Scrisoare catre tara mea

Aparuta in Cotidianul. Zice-se ca un cititor, pe numele sau Ion Ionescu, a trimis o scrisoare adresata României despre oboseala teribila pe care oamenii si realitatile de aici i-o provoaca. Micile abuzuri la care statul roman e complice il determina pe domnul Ionescu sa se gindeasca serios la emigrare. Iar argumentele sale sunt, in buna parte, si argumentele noastre, ale tuturor celor scirbiti de ceea ce se intimpla aici. Textul e chiar bun, merita citit, asa ca o sa-l reproduc si eu aici:

"Scrisoare către ţara mea

Nu-mi iubesc ţara . Trebuie să fie aşa din moment ce nu-mi vine decât să vorbesc urât despre ea. Să-i spun vorbe grele, în fiecare oră, în fiecare dimineaţă când întârzii cât pot de mult întâlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pâinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei. Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe strada", om simplu căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gângav, analfabet, precum cel folosit de adulţii inculţi pentru a răspunde gângurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cât timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va câştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă.

Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, bani pe care i-am dat soţului ei, venit la întâlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plătirea taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu.

Editura la care s-a angajat prietena mea, editură renumită, foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc, şi literatură erotică pe lângă care grafittiurile din WC-urile şi gările publice sunt suave declaraţii de amor. Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să îi promovezi cărţile doar printre cei, sau mai bine zis cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el.

Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămâni (plus în vacanţele şcolare).

Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori, unul pentru făcut sex şi un artdirector care ilustrează un articol despre cartea "Golful francezului" cu o fotografie cu o lagună şi una cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol 18 şi zâmbeşte timp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice în photoshop ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia, cu mâini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia.

A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alţi 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper ca acela care se numeşte şef de guvern, ori preşedinte de ţară , sau măcelar sau avocat ori cântăreţ, chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în ţara asta, oricât de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot evacua din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil.

Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii, se fâsâie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "ce eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă. Sunt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neispraviţii, hoţii de care depind într-un fel sau altul în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program, în care se amestecă de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lalâi despre salarii enorme, furt la factură, politişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali, cu breaking news-uri în faţa cărora tot românul moţăie: învârteli, băşcălii, ogici, ciumaci, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele, de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, de vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii, creţuleştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor târzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii tinând-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănâncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pământul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1 decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali, filmaţi în circa de poliţie, înmormântări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cântăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfânta Parascheva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei, şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor chiar şi fără comentarii. Fiindca sunt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cântăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete, şi în clipa imediat următoare descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decât meseria pe care altfel ar fi putut, altfel, s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anticriză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre insinuările cutărui senator, despre sforăitul din parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sunt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria , şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are. Am obosit să aud de miticădelaligă, naşusandu, memestoica, galactici, jucătorititraţi, distracţiepecinste.

Am obosit să ştiu că din atâtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat, pentru viol.

Mă oboseşte Mihaela Rădulescu. Şi cei care o combat. Şi cei care o apără.

Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă care să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să îmi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanarii fotografiei lor.
Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice, de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm.
Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc.

Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gândit la un moment dat să cer oamenilor, obosiţi ca şi mine, să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarde şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, fetze tâmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mângâiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întâmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tânjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
De aceea spun că nu-mi iubesc ţara . Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Sper doar că acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea."

Ion Ionescu

Tigani, nu romi!

M-am saturat de tiganii care ne cotropesc, care ne fura prin autobuze, care se bat prin mall-uri, care omoara si violeaza si fura in Italia si prin alte locuri. Si m-am saturat de semnul de egalitate pus intre romi si romani. Nu, noi nu suntem nici romi, nici tigani. Iar ei nu sunt romi, ci sunt tigani, gitani, gypsy sau cum si-or mai spune. Iar locul de unde vin ei nu este Romania in care m-am nascut eu, ci India. Eu sunt roman, si nu fur, si nu violez, si nu dau in cap.

Stim cu totii ca n-ai voie sa zici tigan imputit ca se trezeste consiliul discriminarii tiganilor sa te dea in judecata sa iti ceara daune pentru asta. Si totusi... de ce sa nu le zici tigani, cind asta sunt?

Ce este cel mai rau e ca Italia a inceput sa dea afara tiganii din tara, i-au trimis inapoi in Romania. Tiganii au venit inapoi in Romania si au inceput iar sa fure, peste tot, la mare, la munte, in Bucuresti, asa cum stiu ei cel mai bine si cum au exersat si acolo.

A aparut o petitie, care poate fi gasita aici:

http://www.petitiononline.com/qd3xx666/petition.html,

care cere schimbarea denumirii tiganilor din rom/roma/romani/romanes in tigani. Pina acum au semnat deja peste 13.000 de oameni si sper ca ea sa fie adoptata si sa le spunem acestor ciori tigani, asa cum sunt ei, si nu romi, rromi, rrromi sau oricum altfel care sa sune ca si români.

To: Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :

In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila mpotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.

Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.

Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii "romeno" si "rom", este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza: "tiganii, tiganii", referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.

Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna "de neatins". Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 - 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de "egipteni" (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia:
"Satra" vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
"Tigan/Zigeneur/Zingaro etc" vine de la "Athinganoi", secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.
"Gypsy" vine de la "Egyptian" cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.
"Yansser" cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii '70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa '90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale "sanatoase" tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii '50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii '70, '80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in '71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in '71-'72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din '71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii '70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).

Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor '90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.

Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.

Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de "rom" simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma "romani/romanies" in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?

Agresiunea lexicala rom/roma/roman - romani/romani - romanies/romanians - romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei - sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu - dupa "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul "romi", romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu "rromi", o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de "romalli", forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu "romani" si varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul "DOM", care pe limba originara a tiganilor inseamna "om".

Prin denaturare (voita) "dom" s-a transformat in "rom" cu "r" accentuat, apoi din "rom" s-a trasformat in "roma" apoi in "romani" si in "romanies" . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.

In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului "rom". Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului "tigan" in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman. Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de "rom" erau indicative, si nu obligatorii.

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.

In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.

In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor .

Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept "Romani" cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca "olahii" sau "vlahii" sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca "un dialect al limbii romane" vorbit de populatia "Vlax/Vlach". Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna

Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.

Articol publicat in Ziarul de Cluj de catre Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007)

In Romania se moare pe pirtie

Tocmai l-ati vazut pe Mircea Mocanu (aka Bobo), un tinar de 23 ani din Constanta, pasionat de skateboard si snowboard. Din pacate nu o sa il mai puteti vedea niciodata, pentru ca a murit.

Am gasit prima poveste despre asta pe blogul lui Cabral:

Acum o saptamina, Mircea Mocanu a murit, fiind victima indiferentei si nesimtirii celor care administreaza pirtiile din Sinaia; simbata a vrut sa coboare pe snowboard de la cota 2000 la cota 1400 pe Drumul de Vara; ajungind intr-o zona in care, pentru a se mentine pe drumul bun, trebuia sa o ia la stinga, neexistind niciun fel de marcaj care sa indice acest lucru, a tinut drumul inainte, ajungind intr-o vilcea al carei inceput arata precum continuarea unei pirtii. In momentul in care nu a mai recunoscut imprejurimile, si-a dat seama de eroarea comisa, s-a oprit, si-a dat placa de snowboard jos si a incercat sa urce dealul si sa ajunga la locul in care a ales calea gresita. In urcare, folosind drept sprijin placa de snowboard, a provocat o avalansa de al carei risc de producere turistii nu erau informati.

INTREBARE: S-ar fi intimplat oare toate acestea daca cei (i)responsabili de administrarea pirtiei, pirtie care apare pe toate hartile concepute de catre Primaria si Salvamontul din Sinaia ca fiind omologata si avind dificultate medie, si-ar fi facut treaba si ar fi instalat niste amarite de panouri care sa indrume turistii pe drumul corect?

In plus, nu a existat niciun fel de atentionare in legatura cu riscul ridicat de producere a unor avalanse in zona (cu toate ca autoritatile au recunoscut dupa producerea tragediei ca acest pericol exista deja de ceva timp). Acestea sunt intrebari care nu s-au pus la televizor; in schimb, vina s-a aruncat asupra mortului: s-a spus ca el s-ar fi aflat intr-o zona interzisa turistilor(total FALS), ca s-a aventurat constient intr-o zona nepermisa, transformindu-l intr-un cautator de senzatii tari in afara zonelor destinate practicarii acestui sport; realitatea este total opusa, lucru dovedit de felul in care a fost gasit (placa nu mai era in picioare, el o folosea in urcare pentru a ajunge pe drumul corect). Daca incercarea de a schimba ceva din administrarea aproape inexistenta a pirtiei esueaza, oamenii sa fie avertizati de pericolul la care se expun in momentul in care indraznesc sa practice un astfel de sport in Romania, un sport din care NU se moare pe o pirtie dintr-o tara normala. Simbata i s-a intimplat lui Mircea, oricind i se poate intimpla oricaruia dintre noi. Ideea este ca in media se discuta atat de mult de bataia cocalarilor la mall cind s-ar putea discuta despre lucruri mai importante. Avem nevoie de ajutor pt a face cunoscuta adevarata poveste.

Un al doilea loc in care am gasit povestea a fost pe site-ul derdelusului digital:

Acum 4 ani un baiat de 26 ani a murit in Predeal infipt in resturile acoperite de zapada ale vechiului telescaun. Citi stiu de intimplarea asta? A aparut Catalin Radu Tanase indignat pe post? Nu, caci cartelul mogulilor din media functioneaza. (pentru cine nu stie proprietarul instalatiei si administratorul domeniului este domnul Sarbu). A fost atunci un protest organizat de boarderii de la 961. Atit, nici el mediatizat.

Iar acum in Sinaia a murit un om. Da, stirea s-a dat si din pacate nu a facut inca vilva mare. Si nici nu va face probabil. Cu cca 4 ani in urma a mai fost un mort pe o pirtie deservita de instalatiile d-lui Sarbu si cazul s-a fisiit repejor. La fel se va intimpla si de data asta, caci nu-i asa, interesele sint prea mari iar siguranta turistului valoreaza exact cit un scuipat inghetat.

Simbata dupa amiaza Mocanu Mircea aka Bobo, s-a pierdut din Drumul de Vara (sa fim sinceri, citi dintre noi n-am patit-o macar o data?). A vrut sa se intoarca, a incercat sa urce inapoi in drum si s-a rup o placa de vint. A fost gasit a 2-a zi, ingropat complet.
Stau si cuget si eu, este Drumul de Vara pirtie omologata? Daca da, unde-i balizarea, unde-i marcare zonelor periculoase? Daca nu, de ce este tratata drept pirtie? Cine raspunde de incalcarea flagranta, vizibila si repetata a legilor care guverneaza functionarea si amenajarea pirtiilor?
Si mai stau iar sa cuget. Dupa 3 zile de ninsori si vint puternic ANM a atentionat prin Buletinul de Avalanse asupra riscului ridicat in masivele Bucegi si Fagaras, emitind o atentionare de grad 4 (se traduce prin “risc mare”; scara este de la 1 la 5; mai multe detalii aici). Cum naiba de in Sinaia nu se stia despre treaba asta? Cum naiba ca Adi David de la Salvamont Sibiu a reusit sa faca ceva placute de avertizare pe care sa le monteze la cabina si pe care sa puna riscul estimat? Cum naiba ca la diverse intilniri si consfatuiri noi astia din zona “consumer” am tot strigat in van sa se preia modelul Sibiului si in Busteni/Sinaia. E atit de greu sa vopsesti niste tablite si sa schimbi niste placute cu riscul estimat?
Ce dracu (nu ma pot abtine sa nu folosec cuvinte chiar mai dure) este Carpul si Drumul de Vara? Cine este administrator? Primaria Sinaia ori Teleferic SA? Oameni buni, pustiul din Constanta n-a murit nici pe Valea Costilei nici pe la dracu pe coclauri!! A murit in Sinaia pe Drumul de Vara, pirtie de dificultate medie in administrarea cuiva!! (nush de ce, as paria pe Primaria Sinaia)
Ce ar trebui sa se intimple sa se ia masuri? Am spus-o p-aici pe derdelus.ro de zeci de ori. Am scris de ni s-au tocit deshtele despre pirtii, incalcarea legilor si siguranta. Apar sefi de la Salvamont la TV si ne vorbesc in doi peri despre inconstienta si “snaubordishti”. Despre indolenta lor cine ne vorbeste insa?
Cadavrul tinarului a fost descoperit într-o zonă în care accesul turiştilor este interzis. Salvamontistul Dan Trif a declarat ca, in zona, s-au produs trei avalanse: una de proportii mari si doua mai mici. Trif mai spune ca doar una dintre cele doua avalanse mici, ar fi putut fi fatala pentru baiat.
Cum este interzis domnule Trif accesul acolo? Baiatul se deplasa pe pirtia pe care dvs o patrulati iar Primaria (ea oare?) o administreaza. Era marcata zona periculoasa? Era balizata conform legii pirtia Drumul de Vara din care copilul s-a ratacit? Ati adus in atentia autotitatilor faptul ca exista zone periculoase care nu sint marcate corespunzator? Cine raspunde pentru moartea unui om pe un domeniul schiabil? Sunteti raspunzator pentru accident?
Nu stiu, as asterne aici toata furia adunata in ani de zile in care am tot fost ignorati. Noi astia de platim 30 euro pentru o zi de schi de toata jena. Cred ca s-a ajuns la o limita a suportabilitatii, trebuie facut ceva. Dupa schiuri rupte-n pietre si oase zdrelite-n santuri acum murim pe pirtii. Mai stam oare cu miinile-n sin?

Am scris si eu despre aceasta tragedie pentru a nu ne mai lovi de nepasarea autoritatilor si a celor implicati, pentru a nu mai sta cu miinile in sin si pentru a populariza intimplarea, astfel ca tot mai multa lume sa afle ce s-a intimplat. Poate cineva va face totusi ceva. Iar daca nu, macar sa fim cu totii avertizati despre calitatea pirtiilor din Romania si sa nu mai acuze nimeni de lipsa de patriotism pe cei care isi fac vacanta in Austria la schi, si nu pe scirboasele si periculoasele meleaguri mioritice.

Lacrimi si imunitate

Acum citeva zile, pe aceeasi Sosea Kiseleff unde nenorocita asta a dat peste o studenta din Republica Moldova, Tatiana Duplei, pe trecerea de pietoni si a omorit-o pe loc, s-a intimplat din nou. Lumea a mai pierdut un inger. Un angajat al Ambasadei Austriei, diplomat cu imunitate, a spulberat pe trecerea de pietoni o tinara de 22 de ani. O chema Laura Buiac, era din Calarasi. Era in anul terminal la master in cadrul Facultatii de Comert din ASE, lucra in Bucuresti la BRD si isi dorea un viitor mai bun alaturi de toti cei dragi ai sai. Desi nu am cunoscut-o personal, eram colegi. Iar joi seara am primit un e-mail sec prin care eram anuntati de trecerea ei in nefiinta. “Mereu cu zimbetul pe buze, un om deosebit si o colega minunata, Laura va ramine vesnic in amintirea si in sufletele noastre”. Era o fata zimbitoare si mereu optimista, si avea toata viata in fata. Iubea viata si era plina de viata. Ii placea muzica... Kylie Minogue, Coldplay, Lenny Kravitz, Robbie Williams, U2. Ii placea marea. Ii placea soarele tocmai pentru ca era ea insasi o raza de soare in viata celor din jurul ei. Acum nu mai e... In locul unde ea adusese zimbete si fericire acum e gol, e tacere si o durere imensa.

Acum am descoperit pe net site-ul www.laurabuiac.ro, unde prietenul ei a pus niste poze cu ea, cu ei doi, cu cei dragi. Un folder, numit “clipe fericite”. Iar deasupra, realitatea dureroasa si nedreapta: “Laura Buiac 15.06.1986 – 31.01.2009”

3 februarie, iarna, soarta nedreapta, destin implacabil. Asa arata sfirsitul unei vieri pamintene si inceputul uneia de inger. Tot viitorul sau este acum pregatit undeva in cer de Dumnezeu. Pe ultimul sau drum a fost condusa cu multa durere- durerea despartirii- de colegii sai de facultate, de serviciu, fostii colegi de liceu, prieteni, rude, dar mai ales de familia sa, a carei durere este de nedescris. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, colega!

Desi cunoscuta ca fiind de extrem de periculoasa, si desi multe voci au cerut de mult timp montarea unor semafoare la trecerea de pietoni cu pricina, nimeni dintre cei vizati nu s-a sinchisit sa ia o masura care ar fi putut evita asemenea tragedii. A trebuit ca si Laura sa plateasca cu viata, pentru ca, intr-un final, cineva sa hotarasca ca ofranda e suficienta si sa semneze o hirtie si acum a aparut un semafor acolo.

Pentru angajatul ambasadei Austriei, trecerea de pietoni e un fel de ruleta ruseasca, iar viata si tineretea Laurei nu au valorat nici cit o ceapa degerata. Fiarele si viteza Skodei Octavia s-au dovedit mai puternice. Se spune ca masina avea 130 de km/h, dar nu s-a dovedit inca. Oricum, stau sa ma intreb ca viteza ar fi putut avea criminalul, astfel incit sa o loveasca pe Laura si sa o arunce peste 20 de metri in aer ? Sigur mult peste 100 km/h. Iar daca nimeni nu a putut inca dovedi asta, sigur este dovedit ca ucigasul are imunitate in România. Ancheta va putea fi desfasurata de români, insa cetateanul austriac nu va putea fi audiat, iar autoritatile române sunt obligate sa formuleze o cerere de transfer de procedura in Austria inainte de a fi sesizata instanta de judecata. Si va fi judecat in tara sa.

La fel cum a fost judecat si puscasul marin Christopher Van Goethem, ucigasul lui Teo Peter, basistul trupei Compact si care a fost scos basma curata de americani. La fel cum a fost achitat Ali Imran, cel care a trecut peste taxiul in care se aflau regizorul Cristi Nemescu, inginerul de sunet Andrei Toncu (“Otto” – fost coleg de liceu de-al meu).

Si nu numai. Care este diferenta dintre ‘asasinii rutieri’ straini sau români ? Nici una. Toti scapa de condamnari reale. Pe unii ii salveaza si imunitatea diplomatica. Asa cum a fost condamnata cu suspendare Carmen Paunescu, nevasta porcului din parlament, care a omorit o familie intreaga. La fel cum a fost achitat Cornel Nistorescu, care a omorit un motociclist intorcind pe interzis si cum ar fi fost achitat nenorocitul de Mircea Stanescu, spaima soselelor bucurestene, care a omorit si el un om pe trecerea de pietoni. Mare minune, acesta din urma a fost sinucis. Asta daca nu functioneaza teoria conspiratiei si a plecat intr-o tara cu mult soare si cu multe plaje si noi nu o sa mai auzim de el niciodata. La fel cum nici nenorocita despre care scriam la inceput, dar care este in cercul de apropiati al fostului premier Tariceanu, nu a patit nimic . Toate aceste cazuri au un numitor comun. Au omorit oameni, si ei acum sunt bine-merci, nu i-a intrebat nimeni de sanatate, nu au suportat rigorile legii si merg mai departe cu citeva vieti pe constiinta (desi nu cred ca au asa ceva). Din pacate in urma vor ramane doar lacrimile si durerea celor care i-au cunoscut si i-au iubit. Iar criminalii astia nenorociti nu vor pati nimic. Si chiar daca vor da vreodata socoteala, nici o pedeapsa nu este suficienta pentru o viata distrusa atit de repede. Or putea japitele astea sti ce e in sufletul parintilor Laurei ?

Pentru ca asa functioneaza tara asta si nenorocitii astia s-au prins. Daca ai bani, ai si imunitate (de orice fel ar fi). Daca nu, esti doar o balta de singe linga trecerea de pietoni si o stire de 1 minut la Stirile ProTV si la Observatorul de seara. Faceti loc, va rog! Trec baetii jmekeri!

Epitaf pentru Vama

Bilantul ultimelor guvernari - 30 de kilometri de autostrada in 5 ani, din care nici unul in ultimii 2 ani. Si daca pentru bucata Cernavoda - Constanta sau pentru Bucuresti - Ploiesti - Brasov nu se gasesc bani, astfel incit iarna tot 5 ori vei face pina la Predeal si vara tot 2-3 ore intre Cernavoda si Constanta, am primit ieri un e-mail prin care eram anuntat ca a mai murit un simbol. Ei bine, da, nu se face nici un kilometru de autostrada, dar se asfalteaza in Vama. Vama Veche se asfalteaza, sa poata cocalaru sa vina mai cu foc cu masina pe plaja. Cu tot tacimul, inclusiv borduri (o fi mina proaspatului ministru Videanu?). Ma uit la poze si nu imi vine sa cred. Vama Veche asfaltata ? Si, ca sa fie tacimul complet, se face PE PLAJA si o pista pentru biciclete care sa faca legatura intre 2 Mai si orasul bulgaresc Shabla. Cu piste de biciclete nu am nimic, am destui prieteni care au biciclete si stiu ca e o modalitate mai nepoluanta si mai sanatoasa de a te misca prin trafic. Dar totusi ma indoiesc ca cineva va veni cu bicicleta din Bucuresti pina in 2 Mai sau pina in Vama. Desi, la cum arata traficul anul trecut, s-ar putea tot pe acolo sa ajungi. Problema e ca nu inteleg de ce aceasta pista nu a fost facuta pe marginea soselei, ci pe plaja. Acum toata plaja, locul atitor amintiri frumoase, prin puzderia de corturi in care dormeai avind ca fond sonor valurile marii si te trezeai cind rasarea soarele sa te mingiie pe fata cu o raza care patrundea direct in cort, tot acel loc este un depozit de materiale de constructie si de borduri.

Pe de alta parte ma gindesc ca Vama Veche a murit, a sfirsit irevocabil si paradoxal odata cu aparitia miscarii "Salvati Vama Veche", care a insemnat acel Stufstock teribil din 2003 cind 40.000 de oameni au invadat-o, continuind cu houserii de la Liberty Parade si apoi cu vilele cu cit mai multe etaje si termopane, terasele cu scaune si mese de plastic si toate celelalte care au ciupit, in fiecare an, cite putin din farmecul acestui loc, aducind in schimb oameni de calitate din ce in ce mai indoielnica. Si cum sa nu merite Vama o fisie e asfalt pentru oamenii cu lant gros de aur si gipane albe care vin simbata seara sa danseze la Oviudiu, pardon la Stuf. In plus da o nota de unitate stilistica alaturi de termopane si de monumente arhitecturale ale prostului gust, gen "La John". Ma gindesc ca urmeaza alti pasi, cum ar fi sa puna o bariera la intrare si cu taxa de intrare in "statiune" pe sistemul Mamaia, poate si o gondola peste corturi. De ce nu, un minicar si un Aqualand? Niste palmieri pe plaja. Si indicatoare cu "Va rugam pastrati linistea dupa ora 22", "Interzis consumul de alcool in locuri publice". La Stuf, sa fie tinuta obligatorie si bodyguarzi la intrare care sa nu te lase sa intri decit daca ai fatza de smecher. Bibi sa devina Mall, la intrare in Vama sa fie si un McDonalds... Si sa nu uitam de centrul SPA si ceva hoteluri de 5 stele, si de ansamblul rezidential care deja se contruieste, spre granita cu Bulgaria.

Sau poate gresesc eu, si daca nu s-au gasit bani sa continue autostrada de la Cernavoda, au inceput din capatul celalalt si primul tronson de autostrada va fi intre Vama si 2 Mai, sau chiar intre Corsaru si Ovidiu. Cred ca ar trebui si un semafor la Bibi. Si o parcare cu centuriste, ca de tiristi s-a umplut deja de citiva ani. Poate si o parcare supraterana cu 6-7 niveluri sa nu se mai prafuiasca A8, X6 sau Q7. Si zau ca e pacat sa isi strice cocalaru bijuteria de masina pe drumurile alea de tara, ca doar ei au venit la statiune, nu la tara. Ce, in Mamaia sunt asa drumurile ???

Poate vreo pitipoanca i s-a plins lui taica-su ca nu poate merge cu tocurile alea cui de 15 pe aleile pline de nisip si pietricele, de balti si de noroi, desi ei ii place in Vama ca i-a zis prietenele ca e cul. Dar asa, sa-si strice toti papuceii? Asa ca domnul "tata de pitzi" a facut pe dracu-n patru, a dat o spaga, un comision ceva si a inceput sa-i faca autostrada fetii, ca atunci cind o sa vina iar vara si o sa o duca prietenul ei dragut cu gipanul alb cu nume format dintr-o litera si o cifra, cu numar de genul CT-69-SEX, sa poata saraca sa mearga sa manince "ceva usor, fata" la Bibi, si apoi sa danseze si sa o arda cool in "club" la Stuf, la un uischi cu red bul. Si pe urma, cind plimba gentuta luivuton si tocurile prada, sa nu mai aiba nisip in ele, ca toti sarantocii...

Iar noi ceilalti, pentru care Vama insemna dans cu picioarele desculte pe nisip pina dimineata, un rasarit de soare cu bolero si o cafea tare la Ovidiu, sau o cintare la chitara in jurul focului, la o sticla de vin intre prieteni buni, de-o viata, sau cunoscuti in aceeasi seara, noi ne-am pierdut definitiv linistea de care ne bucuram cindva, cind mergeam cu totii in ceea ce odata s-a numit Vama Veche, loc cu o frumusete salbatica si curata. Strada "principala" cu pamint, nisip, praf si pietricele era o componenta a farmecului Vamii, dar incet-incet au inceput sa apara tot felul de comercianti de "mici suveniruri", haine chinezesti si bratari fosforescente care oricum au transformat-o in talcioc.

Am vazut fotografiile primite pe e-mail si mi-au trecut sute si sute de amintiri prin fata ochilor si am avut o senzatie aiurea, o stringere de inima, ca un junghi. Unde e Vama cea prafuita, cu ulite pietruite, cladiri de lemn si umbrele de stuf, cu case tipic dobrogene, cu nisip curat, fara betoane, termopane, plastice, peturi, pungi de plastic si cocalari?Unde e spatiul acela colorat si aproape paradisiac in care evadam in fiecare weekend din vara, ca sa fiu departe de orasul trist, de urbanul gri?

Tragind line si adunind - Rosia Montana au distrus-o, Sighisoara festivalului medieval e plina de mici, bere si manele, acum asfalteaza si Vama. Astept cu nerabdare o autostrada si un helioport in Delta, si o telegondola prin Retezat. Un hotel pe creastra pietrei Craiului. Si iata cum sistemul invinge boemia si celor de sus nu le convine alternativa si faptul ca mai sunt oameni care se ghideaza dupa alte sisteme de valori, si nu dupa valoarea banului. Iar daca ei nu se pot ridica mai presus atunci ne distrug pe noi, distrugind locurile unde ne simteam altadata bine. Distrug simbolurile, otravind fintinile si pirjolind holdele. Si vin ei acolo, fac o noua Mamaie, arunca cu banii si expun fitzele si ne trimit pe noi sa mai cautam pe undeva vreun nou colt virgin de plaja, fara plastice, betoane si termopane. La nord de Navodari incepe sa se strice si acolo, societatea consumerista patrunde cu pasi rapizi, lasind din ce in ce mai putine locuri unde sa poti sa fugi, departe de civilizatie, departe de orasul trist care iti maninca zilele de luni pina vineri, departe de aria de acoperire a telefoniei mobile, departe de tot, undeva unde sa fii doar tu si marea, si soarele si nisipul... Si ramine sa descoperim si alte locuri frumoase si sa le facem praf cu bunul gust si rafinamentul specific romanesc. Sa ne bucuram de ele cit mai putem, ca va veni si rindul lor, si sa le pastram doar pentru noi, sa nu auda pitzi si coclea de ele...

E oficial, e batut in “piatra”, e irevocabil si final! Vama Veche a murit. Cu toate ca mai exista o raza de speranta, soarele de data asta n-a mai rasarit pe plaja din Vama Veche ci a apus pentru totdeauna.

Ramineti cu bine, oameni noi din Vama Veche.
La revedere, Vama, draga!

Rust in Peace!

Big Brother is watching

O lege idioata a intrat in vigoare incepind de astazi. Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008.

De azi, adio intimitate! Tot ce sporovaiesti la telefon, scrii pe SMS sau pe e-mail va fi inregistrat. Mai precis, de azi, toti operatorii de telefonie si Internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni date privind apelurile telefonice, mesajele scrise sau e-mail-urile expediate de abonatii lor. Practic, de azi, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre toate convorbirile noastre telefonice: de unde vorbim, cu cine (numarul de telefon si numele si adresa), locatia celui care este apelat, cind si cit vorbim. La fel cu SMS-urile pe care le trimitem: de unde le trimitem, cui si cind le trimitem.

Aceste date pot fi accesate de MIRA, Ministerul Public, SRI si SIE, doar la autorizarea instantei si la cererea procurorului si numai dupa ce a fost inceputa urmarirea penala. Datele vor fi stocate, in format electronic, in baze de date create si administrate din fondurile operatorilor de comunicatii fixe si mobile si a furnizorilor de servicii de Internet, conform legii 298/2008, privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicaţii.

Din 15 martie furnizorii de Internet vor fi obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date referitoare la email: adresa de unde este expediat e-mail-ul, data si ora la care ne conectam la Internet, adresa destinatarului, si data si ora la care ne deconectam de la Internet, numele, adresa fizica si IP-ul celui care s-a conectat la Internet.

Cred ca aceasta lege este revoltatoare si mai cred ca o mare parte din puterea ei se bazeaza pe faptul ca nu este inca larg cunoscuta. Mi se pare inimaginabil ca cineva sa aiba o baza de date cu toate e-mailurile si SMS-urile pe care le-am trimis si cui, cu tot ce am vorbit la telefon, fie el fix sau mobil. S-a dus naiba intimitatea noastra, ne intoarcem pe vremea lui Ceausescu si a Securitatii. Big Brother vegheaza. Nici macar messengerul nu mai este safe, si acolo vei fi urmarit. Cu cine, cu ce, cit si de ce. Si toate astea, cu acoperirea unei legi care a trecut prin parlament ca gisca prin apa. Iar noi nu am stiut si acum vom fi ascultati, cititi, urmariti in mod legal.

Ce spune Constitutia Romaniei ? Potrivit Art. 28, "secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil"! Vrem sa reinvie securitatea? Pentru asta au luptat "golanii" in decembrie 1989? Vrem ca o ureche straina, de vulpe securista, sa asculte cuvintele dulci, de dragoste, pe care i le soptim persoanei iubite, sau pasurile pe care i le povestim parintelui? Sau glumele pe care ni le permitem cu prietenii? Vrem sa ne fie violata legal intimitatea?

Cu alte cuvinte, aveti grija ce vorbiti si cu cine, ce scrieti si de ce, pentru ca nu se stie cind se vor intoarce impotriva voastra. Parerea mea e ca mai bine va intilniti, daca doriti sa aveti intimitate...

Aventuri cu Politia Romana. Salutari de la Pufesti.

Ajung ieri acasa si… surpriza… gasesc o scrisorica. Genul de scrisoare de la Politie. Ma uit, expeditor Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea. WTF? Nu am fost niciodata pe acolo. Curios, o desfac si citesc. Ramin perplex:

In cazul in care nu se intelege in imagine, e ceva de genul: "In conformitate cu art.39 din OUG nr. 195/2002, republiata, va solicitam ca, in termen de 5(cinci) zile de la data primirii prezentei, sa ne comunicati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT MEGANE, cu numarul de inmatriculare (numarul meu, apoi seria mea de sasiu) pentru a fi condus pe drumurile publice, acesta fiind inregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data 16/09/2008, ora 20:56, localitatea PUFESTI, DN2, KM216+429, cu viteza de 73.70 km/h pe un drum cu limita legala de viteza 50.00 km/h"

Am mai citit o data. Pufesti ? Vrancea ? Astia au luat-o razna… Incerc sa imi aduc aminte ce faceam pe data de 16 septembrie 2008. Tocmai venisem din week-end-ul prelungit cind am inchis Vama. Si imi amintesc. Tocmai incepea Liga Campionilor si venise amicul M. pe la mine sa ne uitam impreuna la un meci. Deci sigur nu eram la Pufesti. Nici somnambul. Nici beat. Nici cu dubla personalitate. Ma gindesc, ma cuprinde o inspiratie creatoare si le raspund la oameni:

Catre
Ministerul Internelor si Reformelor Administrative
Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea
Serviciul Politiei Rutiere

Ca raspuns la comunicarea dvs. Seria VN Nr. 100092259, conform careia imi solicitati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- , serie sasiu VFILMOCOH , pentru a fi condus pe drumurile publive la data de 16/09/2008, ora 20:56 (care ar fi fost surprins in localitatea PUFESTI, jud. Vrancea, DN2, KM216+429 cu ajutorul mijoacelor tehnice certificate, peste viteza legala), va comunic urmatoarele:

• Subsemnatul sunt singurul utilizator auto al autoturismului B-87- , proprietate a societatii BRD Sogelease SRL;
• Sunt singurul posesor al celor 2 chipuri de pornire (echivalentul cheilor la modelele mai vechi), ceea ce exclude posibilitatea ca masina sa fi fost condusa de altcineva, fara stiinta mea;
• Subsemnatul sunt un adept al ideii ca masina si nevasta nu se imprumuta, iar intr-un caz extrem am imprumutat masina unui prieten, dar aceasta se intimpla in luna august 2005;
• Nu am auzit pina astazi de localitatea PUFESTI, chiar daca aceasta ar putea fi un loc idilic, in care timpul curge altfel; datorita dumneavoastra si http://www.wikipedia.org, acum stiu ca Pufesti este o comuna in judetul Vrancea, situata pe partea stinga a Siretului, avind ca localitati invecinate satele Domnesti si Ciorani, si numarind peste 4200 locuitori;
• Nu am circulat niciodata pe DN2 si nu am vizitat niciodata frumosul dumneavoastra judet, desi sunt tentat sa vizitez cindva statiunea Lepsa;
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, subsemnatul (unic conducator auto al autovehiculului mentionat) se afla la domiciliu, situat in Bucuresti, sector 6, cu o sticla de vin in fata, alaturi de un prieten, pregatindu-se pentru a viziona partida AS Roma – CFR Cluj din Liga Campionilor la fotbal (meci incheiat cu victoria surprinzatoare a clujenilor cu 2-1, gratie a doua goluri ale lui Culio);
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, autoturismul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- ,nu era condus pe drumurile publice, ci se afla parcat in fata locuintei personale situate in Bucuresti, sectorul 6, la peste 216 km de locul unde dumneavoastra ati surprins-o;
• Subsemnatul, utilizator al acestui autoturism din mai 2005, timp in care am condus circa 40.000 km, am un stil de condus preventiv, si ca atare nu am incalcat nicio regula de circulatie, nefiind sanctionat niciodata contraventional;
• Subsemnatul dispun de un dispozitiv de detectare de radar, pe care il folosesc la drumurile in afara Bucurestiului, ceea ce reduce asimptotic spre zero posibilitatea de a fi surprins, cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, cu o viteza peste limita legala;
• Autovehiculul dispune de un sistem de alarma, ceea ce inlatura posibilitatea ca o persoana rau intentionata sa il fi furat, sa se fi deplasat cu el in localitatea PUFESTI, pentru a trece cu viteza pe linga mijloacele tehnice certificate de inregistrare a vitezei, pentru ca apoi sa il aduca inapoi si sa il parcheze in aceeasi pozitie in care fusese, pina la ora 23.45 (ora estimativa de terminare a meciului, dupa care am iesit sa il conduc pe prietenul cu care vazusem meciul, vazind masina parcata la locul ei);

Ca atare, va rog sa verificati din nou dispozitivul de stocare (banda video sau CD-ul) pe care este inregistrata proba foto si sa identificati in mod corect numarul masinii surprinse, care va asigur ca nu are cum sa fie B-87- , din motivele expuse mai sus.

Cu consideratie si in speranta ca veti ramine in continuare un factor de stabilitate si care asigura o circulatie corecta pe drumurile publice, sanctionind pe toti cei care se abat de la regulile de circulatie, indiferent de tupeul lor, situatia lor financiara, de culoarea lor politica, si de eventualele functii publice detinute (fie ele chiar si in procuratura sau magistratura),
......

Azi le-am trimis-o pe fax. Sper sa le placa :D Si sper ca data viitoare sa il amendeze pe bizonul care depaseste coloana prin stinga liniei de tramvai, pe pitzipoanca care merge pe contrasens si parcheaza pe linia de tramvai, pe cocalarul care pleaca beat din Bamboo cu Ferrari-ul din dotare, pe taximetristul care nu respecta nici o regula de nici un fel, pe judecatoarea beata pulbere din Tirgoviste, pe Mugur Mihaescu care a confundat sina de tramvai cu parcarea, pe Cornel Nistorescu care a intors X5-ul din dotare peste spatiul verde si peste niste motoristi nevinovati sau pe manelistul care conduce cu papucul lui fara sa aprinda luminile de intilnire la ora 9 seara pe ceata, si nu pe mine care nu am fost in viata mea la Pufesti, Vrancea, Romania...

1 Decembrie

1 Decembrie 1918... Transilvania s-a unit cu celelalte 2 provincii istorice care constituiau deja Romania si au creat noua Romanie. Ce inseamna acum ziua de 1 Decembrie ? Este sarbatoarea nationala a Romaniei sau doar o zi libera, un motiv de mindrie ca suntem romani sau un motiv de bucurie ca avem o zi in plus de odihna. De multi ani incoace traditia nescrisa este ca toata lumea sa mearga la mare de 1 Mai si la munte de 1 Decembrie. Recunosc ca si eu fac parte din aceasta categorie si pentru mine ziua de 1 Decembrie e un motiv de a fugi din Bucurestiul asta insuportabil, poluat, zgomotos si murdar. E 1 Decembrie ? Ce bine.... hai sa fugim la munte sau sa descoperim alte locuri frumoase....

1 Decembrie e sarbatoarea nationala a romanilor. Sa fim mindri ca suntem romani sau sa ne resemnam cu asta ? Mindria de a fi roman inseamna oare mai mult decit sa tinem cu Romania la fiecare meci de fotbal si sa il consideram pe Mutu mai bun decit Beckham sau pe Hagi mai bun decit Maradona ? De cite ori am iesit din tara si am avut sansa sa vorbesc cu oameni de pe alte meleaguri, cind ma intrebau de unde sunt si eu raspundeam ca din Romania, cele 3 declicuri erau cam tot timpul aceleasi: "Romania ? I know.... Hagi... Dracula... Ceausescu"... Oare la aceste 3 simboluri se reduce Romania in afara ? Se mai intimpla sa isi mai aduca aminte cite cineva si de Nadia, de Tiriac sau de Ilie Nastase... sa fi auzit de Casa Poporului... sau de Steaua... (am ramas foarte surprins acum 2 ani cind un turc intilnit in Portugalia a reusit sa imi spuna corect mai mult de jumatate din echipa Stelei din 1989 care batuse cu 4-0 pe Galatasaray :d)

Din pacate turismul romanesc e la pamint. Bulgarii ne-au luat-o cu mult inainte si acum Bulgaria e un capitol bine definit in ofertele agentiilor de turism din Occident, in timp ce Romania mai atrage doar amatorii de senzatii tari care vor sa fie speriati de catre Dracula. Ei nu stiu sau au uitat ca avem o Delta a Dunarii superba - ultimul refugiu de salbaticie din Europa, unde exista un raport unic pe continentul nostru animale-oameni 1000:1; avem un litoral al Marii Negre cu un potential deosebit, dar unde interesele de natura financiara ale unor potentati ai zilei au facut sa fim cu ani-lumina in spatele organizarii nemtesti de la sud; avem un Ardeal minunat, in care urmele de istorie apar la tot pasul, iar sute de cetati, castele sau biserici medievale reprezinta un must-see pentru orice impatimit... avem singura cetate medievala inca locuita la Sighisoara, avem Sibiul - capitala culturala europeana a anului 2007, avem Brasovul cu Biserica Neagra, avem Alba Iulia - locul unde s-a infaptuit Unirea; avem un Maramures care poate fi socotit leaganul civilizatiei romanesti; avem Bucovina cu ale ei minastiri pictate pe exterior unice, care au determinat aparitia unei noi culori in nomenclator - Albastrul de Voronet; avem niste munti superbi... Bucegi, Fagaras, Piatra Craiului, Retezat; avem pirtii de schi pe Valea Prahovei unde din pacate organizarea te face sa te intrebi cu cite sute de ani suntem in spatele Austiei, iar Sinaia, Predeal si Poiana Brasov au devenit din perle ale Carpatilor, doar locuri de bon-ton si etalat snobismul; avem Transfagarasanul care traverseaza muntii la peste 2000 m altitudine; avem atitea riuri si lacuri minunate. Potentialul este enorm iar peisajele sunt superbe. Din acest punct de vedere sunt mindru ca apartin spatiului carpato-danubiano-pontic, cum fastuos era denumit in cartile de istorie.

Da, sunt mindru ca traiesc intr-o tara in care exista toate cele de mai sus. Da, sunt mindru ca am o viata faina aici si multi prieteni si nu as putea sa plec niciodata de aici. Dar... nu sunt mindru ca sunt roman. Nu sunt mindru ca fac parte dintr-un popor al carui tel in viata e sa moara si capra vecinului, un popor de mitici care exista in realitate la stirile protv... oare chiar suntem o tara de hoti, violatori, pedofili, zoofili si pungasi ? Nu sunt mindru ca dupa Hagi, Ceausescu si Dracula toti isi aduc aminte ca romanii sunt acelasi lucru cu tiganii si instinctiv se pipaie la buzunar sa vada daca mai au portofelul dupa ce s-au intilnit cu tine... Nu sunt mindru ca tiganii astia nenorociti au plecat la cersit si la furat in toata lumea si ca ne reprezinta cu brio imaginea acolo. Sunt mindru ca traiesc in Romania dar sunt scirbit ca sunt roman... Paradoxal sau nu, asta este... Tara lui "las-o ba ca merge-asa/ne-am obisnuit cu ea". Si niciodata nu o sa uit cit de bine a zis cine a zis ca Romania e o tara superba, dar ce pacat ca e locuita....

Descarcare

(primita pe e-mail, autor necunoscut)

Pentru cei care in mod ocazional, traiesc o zi mizerabila si ar avea nevoie sa-si descarce nervii pe cineva... pe cineva necunoscut... Eram asezat la birou cand mi-am amintit ca uitasem sa raspund cuiva care-mi telefonase. Am gasit nr. respectiv si am sunat. Un barbat raspunde:
- Alo? Zic politicos: Pot sa vorbesc cu d-na Popescu, va rog? Tipul imi inchide telefonul in nas injurand. Nu puteam sa cred ca cineva putea fi atat de nesimtit. Verfic numarul. Inversasem ultimele doua cifre... Dupa ce am vorbit cu dna Popescu, decid sa mai fac un apel spre numarul gresit. Cand tipul raspunde, ii urlu:
- Esti doar un gaozar idiot! si inchid. Am notat numarul cu mentiunea "gaozar" si l-am lasat aproape de telefonul de pe birou. Pe urma, la fiecare doua-trei saptamani, cand aveam intr-adevar cate o zi infernala, il sunam pe tip si-i urlam: Nu esti decat un gaozar prost de mana a doua! Asta ma facea sa ma simt mai bine. Cand a aparut posibilitatea de a afisa numerele care te apeleaza, m-am gandit ca s-ar putea sa fie sfarsitul apelurilor terapeutice catre gaozar. Asa ca am sunat si:
- Buna ziua, numele meu este Bogdan Horescu, de la Romtelecom. Va sun pentru a va intreba daca cunoasteti noul nostru serviciu de afisaj? Tipul a urlat : Nu! Si a inchis telefonul injurand. L-am sunat din nou, rapid, sa-i spun:
- Asta din cauza ca nu esti decat un gaozar prost!
Cateva saptamani mai tarziu, ma duc la cumparaturi. Dupa mai multe minute de cautare gasesc in sfarsit un loc de parcare liber. Cum ma pregatesc sa parchez acolo, un tip, intr-un BMW negru, imi taie calea si-mi ia locul. Il claxonez si-i spun ca am asteptat destul ca sa prind locul respectiv. Imi raspunde printr-un deget; si se indreapta spre magazine. Eram furios si ma pregateam sa caut un alt loc de parcare cand am remarcat anuntul "De vanzare" pe geamul din spate al BMW-ului. Am notat numarul... Cateva zile mai tarziu, imediat dupa ce am sunat la primul gaozar (i-am pus numarul pe speed-dial si formez tot timpul inainte #31#, pentru ca numarul meu sa nu se afiseze), m-am gandit ca ar fi o idee sa sun si la gaozarul posesor de BMW. Am format numarul si cineva a raspuns:
- Alo? Zic: Sunteti domnul care are un BMW negru de vanzare ?
- Exact!
Atunci intreb:
- Puteti sa-mi dati adresa unde as putea sa vad masina?
- Da. Stau pe Stefan cel mare 180, o casa de caramida rosie. Masina este tot timpul parcata in fata.
Indraznesc:
- Numele d-voastra?
- Numele meu este Marcel Pavelescu.
Si urmez:
- Cand este cel mai indicat sa va caut, dle Pavelescu?
- Sunt acasa in fiecare dupa-amiaza, dupa ora 17.
Adaug:
- Asculta Marcel, pot sa-ti zic ceva?
- Da.
Lovitura de gratie:
- Nu esti decat un gaozar idiot! Inchid telefonul si il bag si p-asta pe speed-dial. De acum, cand am cate o zi mizerabila, am doi gaozari de sunat. Dar dupa ce i-am sunat cu randul timp de cateva luni, nu ma mai simteam asa de usurat ca la inceput. La sfarsitul unei zile cu adevarat nimicitoare, mi-a venit o idee... Tocmai trecuse de ora 17 si-l sun pe gaozar no 1.
- Alo? Nu esti decat o gaura de cur! Dar de data asta nu inchid.
- Esti inca acolo? ma intreaba.
- Da!
Atunci imi striga:
- Nu mai suna, ca altfel...
I-o tai repede:
- Ba p-a ma-tii, gaozar imputit!
Urla:
- Cine esti?
Raspund:
- Ce, vrei sa ne masuram? Esti tare-n barba? Numele meu este Marcel Pavelescu.
- Zau? Si unde stai?
Bravez:
- Draga gaozar, stau pe Stefan cel Mare 180. Am o casa superba de caramida rosie si un BMW care te-ar face sa crapi de invidie.
- Vin imediat, Marcele , si-ai sa vezi cum am sa te fac sa-ti inghiti dintii.
Surad:
- Nu mi-e frica de tine, gaozar idiot, vino! Imediat am sunat la gaozar no 2:
- Alo? Salut, gaozare! si astept.
Tipul incepe sa urle:
- Daca pun vreodata mana pe tine...
- Ce-o sa-mi faci?
- Iti sparg botu'!
- Da? Bine. E ziua ta norocoasa, gaozare! Vin!
Am inchis si am sunat imediat la politie spunand ca locuiesc la nr. 180 pe Stefan cel Mare si ca nu mai pot rezista, il voi omori pe nenorocitul de amant homosexual. Apoi am sunat la PROTV informandu-i ca o bataie intre sefii bandelor de motociclisti se va derula pe Stefan cel Mare la nr. 180. Apoi am sarit in masina si m-am infiintat prin apropierea locului respectiv. Si am vazut doi imbecili batandu-se pe viata si pe moarte, in fata a sase masini de patrula si al unui elicopter de Politie, precum si sub nasul echipei de la Stirile de seara ale ProTV. ACUM ma simt mult mai bine...

Ploaia si retarzii

Prima ploaie din toamna asta, si s-a dat totul peste cap. In orasul acesta nu te mai poti bucura nici macar de o simpla ploaie, fie ea si o ploaie rece de noiembrie, pentru ca odata cu ea auzi claxoanele disperate ale soferilor blocati in trafic. Isteria este cuvantul care poate descrie starea generala.

Luni, 17 noiembrie 2008.

17.15 - plec din birou, bucuros ca a mai trecut o zi de luni

17.20 - ma urc in masina, in Piata Victoriei

17.45 - am traversat Piata Victoriei !

18.20 - am ajuns la intersectia Strirbei Voda - Calea Plevnei, unde nimeni nu pare ca se mai misca

18.30 - apare o creatura stupida, in verde fosforescent, care incepe sa dirijeze circulatia

19.00 - sunt cu 5 metri mai in fata decit cu 40 de minute in urma

19.05 - cedez nervos, fac dreapta pe Calea Plevnei

19.20 - sunt in fata Palatului Cotroceni, fac dreapta pe o straduta

19.45 - Razoare

19.50 - finally home

Cum e posibil ca in Bucurestiul anului 2008, la prima ploaie din toamna asta, sa fac 5.5 km in 2 ore si jumatate ? E plin de bizoni, pentru care aglomeratia inseamna o noua ocazie de a desconsidera pe toti, de a o lua pe contrasens, sau in stinga celor care o iau pe contrasens, depasind coloana de fraieri care stau acolo de minute sau ore. E plin de retarzi pentru care culoarea rosie a semaforului inseamna un motiv de a apasa pedala de acceleratie. E plin de cretini care se baga, blocheaza toate intersectiile, si apoi claxoneaza isteric, neintelegind de ce nu te dai la o parte din calea neuronului lor. e plin de pitipoance blonde sau brunete care nici nu ajung la volanul gipanului pentru care au prestat examene orale dese, care nu au nici o legatura cu stiinta de a conduce si care iti taie calea cind ti-e lumea mai draga. Pe ploaie ies toti idiotii in trafic, ca deh, sa nu le ude neuronul ala stingher...

Azi pe la ora 16 ma uitam pe geam si am vazut un Renault rosu stationat cu avariile pornite pe linga cladirea unde lucrez, in dreptul unei alte masini, astfel incit era un pic pe linia de tramvai. Evident, tramvaiul nu a avut loc sa treaca, iar vatmanitza, mai slaba de inger, a asteptat sa se rezolve situatia. In spate, se facuse un sir de vreo 10 tramvaie si se blocase circulatia pe tot bulevardul Mihalache, probabil din cauza vitei aleia, coada era pina in Chitila... Daca eram vatman, pe cuvintul meu ca treceam, ii personalizam un pic masina retardei si o lasam sa se descurce, sa isi gaseasca alt loc de parcare. Am sunat din birou la Politia Rutiera, ne-au cerut numarul masinii, pe care evident nu il puteam vedea de la etajul 6, si au zis ca trimit un echipaj, ceea ce nu s-a intimplat. Dupa vreo 10 minute, in care cred ca nervii celor blocati pe Mihalache atinsesera apogeul, vine si nenorocita, se uita ciudat la vatmanita, se suie in masina si pleaca. Rau imi pare ca nu am coborit pina jos sa ii dau o palma peste ceafa, sa ii iau cheile de la masina, sa o parchez pe undeva si sa i le arunc in canal, sa nu ii mai trebuiasca creaturii masina cit o trai.

Ploaia din Bucuresti spala multe, dar mitocania si nesimtirea bizonilor din trafic nu o sa o spele niciodata. Si atunci, plin de nervi, le transmit tuturor celor pentru care nu exista reguli ci doar tupeu sau prostie, Multe Urari de Iubire Eterna. Sau, cum ziceau baietii de la BUG Mafia acum vreo 10 ani - "Pentru toti cei care ma irita..." (restul versurilor din melodia "Limbaj de cartier" le gasiti pe net...)

Romania cu lantul de git

Din nou un articol excelent al lui Lucian Mindruta. Pe masura ce dau de mai multe articole scrise de el, imi devine tot mai simpatic si se detaseaza tot mai mult de imaginea de "Bilbutza" de la circotasi. Omul asta chiar are talentul de a surpinde chintesenta poporului roman, natie europeana si membru NATO si UE in anul de gratie 2008. Unde esti tu, Caragiale ? Dar tu, Tepes Doamne ?

Lantul e de aur, România nu mai stim prea sigur ce mai e si a cui. Realitatea demografica s-a schimbat brusc, ca o furtuna sosita din senin. Sîntem sub ocupatie, dar nu se vede nici o armata. Sîntem colonizati de o populatie certareata si nesimtita, venita din nici o stepa, adusa de nici un avion. O populatie care a evoluat în interiorul corpului national, ca fetusii din Alien, si care iese acum prin burta, urlînd din toti bojocii: "Am avere, am valoare!"

E ca si cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o masina de mîl uman care acopera încet-încet natiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade si a lui Nichita. Incubatoarele de incubusi din cartierele periferice, fabricile de cetateni ale lui Ceausescu, traditia celor 15 copii în salasele de nomazi, cine mai stie? Lumea de pe strada nu mai e cea pe care o stiam din copilarie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, facuta la 1870, au lasat în urma un copil, care a mai facut un copil, blond si bucalat si bine crescut, cu care ma jucam acum 40 de ani. Pîna la urma, a plecat în strainatate, la studii si nu s-a mai întors niciodata. La fel, jumatate din strada: urmasii burgheziei care a avut timp sa dospeasca elite. În locul celor disparuti, au aparut rufele colorate întinse la uscat si boxele scoase pe fereastra. În locul bunicii care ne spunea sa nu scuipam pe jos, s-a asezat bunica ce-si trimite nepotii dupa bautura. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenta grea si absurda s-ar fi asezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam ca e bine si mai ales peste ce credeam ca e frumos.

Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetateanul român, cu lantul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneste sa-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi ca esti tu mai dastept? Ia sa vad ce masina ai!". Noul domn Goe nu mai e nici macar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreti voi, în afara de viitorul tarii lui, care se va multumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populatia care ne înlocuieste nu mai e nici macar ridicola. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau si primitiv cu putinta. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.

Acum cîteva zile, am vazut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhamate la cosciugul lui Caiac, în semn de vesnic respect pentru o viata de crima si muschi în sînge. Oamenii aia care dadeau ordine politiei se pregatesc sa dea asaltul final, spre puterea oficiala, dupa ce au pus mîna pe cea simbolica: ascultam muzica lor, ne refacem reperele dupa valorile lor, sîntem calcati de masinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeana si moda corectitudinii politice ne învata sa multumim frumos pentru asta si sa ne stergem la gura. Am fost o natiune, devenim o suma de triburi. Sîntem o tara ocupata de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O tara pusa la respect cu pumnul plin de tatuaje, o tara în care fiul naiv si sarac al taranului (cîti or mai fi asa) îsi face educatia din textele de pe Taraf TV si meseria de la sutii cu care se întîlneste la Gara de Nord, cînd se da jos din autobuz. Marginea lumii s-a razbunat dînd buzna în centru, pusa pe jaful identitatii nationale, întocmai ca barbarii care navaleau în Roma, surprinsi ca localnicii n-au puterea sa lupte.

Tara cea noua, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee si-n carti. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îsi va îndeplini ultima menire, neprevazuta de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramîn sa sfideze eternitatea. Cu ele nu poti sa te stergi la fund.
Chiar daca ai vrea.

Tupeu de proasta

Asta se intampla in Romania:

Parerea mea e ca zdreanta trebuia sa plece de la sectia de Politie cu dintii in batista si plina de vinatai. Politistii sunt lasi, pentru ca daca i-ar fi spart geamul si i-ar fi bagat pistolul in gura, ar fi scos-o de par afara si ar fi dat-o un pic cu dintii de borduta, le era frica sa nu fie degradati si cercetati pentru abuz in serviciu. Incredibil... Politia nu mai are pic de autoritate, si orice zdreanta cu numere "de smecher" isi permite sa dea cu masina peste ei. Zdreanta ar trebui acuzata de ultraj, exista materialul filmat in care vrea sa dea cu masina peste onoratul politist care facea pe el de frica.

Zdrentele astea intretinute si tupeiste in masini de fitze ar trebui sa nu mai aiba voie sa se urce la volan fara un test psihologic inainte. E plin de retardate din astea la volan, si asta e unul din motivele pentru care traficul e cel care e.

Daca noi eram in America, iar militienii nostri ar fi semanat cu politistii americani, faza asta ar fi aratat un pic altfel. In SUA, daca nu te supui comenzilor oamenilor legii, esti arestat imediat, cu orice pret. Fie ca te ia cu japca si-ti mai da 2 bastoane, fie ca te impusca, te imobilizeaza imediat si te incatuseaza. Cand exista cel mai mic semn de violenta, verbala sau fizica din partea civilului, acesta va fi inconjurat de mai multe masini de politie in maxim un minut. Aceasta fapta ar fi considerata foarte grava, si interpretata si mai grav (poate chiar intentie de a ucide politistul). Ar fi pedepsita cu inchisoare si amenda de zeci sau chiar sute de mii de dolari.

Hai vrea tu, mah!

Primita pe e-mail. Autor necunoscut (desi umbla vorba ca ar fi scrisa de Huidu...)

"Am avut o revelatie astazi. Sunt un potential ucigas!
In intersectia Doamna Ghica, o masina cu numar de Timisoara a oprit la culoarea galbena a semaforului.
In spatele ei, intr-un Audi negru, o blonda gen "Pisoias, vreau si eu o masinuta. Imi cumperi si mie gigugiguguigiugu o masinutica?" a inceput sa claxoneze indignata, injurind atit de tare incit se auzea de afara. Si claxona, si claxona, si claxona.
Facea un halimai si genera o stare generala de stres. Si claxona, si injura. Masina, lucru nemtesc, isi facea datoria: claxon cu plamin puternic.
Si, pentru cateva clipe, am avut flash-uri in care m-am vazut ducindu-ma linga masina, spargindu-i geamul, inhatind halaciuga galbena de par si proptind-o violent de bordura. De 14 ori la rind. Din fericire pentru situatia mea sociala actuala si viitoare, cu citeva secunde inainte de a transforma premonitiile in realitate, un tigan i-a dat un pumn in capota si i-a spus pe un ton ce a linistit curva high class instantly:
"Hooo, faaa! Poate vrei sa te fut!".
Magie! Sunt absolut sigur ca o incercare de a initia o discutie pe tema unui articol din Idei in Dialog (sau de a provoca o reactie la ultima carte a lui Dan. C. Mihailescu) nu ar fi avut efectul minunat pe care perspectiva unui tigan gol a avut-o asupra ei.
A tacut si ea si claxonul nemtesc, a pus miinile crispate pe volan (doar ea, claxonul nemtesc raminind la locul lui, sub capota) si a intepenit privind fix inainte.
A fost unul dintre acele "the magic moments" din Bucuresti. Lumea a inceput sa se hlizeasca, masina de Timisoara a plecat neintelegand nimic nici ea, nici soferul ei, blonda in Audi a plecat cu a doua de pe loc si dusa a fost.
Tot ce a ramas a fost replica nevestei tiganului:"Hai vrea tu, mah !!!".

Trafic de summit

Daca vrei sa intelegi de ce nu merg bine multe lucruri in Romania nu trebuie sa cauti mereu explicatii sofisticate. Circula in aceste zile prin Bucuresti. N-a scazut brusc numarul de masini, bucurestenii pe patru roti n-au luat in acest weekend lectii de bune maniere, nu s-au reparat sau deblocat strazi peste noapte si totusi traficul e incredibil.
Intr-o zi normala, drumul de acasa la job imi ia cam jumatate de ora - si asta pentru ca sunt fericit si nu stau atit de departe, si in plus, am invatat si o gramada de stradute mai libere decit bulevardele principale. Luni am facut un sfert de ora, marti 10 minute, iar azi 7 minute. Si nu am mers cu 100 km/h, nu am trecut pe rosu, ci pur si simplu am facut cei 5 km cu o viteza rezonabila medie de 42 km/h.
Traseul meu parcurge cam toate tipurile de aglomerari posibile. Cea de strada laturalnica, pe care de regula la iesirea spre bulevardul cu trei benzi pe sens se formeaza cozi de masini care ajung in anumite perioade din zi si la o suta de metri (iar cind niste inteligenti au aprobat cursa de formula 3 in jurul Parlamentului, blocind toata circulatia in zona, imi lua cam jumatate de ora sa fac cei 150 metri pina in capul strazii mele). Urmeaza prima mare intersectie, unde regula nu mai e demult lumina semaforului, nici semnele politistului atunci cind se-ntimpla sa fie pe-acolo, ci a primului-venit-primul-servit. Statistic, am constatat ca in cca 75% din cazuri sunt nevoit sa trec pe rosu, pentru ca atunci trece coloana de pe sensul meu, iar cind eu am verde, de obicei trec cei din partea cealalta. Urmeaza intersectia de la Razoare, cu deosebit de inteligentul ei sens giratoriu, care cred ca deja e prea celebra ca sa mai merite mentionata. Apoi strazi pe care se lucreaza deja de vreo doi ani si inca tot mai au cite ceva de facut, prin urmare, fara exceptie vei gasi cel putin o bucata buna de banda blocata.
Pe scurt, blocaje, injuraturi si claxoane cit nu te tin timpanele. Mai vorbim de stradute cu semi-sens unic, pe care trebuie sa te strecori cu 10 km/h ca sa nu-ti zgirii retrovizoarele, strazi unde legea o fac masinile de peste sapte tone, bulevarde pline de nesimtitii care te depasesc prin stinga, pe linia de tramvai, pentru a-ti taia apoi calea ca sa intre pe prima la dreapta.
Luni dimineata, nimic din toate astea. Explicatii? Cite cel putin un politist rutier la fiecare intersectie, cu sau fara semafor, iar in apropierea culoarului unic, cite o „cascheta“ la fiecare trecere de pietoni.
Nu-mi fac iluzii ca, dupa ce pleaca mai-marii lumii din Bucuresti, lucrurile vor reveni la normal, pentru ca a devenit normal deja sa nu-ti mai faci iluzii ca se poate circula si altfel decit prost. Dar exceptia acestor zile e plina de invataminte, din care una mi se pare esentiala. Problema noastra, a romanilor, e ca din toate relele care ni se intimpla cele mai multe tin de credinta noastra devenita aproape obiect de cult national ca, in ciuda tuturor neajunsurilor, noi sintem de fapt extrem de smecheri si de descurcareti. In ultimele citeva zile de cind strazile sint impinzite de politisti, si nu ma refer la cele de weekend, cind traficul e oricum mult redus, soferul bucurestean a devenit brusc civilizat. De frica, preventiv cum ar spune agentul, orice mirlan cu volanul in palma, si citi sint, Doamne, s-a comportat in macar o ocazie din doua cu ceva mai multa grija fata de ceilalti si fata de reguli. Orice fitza cu carnetul luat de la librarie sau de la mall (cu exceptia jitiei aleia criminale despre care am scris ieri), orice tirfistina blonda care nu se vede de volan in Q7-le sau Tuaregul neaparat alb primit de la "iubi" ca rasplata pentru serviciile orale prestate, orice pustan de bani gata cu masina de la 30.000 euro in sus si fara sa aiba habar care e diferenta dintre oprire si stationare, orice mitocan de functionar de stat cu masina de institutie si cu durere in partea anala fata de ceilalti din trafic, orice sofer transpirat si manelist de Dacie papuc, in maieu cu gaurele si slapi, orice vajnic reprezentat de vinzari cu Skoda Octavia de la firma care se uita de sus la cei care stau ca prostii la semafor, orice tataie cu dioptrii cit fundul de sifon cu Dacia lui fara frine din 1970 toamna care merge pe linia de tramvai, si orice sofer ale carui drumuri prin Bucuresti ii cer un gipan ca deh, obrazul subtire... iar de la inaltimea lui 4x4 prostii ceilalti nici nu mai conteaza... De taximetristi nu pot vorbi, ca ei au alte reguli de circulatie decit noi, si majoritatea nu au aflat inca de existenta in dotarea loganului a unui semnalizator care se foloseste la schimbarea de directie, dupa o asigurare prealabila.
Dar fitzele, curvistinele, pustanii de bani gata, functionarasii de minister, manelistii papugii, salesmanii din Octavii, smecherii cu jeep si mai ales tataitzii daciotzi au inteles. Aceeasi constiinta a represiunii imediate, inevitabila si legitima a functionat cu siguranta la nivelul intregii mase de „participanti la trafic“.
Efectul respectului fata de reguli si de semeni, impus sau nu, e unul pervers. Desi cred ca incalcind legea, inclusiv a bunului-simt, isi rezolva mai usor o problema (te bagi in fata altuia sau treci pe rosu, ajungi mai repede, nu?), daca sint in numar suficient de mare, si la noi sint intotdeauna, cei ce o fac obtin in final efectul contrar. Cistiga pe loc un avans de o suta de metri, dar pierd zilnic citiva kilometri. Pentru ca asta e rezultatul neregulilor cumulate asupra intregului trafic. Il faci mai greu pentru toata lumea, inclusiv pentru tine, desi iti da iluzia ca pe moment l-ai pacalit. Ai fost, adicatelea, mai smecher. Extrapolind, modelul se aplica peste tot, in toate sectoarele in care mica sau marea invirteala a devenit reteta de succes. Vorbim in fond de o iluzie a libertatii care in fapt constringe si blocheaza.
Solutia nu e, evident, marea reeducare. Nu e vorba nici de morala, nici de mentalitate. Pina vom putea macar spera la asa ceva, o sa mai curga multa apa pe Dimbovita si o sa mai organizam multe summit-uri. Ceea ce ne trebuie acum e o anumita vointa pe care o putem totusi cere celor pe care-i punem sa faca si sa aplice legile. La aceasta din urma americanii ii zic law inforcement. Din pacate, la noi, sintagma e inca intraductibila. Poate daca aceste caricaturi fosforescente ar sta mai mult timp prin intersectii si i-ar prinde si intreba de sanatate pe cei care trec mereu pe rosu, depasesc mereu coloane pe linia de tramvai, vin pe contrasens ca aglomeratia nu e pentru ei iar statul la coada e o reminescenta nenorocita de pe vremea lui Ceausescu si trebuie combatut prin toate mijloacele, apoi iti taie intotdeauna fatza din stinga pentru a vira la dreapta, iar daca nu-i lasi devin mitocano-agresivo-megalomani, am avea un trafic ceva mai curat, mai putina nesimtire, mai multi ramasi pe dreapta fara carnet (si multi chiar nu si-ar permite asa ceva, pentru ca pentru ei carnetul inseamna munca si inseamna bani). Daca permisul nu s-ar mai da pe pile si pe bani ci ca urmare a unui examen corect (si mai ales al unui test psihologic care sa determine discernamintul fiecaruia si cit de mare e riscul de a-l lasa stapin pe 4 roti si citeva zeci sau sute de cai putere)... Daca mitocania din trafic s-ar pedepsi (si nu neaparat o greseala marunta, care se intimpla, dar atunci cind a gresi e o conduita, atunci avem o problema reala)... Daca masinile parcate ilegal ar fi ridicate, daca celor care merg pe contrasens li s-ar lua carnetul pe o perioada suficient de mare... Daca nesimtirea si bineinteles crima s-ar plati, iar persoane precum carmen paunescu si anamaria straus (fara litere mari) ar infunda puscariile... As face iarasi 10 minute pina la job in fiecare zi.
Dar ce ne facem, fetelor, lasam Bucurestiul fara taximetristi?