Vorba zilei

Nu dispretui lucrurile mici; o luminare poate face oricind ceea ce nu poate face soarele niciodata: sa lumineze in intuneric.

Via thornofrose, de la Octavian Paler citire...

S-a mutat intr-o stea

"Cind aveam posibilitatea sa-mi indeplinesc visul, mi-am dat seama ca si pasiunile imbatrinesc.
Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasmele naive.
Niciodata n-ai avut suficienta imaginatie pentru a-ti inchipui lumea fara tine. Chiar daca n-ai mers cu vanitatea pina la paranoia de a crede ca lumea se invirte in jurul tau, ca e nerabdatoare sa auda ce spui, ti-a lipsit inteligenta sau puterea de a accepta ca nu insemni mai mult decit fotografiile ingalbenite pe care cineva, dupa tine, le va arunca la gunoi.
Si nu jucam doar pentru altii comedia de a vrea sa parem mai buni decit in realitate. O jucam si pentru noi.
Cam toate certitudinile mele, cite au fost, sunt acum ciuruite de indoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta.
Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.
Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intimpla.
"mai tirziu" devenea "prea tirziu"
Am inceput sa-mi dau seama ca, din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.
Memoria isi aminteste chiar si de uitare.
Doar din amintiri mai pot crede ca vara e anotimpul destinului meu.
Trebuie sa ari cind e e timpul sa ari, nu cind ai chef.
Eu am reusit sa am, azi, numai indoieli si sa nu mai ridic ochii spre cer decit ca sa stiu cind trebuie sa iau umbrela.
Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice om. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdarit de fumul fabricilor, de unde cind se innoreaza, cad ploile care umplu orasul de balti.
Ramas singur, doream sa fiu cu altii. Fiind cu altii si nereusind sa ma integrez in atmosfera, preferam sa ramin singur.
Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.
Calul troian era demult pe strazile Romei. Il reprezentau viciile, coruptia, despotismul singeros, cinicii de tot felul si, nu in ultimul rind, resemnarea.
Probabil trebuie sa pierzi ceva, ca sa-i dai o alura sentimentala.
Orice "paradis" nu poate fi decit o mare simplitate.
Am avut nevoie mereu de un zid de care sa ma sprijin. Cind el mi-a lipsit, am intrat in panica.
O viata mediocra poate fi justificata. Mai ales intr-o lume mediocra. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuza. Nimic nu ne opreste sa visam fara masura.
Ma pot uita, oare, in oglinda sparta a memoriei mele fara teama ca am ratat tocmai ceea ce n-as fi vrut sa ratez?
Am aflat ca exista o limba pe care o vorbeste un singur om. Dar cu cine discuta?
Forma cea mai subtila in care se poate infatisa un mister este banalitatea.
Dumnezeu a creat lumea in asa fel incit sa regretam aproape totdeauna prea tirziu.
A muri inseamna a te muta intr-o stea.
Dumnezeu a creat omul, insa l-a lasat pe diavol sa-l finiseze, iar diavolul n-are masura.
Acesta pare a fi trecutul. Un limbaj.
Atent prea mult la amanunte, nu risc, oare, sa scap esentialul? "

"Autoportret intr-o oglinda sparta" - Octavian Paler

S-a stins din viata Octavian Paler

Octavian Paler s-a stins din viata luni la virsta de 81 de ani. E greu sa gasesti niste cuvinte destul de intelepte sau de spirituale pentru a exprima asta. La virsta lui, era probabil unul dintre cei mai lucizi oameni ai Romaniei. Spirit nelinistit, scriitorul a parasit intr-un final aceasta lume pe care a criticat-o dar a si iubit-o atit de mult.
Octavian Paler a incetat din viata luni, in jurul orei 19:30, la domiciliul sau, dupa ce fusese internat la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti cu putine zile in urma. Octavian Paler a fost spitalizat de mai multe ori in decursul ultimilor ani, in 2001 suferind un infarct miocardic, iar in 2002 un accident cerebral.
Scriitorul s-a nascut la 2 iulie 1926, in comuna Lisa, din judetul Fagaras, actualmente Brasov. A absolvit scoala primara in satul natal, iar apoi a urmat Colegiul Spiru Haret din Bucureşti si cursurile a doua facultati, devenind licentiat in Filozofie şi Drept. A fost redactor, sef de secţie, corespondent special, redactor-sef adjunct la Radio-TV, corespondent Agerpres la Roma, director general al TVR (1965-1970), redactor-sef al ziarului România libera in perioada 1971-1983, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, director onorific al aceluiaşi cotidian. A fost persecutat de Securitate datorita viziunilor sale pro-occidentale si de critica la adresa PCR si a lui Nicolae Ceauşescu. I s-a stabilit domiciliul fortat si i s-au interzis diferite activitati in lumea artistica.
A debutat in 1958 cu versuri – "Umbra cuvintelor", pentru a continua cu note de calatorie – "Drumuri prin memorie" (I, 1972, II, 1974), critica de arta – "Un muzeu in labirint", eseuri – "Mitologii subiective" (1975), proza – "Viata ca o corida". A mai publicat "Don Quijote in Est" (1994), "Rugati-va sa nu va creasca aripi" (1995), "Eul detestabil", "Vremea intrebarilor", "Polemici cordiale". A fost membru al Uniuni Scriitorilor, dar si deputat in Marea Adunare Nationala.
Dupa evenimentele din Decembrie 1989 fondeaza impreuna cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, s.a. Grupul de Dialog Social, care se evidentiaza prin pozitiile sale anti-comuniste. Devine, pe rind, editorialist al ziarelor Romania Libera, Cotidianul si Ziua. Ramine, totusi, un jurnalist si comentator apreciat. In ultimii ani de viata a devenit un critic acerb al clasei politice romanesti.
In "Autoportret intr-o oglinda sparta", Octavian Paler marturisea ca nu poate sa scrie decit daca se descrie: "Biografia mea nu are nimic spectaculos. Poate doar faptul ca am trait usor somnambulic, intre realitate si vis, sa fie interesant (...) In rest, explicatia pentru nevoia mea de confesiune e foarte simpla. Fiind un introvertit, nu am cum sa scap de «eu». Nu pot sa scriu daca nu ma descriu".
Octavian Paler a fost nu numai un scriitor cu preocupari literare diverse, de la proza la eseuri si critica de arta, ci si o personalitate a societatii civile si o constiinta morala, cred colegii sai scriitori si gazetari. Presedintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, stia de ceva vreme ca Octavian Paler este din ce in ce mai bolnav si totusi moartea lui l-a luat prin surprindere. "Il cunosc de aproape 40 de ani, i-am citit toate cartile, iar dupa ’89 i-am stat alaturi in imprejurarile politice. Cu el dispare nu numai un om de cultura, ci si o personalitate a societatii civile. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa incercam sa-l recitim si sa ne aducem aminte de el cit mai des", a declarat Nicolae Manolescu. Jurnalistul Ion Cristoiu crede ca Octavian Paler a fost "ultimul mare moralist din istoria noastra postbelica". "Un scriitor care m-a surprins intotdeauna prin radicalitatea optiunilor sale morale, dar mai ales prin stilul sau lapidar de intelept coborit in strada", mai spune Cristoiu. "Prin disparitia sa, generatiile mai tinere, dar si generatiile de virsta mea pierd irecuperabil un reper de constiinta intelectuala", a conchis Cristoiu.
Spre sfirsitul lui 2005, scriitorul Octavian Paler a primit recunoasterea pe care cititorii sai i-o dadusera deja de foarte mult timp – premiul pentru intreaga activitate literara, Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor din Romania. Destinul sau e acela al debutantului la 40 de ani care depaseste istoria prin recursul la memoria antichitatii.

Ati dat destul pentru tara asta, domnule Paler. Odihniti-va in pace !

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca, avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi;
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor;
Am ajuns pana pe luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care


Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca, intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler