28 ianuarie 2009

Ploua, ploua. Vreme de betie.

Ploua intr-una de citeva zile. Ploua, ploua. Cum ar zice Alifantis, "vreme de betie, si s-asculti pustiul". Ce melancolie... Ploua de cind a inceput saptamina asta. Se mai opreste din cind in cind, sa faca loc cetii. Cind nu ploua, e ceata, iar cind nu e ceata, ploua. Afara e un noiembrie urit travestit intr-un ianuarie innoroiat. Ploua afara ca si cind nu ar mai exista iarna, iar din septembrie am intrat in anotimpul ploios care tine pina in martie. Ploua in draci, ploua a toamna in suflete, orasul gri devine si mai gri, oamenii din orasul gri devin si mai morocanosi, masinile din orasul gri devin si mai multe, oamenii morocanosi din masinile din orasul gri devin si mai nervosi. Ploua in dusmanie, totul e ud, totul e murdar, totul e trist. Afara e criza, inauntru e criza, la masina s-a aprins becul rosu, benzina s-a scumpit din nou, cursul euro este inca sus, pentru cei cu credite a venit nota de plata, nimeni nu mai vinde nimic, nimeni nu mai cumpara nimic. Piata imobiliara este inghetata, salariile sunt inghetate, pensiile sunt inghetate, numai ploaia de afara nu vrea sa se inghete. Stropii reci de ploaie de toamna se incapatineaza sa nu se transforme in fulgi pufosi de zapada, iar noiembrie se incapatineaza sa nu devina ianuarie.

Este vreme de baut. De baut o cana de vin fiert si de visat la intinderi albe nemarginite, la munti cu crestele pline de zapada, la citeva cristiane pe o pirtie din Elvetia, la un om de zapada ridicat in fata cabanei si la un foc cu lemne care trosnesc in soba. Asta trebuia sa fie iarna, asta trebuia sa fie ianuarie. Sau de baut o sticla de vin rosu si dulce, cu un suflet iubit linga tine, intr-un parc cu ghiocei si zambile, undeva, linga un castel vechi din Franta, pe un soare caldut de primavara. Asta trebuia sa fie primavara. Sau de baut un cocktail cu o umbreluta multicolora, cu multa gheata si cu gust racoritor de rodii, undeva pe o insula exotica, poate Fiji sau poate Seychelles, pe o plaja cu cel mai fin nisip din lume, la malul unui ocean transparent si perfect. Asta trebuia sa fie vara. Sau de baut un whisky cu gheata, plimbindu-te pe niste cararui de munte undeva intr-o tara rece, dar cu frunze cintind o intreaga simfonie a culorilor, si cu un soare cu ultimele lui raze calde. Asta trebuia sa fie toamna.

Dar nu, afara ploua urit si rece, trage la somn si la lene. Si ploaia de noiembrie se incapatineaza sa ne acapareze, sa patrunda in toate gindurile si toate simtirile. Sa nu ne lase sa facem nimic, doar sa visam la anotimpuri mai frumoase si la o iarna adevarata, cu zapada multa si cu pofta de vin fiert.

And I wonder who'll stop the rain...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Tu spui că plouă şi e trist. Dar tot tu spui că poţi visa. Lasă ploaia doar să-ţi spele gândurile triste, las-o să le ia cu şuvoaiele ei, departe de tine. Iar tu.. visează pentru o clipă la munţi, la primăvară.. la orice îţi alungă tristeţea. O zi însorită îţi doresc!

Boby spunea...

Da, dar as vrea sa fiu acolo, in muntii cu zapada, sau in parcul primavaratic, si nu doar sa visez la ele...Iar ploaia asta imi spala deja de mai bine de o saptamina gindurile, fie ele triste sau vesele...

Anonim spunea...

He he, de cativa ani ma tot gandesc ca nu mai pupam noi iernile copilariei noastre, cand dimineata nu puteai deschide usa blocului. Ma intreb daca copiii nostri nu vor avea un soc cand vor vedea prima zapada, asta cand vor fi implinit deja 10-15 ani. Bine ca mai exista munti...
Ou sont les neiges d'antan?

Boby spunea...

Sa stii ca... Ce zapezi erau cind eram noi mici... Acum la Londra cica e cea mai tare zapada din 1991 incoace... Poate om mai vedea si noi, desi nu pot sa o uit nici pe cea de pe 3 ianuarie 2008...