inconjurati de oameni dragi. Sa fiti sanatosi. Sa fiti impreuna. Sa nu mai fiti niciodata singuri. Sa ii aveti pe toti ai vostri sanatosi. Sa aveti timp de un gind bun pentru cei care nu mai sunt. Sa miroasa a cozonac si a brad in toata casa. Sa va fie masa plina de bunatati pe ea si de prieteni in jurul ei. Sa va tihneasca sarmalele si cirnatii. Sa beti atita cit trebuie. Sa glumiti. Sa rideti. Sa dansati, daca aveti chef. Sa va imbratisati, daca asta va doriti. Sa va iubiti. Si sa va fie bine. Sa fiti linistiti. Sa aveti sarbatori frumoase.

Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, caldura sarbatorilor vine din inimile noastre.
Va urez tuturor un BRAD incarcat, un MOS bogat, un PAHAR inchinat, CADOUL DORIT, un VIS implinit si un CRACIUN FERICIT !