Vise de ianuarie

Odata cu nasterea fiecarui om, se naste si un vis. Un vis ce il va urmari pe micul om departe, pe tot parcursul vieii, pe masura ce va inainta in varsta si va reusi pina la urma sa il implineasca sau sa-l transforme intr-un esec lamentabil.

La inceput, visul apartine parintilor: "o sa ajunga un om mare", "o sa fie o fata frumoasa ", "copilul meu ma va intrece". E foarte interesant cum, la nasterea fiecarui copil, si oamenii saraci si cei bogati, si oamenii inteligenti si cei mai saraci cu duhul, si preotii si puscariasii, au aceleasi ginduri. Unii spera ca noul nascut o sa ii scoata si pe ei din mocirla in care se afla. Altii spera ca o sa le continue munca, vocatia. Dar toti nadajduiesc ca va avea o viata mai buna decit a lor.

Neobisnuit, foarte putini spera, in adincul sufletului, ca va fi un copil si apoi un om sanatos. Si mai putini spera ca va fi iubit. Si, in fine, doar un numar infim de parinti spera ca odrasla va avea o batrinete fericita.

Dupa ani si ani, in perioada de glorie a micului om ajuns acum la trecerea dintre adolescenta si maturitate visul se transforma. E virsta la care orice este posibil. E momentul in care cei mai multi dintre parinti isi abandoneaza visul propriu, pentru a-l da copilului. Micul omulet, mare in ochii celorlalti, isi umfla singur velele viselor sale.

Dintre toate bucuriile vietii unui om, nimic nu se compara cu forta pe care ne-o da inceputul unui an. Este acea perioada in care ne gindim rareori la ce a fost si mult mai mult la ce urmeaza sa fie. Visam acum, cu ochii larg deschisi, la o lume pe care ar trebui sa ne-o pastram in suflet multa vreme. Speram mai mult decit oricind si, oricit de greu ar fi s-o recunoastem, speram ca noul an ne va depasi sperantele.
A inceput un an nou, un an ale carui asteptari le cladim, caramida cu caramida, in mintea noastra la inceput de ianuarie. Un an pe care il crestem apoi, zi dupa zi. In mare masura, un an este asemeni unui copil. Inglobeaza, la momentul creatiei, la inceputurile sale, o multime de sentimente si de vise ale fiecaruia dintre noi.

Asemeni copilului de care vorbeam mai sus, visul unui an din viata noastra se contureaza firav, la inceput de ianuarie. Atunci, fiecare dintre noi isi pune sperantele in noul nascut, asteptand sa ii aduca bucuriile pe care nu a reusit sa le incerce inca. Va doresc tuturor ca, rasfoind paginile anului ce urmeaza, sa simtiti ca vi s-au implinit sperantele. Sa va bucurati de noul an ca de primele vorbe, primii pasi sau primul succes al copilului vostru.
Fiecare an nou e ca un caiet cu 365 de pagini albe. Fa din fiecare zi o opera, foloseste toate culorile vietii si in timp ce scrii, zimbeste !