O dupa-amiaza de iarna la Peles

Frumusetea monumentelor arhitecturale, alaturi de frumusetea peisajelor naturale, sunt adevaratele bijuterii de pe cartea de vizita turistica a fiecarei tari. Iar in plus, monumentele ramase din trecut, fie ele castele sau palate, sau doar simple cladiri cu destinatie de locuinta din centrul vechi al vreunui oras, ne amintesc de radacinile noastre, de istoria pe care o avem, si de obligatiile fata de aceasta.

De aceea, daca tot am ajuns acum citeva saptamini pe la munte, am trecut si pe Valea Prahovei, oricit de mult nu mi-ar mai place aglomeratia, fitele si snobismul zonei, dar vroiam sa revad castelul Peles. Si daca tot am trecut pe acolo si am ramas dator cu povesti, m-am gindit sa postez si pe blog istoria acestui loc si citeva fotografii. Nu am umblat in colectia personala, ci am decis sa arat aici doar fotografii din iarna asta, chiar daca era si ora destul de neprietenoasa (maxim o ora inainte de a se intuneca) si nu am avut nici un cadru natural perfect – era innorat, iar albul imaculat al zapezii nu beneficia de un contrast placut cu albastrul cerului, ci se intilnea spre infinit cu cerul gri de dupa-amiaza de iarna.

Castelul Peles din Sinaia, poate cel mai impresionant castel din România, este un important reper turistic al Vaii Prahovei. Situat pe valea piriului Peles, in locul numit Pietrele Arse, castelul a fost construit intre 1875 si 1883, din lemn, piatra, caramida si marmura.
Se spune ca prin august 1866, regele Carol I a sosit in zona, si a innoptat la minastirea din Podul Neagului (numele din acea vreme a Sinaiei). Peisajul salbatic si pitoresc l-a atras atit de mult incit a hotarit ca trebuie sa puna aici piatra de temelie a unui castel. In 1872 a cumparat terenul (1000 de pogoane pe valea piriului Peles), dupa care l-a angajat pe arhitectul german Wilhelm Doderer sa realizeze planurile constructiei. Din punct de vedere al arhitecturii exterioare, elementele principale sunt specifice stilului neorenasterii germane - profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Practic lucrarile au inceput in 1873, dar piatra de temelie a castelului a fost pusa in ziua de 22 august 1875. Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale.
Nu stiu cite resedinte regale din sec. XIX au determinat nasterea unor orase. Cert este insa ca istoria edificarii castelului Peles se leaga strins de dezvoltarea micii asezari de la poalele Bucegilor, localitate care, din 1874, la dorinţa lui Carol I, capata numele de Sinaia, iar din 1880 este declarata asezare urbana. Denumirea localitatii se trage de la muntele Sinai situat in Egipt si a fost dat in urma unui pelerinaj ce a avut loc in sec XVII. Sinaia este una dintre cele mai vechi statiuni montane din Romania fiind denumita si "Perla Carpatilor".
Alte citeva cladiri au fost construite simultan si anexate castelului: Camerele Gardianului, Economatul, Foisorul (casa de vinatoare), Grajdurile Regale si Centrala Electrica. Ceva mai tirziu a fost constrita vila “Sipot”, care va servi drept loc de lucru al arhitectului Karel Liman, la indicatiile caruia se va desfasura si constructia Castelului Pelisor (1889-1903) – resedinta viitorului Rege Ferdinand I si a Reginei Maria. Pina la inaugurarea oficiala a Castelului Peles (7 octombrie 1883), Regele Carol I si Regina Elisabeta au locuit la Foisor.
Dupa inaugurarea din 1883, au urmat planuri de dezvoltare – resedinta fiind suprainaltata cu un al doilea etaj intre 1896-1914.

In forma sa finala, Castelul Peles are o suprafata de 3.200 m2, 168 de camere si peste 30 de bai, stilul predominant fiind cel renascentist german, care se imbina armonios cu alte stiluri precum cel renascentist italian, gotic, baroc german, austriac, turcesc si francez rococo. Turnul central are 66 m inaltime.
Actualmente castelul adaposteste un valoros muzeu cu ample colectii valoroase de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobila, tapiserii, statuete, obiecte de ceramica, elemente de vesela din aur, argint si portelan, vitralii etc.

Colectia de arme a Castelului Peles cuprinde peste 4.000 de piese europene si orientale, atit arme de parada cit si de vinatoare, datind incepind din sec. XV pina in sec. XIX.
Mobilierul de arta care decoreaza majoritatea incaperilor castelului cuprinde piese originale datind din sec. XV, realizate in cunoscute ateliere europene din Mainz, Munchen, Viena sau Hamburg.
Vitraliile au fost achizitonate intre 1883-1914, o parte fiind originale, elvetiene si germane, din sec. XV-XVIII, iar altele datind din sec. XIX, fiind lucrate la Munchen si Viena.
In domeniul artei plastice se disting picturi originale semnate de Gustav si Ernest Klimt, Franz Match, Dora Hinz si chiar regina Elisabeta, dar si o serie de copii dupa pictori celebri.
Holul de onorare, o sala de receptie realizata in anul 1911 de Karel Liman dintr-o fosta curte interioara, unde sunt expuse picturi reprezentand cele 16 castele apartinand familiei de Hohenzzolern, este bogat ornamentată in lemn, si are acoperis din vitralii. Salile de arme au fost amenajate intre anii 1903-1906, iar sala de consilii in 1914. Sala Florentina, Marele Salon este decorat in stilul neorenasterii italiene. Sala de teatru, in stilul Ludovic XIV, are 60 de locuri si loja regala. Apartamentul imperial a fost amenajat in 1906, in stilul Maria Theresa, pentru vizita imparatului Franz Josef al Austro-Ungariei, Alte incaperi remarcabile sunt Camera Franceza, Camera Turceasca si Sala de Consiliu. .Alaturi de mobilierul de calitate si decoratiile interioare care impodobesc incaperile Castelului Peles, se remarca prezenta decoratiilor din piatra, a statuilor turnate in bronz precum si a picturii murale din exterior. In curtea interioara, peretele este decorat cu pictura a frescco.
Castelul Peles este inconjurat de sapte terase concepute initial in stilul renasterii italiene tirzii si decorate cu statui (apartinind sculptorului italian Romanelli), fintini sculptate in piatra, vase ornamentale si marmura de Carara de o frumusete impresionanta. Arhitectii au utilizat din abundenta decoratiunile din lemn atit la exterior cit si in interiorul castelului si acest lucru ofera un aspect cu totul special cladirii.

Atit la sfirsitul sec. XIX cit si acum, Castelul Peles este considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa, si primul electrificat in intregime de pe continent. Uzina electrica proprie era amplasata pe malul piriului Peles. De altfel, cladirea mai era dotata inca de atunci cu lift interior, aspirator si incalzire centrala.

Aici si-au petrecut ultimele clipe citiva monarhi ai Romaniei printre care si Regele Carol I, care a murit aici in 1914. Castelul a fost resedinta regala de vara pina in 1947Intre functiunile cu care regele Carol I si-a investit resedinţa particulara, au fost: functia de reprezentare, loc de decizii politice si lacas de cultura, rol conferit de regina Elisabeta. O data cu moartea regelui Carol I, castelul Peles a fost mostenit de regele Ferdinand. Acesta, impreuna cu regina Maria, vor locui insa la Pelisor, iar Carol al II-lea şi Mihai I la Foisor.

Drumul pe care il mai aveam de facut si faptul ca am ajuns la Peles aproape de ora inchiderii m-au facut sa nu il vizitez si in interior, usor dezamagit de faptul ca doar o mica parte din incaperi sunt accesibile turistilor, si amintindu-mi de un powerpoint care circula pe mail in care erau expuse cele mai frumoase incaperi, chiar si dintre cele nevizitabile.
Oricum, imi fac datoria si postez aici, ca si informatii utile, programul de vizitare. Lunea si martea Peles si Pelisor sunt inchise pentru vizitatori. Miercurea programul este 11-17, iar de joi pina duminica, 9-17.
Pretul biletului pentru vizitatea Castelul Peles este de 15 RON, pentru vizitarea completa a castelului se plateste 50 RON, pentru fotografierea in interior se plateste o taxa de 30 RON fara blitz si 50 RON cu blitz. Vizitatea castelului Pelisor costa 10 RON, fotografierea in interior fara blitz costa 30 RON si cu blitz 50 RON.

Mai departe, sa lasam fotografiile sa vorbeasca... Si sa ne mai amintim inca o data ce tara frumoasa avem. Mare pacat ca e locuita...

In Romania se moare pe pirtie

Tocmai l-ati vazut pe Mircea Mocanu (aka Bobo), un tinar de 23 ani din Constanta, pasionat de skateboard si snowboard. Din pacate nu o sa il mai puteti vedea niciodata, pentru ca a murit.

Am gasit prima poveste despre asta pe blogul lui Cabral:

Acum o saptamina, Mircea Mocanu a murit, fiind victima indiferentei si nesimtirii celor care administreaza pirtiile din Sinaia; simbata a vrut sa coboare pe snowboard de la cota 2000 la cota 1400 pe Drumul de Vara; ajungind intr-o zona in care, pentru a se mentine pe drumul bun, trebuia sa o ia la stinga, neexistind niciun fel de marcaj care sa indice acest lucru, a tinut drumul inainte, ajungind intr-o vilcea al carei inceput arata precum continuarea unei pirtii. In momentul in care nu a mai recunoscut imprejurimile, si-a dat seama de eroarea comisa, s-a oprit, si-a dat placa de snowboard jos si a incercat sa urce dealul si sa ajunga la locul in care a ales calea gresita. In urcare, folosind drept sprijin placa de snowboard, a provocat o avalansa de al carei risc de producere turistii nu erau informati.

INTREBARE: S-ar fi intimplat oare toate acestea daca cei (i)responsabili de administrarea pirtiei, pirtie care apare pe toate hartile concepute de catre Primaria si Salvamontul din Sinaia ca fiind omologata si avind dificultate medie, si-ar fi facut treaba si ar fi instalat niste amarite de panouri care sa indrume turistii pe drumul corect?

In plus, nu a existat niciun fel de atentionare in legatura cu riscul ridicat de producere a unor avalanse in zona (cu toate ca autoritatile au recunoscut dupa producerea tragediei ca acest pericol exista deja de ceva timp). Acestea sunt intrebari care nu s-au pus la televizor; in schimb, vina s-a aruncat asupra mortului: s-a spus ca el s-ar fi aflat intr-o zona interzisa turistilor(total FALS), ca s-a aventurat constient intr-o zona nepermisa, transformindu-l intr-un cautator de senzatii tari in afara zonelor destinate practicarii acestui sport; realitatea este total opusa, lucru dovedit de felul in care a fost gasit (placa nu mai era in picioare, el o folosea in urcare pentru a ajunge pe drumul corect). Daca incercarea de a schimba ceva din administrarea aproape inexistenta a pirtiei esueaza, oamenii sa fie avertizati de pericolul la care se expun in momentul in care indraznesc sa practice un astfel de sport in Romania, un sport din care NU se moare pe o pirtie dintr-o tara normala. Simbata i s-a intimplat lui Mircea, oricind i se poate intimpla oricaruia dintre noi. Ideea este ca in media se discuta atat de mult de bataia cocalarilor la mall cind s-ar putea discuta despre lucruri mai importante. Avem nevoie de ajutor pt a face cunoscuta adevarata poveste.

Un al doilea loc in care am gasit povestea a fost pe site-ul derdelusului digital:

Acum 4 ani un baiat de 26 ani a murit in Predeal infipt in resturile acoperite de zapada ale vechiului telescaun. Citi stiu de intimplarea asta? A aparut Catalin Radu Tanase indignat pe post? Nu, caci cartelul mogulilor din media functioneaza. (pentru cine nu stie proprietarul instalatiei si administratorul domeniului este domnul Sarbu). A fost atunci un protest organizat de boarderii de la 961. Atit, nici el mediatizat.

Iar acum in Sinaia a murit un om. Da, stirea s-a dat si din pacate nu a facut inca vilva mare. Si nici nu va face probabil. Cu cca 4 ani in urma a mai fost un mort pe o pirtie deservita de instalatiile d-lui Sarbu si cazul s-a fisiit repejor. La fel se va intimpla si de data asta, caci nu-i asa, interesele sint prea mari iar siguranta turistului valoreaza exact cit un scuipat inghetat.

Simbata dupa amiaza Mocanu Mircea aka Bobo, s-a pierdut din Drumul de Vara (sa fim sinceri, citi dintre noi n-am patit-o macar o data?). A vrut sa se intoarca, a incercat sa urce inapoi in drum si s-a rup o placa de vint. A fost gasit a 2-a zi, ingropat complet.
Stau si cuget si eu, este Drumul de Vara pirtie omologata? Daca da, unde-i balizarea, unde-i marcare zonelor periculoase? Daca nu, de ce este tratata drept pirtie? Cine raspunde de incalcarea flagranta, vizibila si repetata a legilor care guverneaza functionarea si amenajarea pirtiilor?
Si mai stau iar sa cuget. Dupa 3 zile de ninsori si vint puternic ANM a atentionat prin Buletinul de Avalanse asupra riscului ridicat in masivele Bucegi si Fagaras, emitind o atentionare de grad 4 (se traduce prin “risc mare”; scara este de la 1 la 5; mai multe detalii aici). Cum naiba de in Sinaia nu se stia despre treaba asta? Cum naiba ca Adi David de la Salvamont Sibiu a reusit sa faca ceva placute de avertizare pe care sa le monteze la cabina si pe care sa puna riscul estimat? Cum naiba ca la diverse intilniri si consfatuiri noi astia din zona “consumer” am tot strigat in van sa se preia modelul Sibiului si in Busteni/Sinaia. E atit de greu sa vopsesti niste tablite si sa schimbi niste placute cu riscul estimat?
Ce dracu (nu ma pot abtine sa nu folosec cuvinte chiar mai dure) este Carpul si Drumul de Vara? Cine este administrator? Primaria Sinaia ori Teleferic SA? Oameni buni, pustiul din Constanta n-a murit nici pe Valea Costilei nici pe la dracu pe coclauri!! A murit in Sinaia pe Drumul de Vara, pirtie de dificultate medie in administrarea cuiva!! (nush de ce, as paria pe Primaria Sinaia)
Ce ar trebui sa se intimple sa se ia masuri? Am spus-o p-aici pe derdelus.ro de zeci de ori. Am scris de ni s-au tocit deshtele despre pirtii, incalcarea legilor si siguranta. Apar sefi de la Salvamont la TV si ne vorbesc in doi peri despre inconstienta si “snaubordishti”. Despre indolenta lor cine ne vorbeste insa?
Cadavrul tinarului a fost descoperit într-o zonă în care accesul turiştilor este interzis. Salvamontistul Dan Trif a declarat ca, in zona, s-au produs trei avalanse: una de proportii mari si doua mai mici. Trif mai spune ca doar una dintre cele doua avalanse mici, ar fi putut fi fatala pentru baiat.
Cum este interzis domnule Trif accesul acolo? Baiatul se deplasa pe pirtia pe care dvs o patrulati iar Primaria (ea oare?) o administreaza. Era marcata zona periculoasa? Era balizata conform legii pirtia Drumul de Vara din care copilul s-a ratacit? Ati adus in atentia autotitatilor faptul ca exista zone periculoase care nu sint marcate corespunzator? Cine raspunde pentru moartea unui om pe un domeniul schiabil? Sunteti raspunzator pentru accident?
Nu stiu, as asterne aici toata furia adunata in ani de zile in care am tot fost ignorati. Noi astia de platim 30 euro pentru o zi de schi de toata jena. Cred ca s-a ajuns la o limita a suportabilitatii, trebuie facut ceva. Dupa schiuri rupte-n pietre si oase zdrelite-n santuri acum murim pe pirtii. Mai stam oare cu miinile-n sin?

Am scris si eu despre aceasta tragedie pentru a nu ne mai lovi de nepasarea autoritatilor si a celor implicati, pentru a nu mai sta cu miinile in sin si pentru a populariza intimplarea, astfel ca tot mai multa lume sa afle ce s-a intimplat. Poate cineva va face totusi ceva. Iar daca nu, macar sa fim cu totii avertizati despre calitatea pirtiilor din Romania si sa nu mai acuze nimeni de lipsa de patriotism pe cei care isi fac vacanta in Austria la schi, si nu pe scirboasele si periculoasele meleaguri mioritice.