O zi de luni in care nu am avut chef de nimic. Dar probabil toata lumea uraste lunea, nu oi fi eu singurul. Somn, frig, urit, aglomeratie. Singurul lucru frumos au fost fulgii de zapada pe care i-am vazut de cind m-am trezit si am deschis geamul sa aerisesc, si care au tot cazut din cer pina dupa-amiaza. Din pacate, doar atit, doar fulgi cazind, iar pe jos doar ud si jegos. Masina mea are aproape 3 luni de cind nu a mai fost spalata, iar cu vremea asta minunata, chiar nu am curajul. De cite ori sunt aproape hotarit, aflu ca a doua zi va ploua sau va ninge si imi trece.
Si imi aduc aminte cum arata masina mea proaspat spalata dupa 3 ore de ploaie, parcata in Piata Victoriei. Devine o culoare incerta gri-negru-maroniu in picatele pe partea cu care a stat spre strada. Si imi aduc aminte de o luna de zile petrecuta acum mai bine de 10 ani la Madrid, in care luna nu am acumulat nici macar un fir de praf de pantofi, iar crema de ghete s-a dovedit un accesoriu inutil. Si era octombrie, a plouat in cel putin o treime din zile. Dar nu, orasul era atit de curat incit praful si mizeria erau cuvinte noi, inimaginabile pentru madrileni.
Si daca e luni, e frig, e somn, e urit si iarna incearca sa ne aduca aminte ca nu si-a iesit de tot din drepturi, rizind ironic de postul meu de ieri cu ghioceii, mult-asteptati vestitori ai primaverii, incerc sa va cadorisesc, sa va incalzesc si sa va transform somnul intr-o reverie placuta cu doua chestii faine.
Prima este valsul "Dunarea albastra" de Johan Strauss, in interpretarea filarmonicii de la Viena, in traditionalul concert de Anul Nou din 2008, sub bagheta dirijorului francez Georges Prêtre, si cu ajutorul baletului Operei de Stat din Viena:
Iar cea de-a doua este o melodie tare draguta, Koop - "Island Blues", care mie mi se pare ca suna tare bine. E o melodie care chiar ma fascineaza, desi nu reusesc deloc sa imi aduc aminte care a fost primul meu contact cu ea. Inclin totusi sa cred ca a fost undeva prin Vama. Oricum, astazi pare a fi reteta perfecta pentru o seara de luni, cu o bizara combinatie de origini suedeze si sound parizian, cu aroma de stuf, nisip incins si tipat de pescarusi in fundal. Ce este cel mai interesant este ca, desi la o prima auditie, muzica lasa senzatia unei orchestre, realitatea este cu totul alta - piesele celor de la Koop sunt facute in intregime din secvente. Mii de bucatele muzicale - vioara, toba, contrabas, trombon sau cor, sunt impletite in studio ca niste piese de puzzle pentru a crea noi melodii, dind impresia unui sound suprarealist, cu ritmuri de jazz, swing, sau chiar blues. Enjoy !
Postări
