Ilustrata de la Neptun

Azi nu prea am idei, dar am citit un blog al lui Mihai Morar care mi-a placut, si vi-l scriu si voua. Se numeste "Ilustrata de la Neptun. Intilnirea nevazuta"

Traian isi aranjeaza nervos nodul de la cravata. Viseaza la ziua cand accesoriul asta nesuferit de protocolar i se va fixa perfect la gulerul camasii, drept si tantos, asa cum ii sta lui Calin intotdeauna. Nodul de la cravata lui Traian o ia mereu cand inspre stanga, cand inspre dreapta. Omul de la protocol mai indrazneste o data: ”Domnu’ presedinte, cand ii strangeti mana, cu cealalta sa-l bateti o singura data pe umar. De doua ori e prea mult!” Simte ca azi va face treaba buna si, din reflex, ii vine sa-si suflecele manecile ca pe vremuri, pe punte, dar isi aduce aminte ca azi l-au pus sa poarte butonii.

George sta deja in poarta. Darz, intinde bratul drept, iar celalalt i-l arunca pe umar. Vrea sa-l mai bata o data, dar…Stop. Isi aduce aminte ca texanul din fata lui e doar partener, nu prieten. Musafirul de peste balta se recomanda primul: ”Hello, sunt George, baiatul lui tata!” “Salut, sunt Traian, tata lui fata!” vine spontan raspunsul lui, urmat de hahaitul sau sec si inecat.

”Gata, e-al meu! L-am cucerit! Am prins eu la viata mea pesti si mai mari!”, isi zicea in gand in timp ce paseau in sincron pe aleea strajuita de cativa arbori batraiori care i-au facut umbra si lui Nea Nicu atunci cand il mai apuca pofta de table prin curtea vilei. Plachiurile pantofilor li se afundau deja in nisip cand ii trece prin minte ca si l-ar putea face tovaras atat de usor daca oaspetele de departe ar intelege limba lui. Dar cum sa-i traduca, aici in mijlocul plajei, theme song-ul care ii inundase lui emisferele: ”Pe nisipul de la mare eu am scris numele tau/ A venit furtuna noaptea, l-a sters si imi pare rau!” ? Glumele ii veneau servite, dar nu le putea impartasi: ”Hai, bai, texanule, ca si Azur tot un fel de country cantau! Ce mi-e Alan Jackson, ce mi-e Nelu Vlad…”

Simte ca a venit timpul sa sparga tacerea de la malul marii si rupe in engleza lui de port o replica despre starea vremii. Cand si-a dat seama ca americanii nu prea suporta sa vorbesti, ca batosii aia de englezi, despre timpul de afara, era deja prea tarziu: ”Draga George, azi n-o sa mai apara curcubeul! E mana lui Putin, si-a pus el in functiune armele meteo ca sa adune norii deasupra Marii Negre.” Fruntea chiriasului de la Casa alba se increteste, semn ca vrea sa evite subiectul Vladimir in dupa amiaza asta, si ca sa se salveze deviaza cu o intrebare de grupa mica: ”Mister Vasesque, de ce e Marea Neagra neagra?” Traian simte ca i-a venit pestele prajit pe tava si i-o intoarce fara respiratie: ”…de suparare. De aia-i neagra. De suparare ca la tarmul ei e Mamaia si nu Hawaii!” Hahaitul sec se sparge din nou, o data cu valurile care lovesc cu nerv malul. Si iar se asterne linistea.
Traian insista sa-l gadile cu subiectul Putin. ”Stii, George, fostul meu ginere, din partea lu’ fiica-mea a’ mai mare avea un cantec, De la rusi vine ploaia…” Si-ar fi dorit ca replica asta sa-l gaseasca pe amicul sau afectat, cu privirea scrutand cerul cenusiu de la Rasarit. Nu l-a pleznit! Ochii margelati ai lui George cautau cu disperare un alt punct de sprijin. Si l-a gasit intr-o clipita. Se uita in ochii supusilor sai ca la o clepsidra. Minutele informale au expirat.

Comandantul de nava se agata de ultima secunda. Scoate din buzunarul interior al sacoului o caseta dreptunghiulara si i-o intinde partenerului. ”George, daca intr-o zi te vei satura de Hollywood, incearca sa te uiti la filmul asta. Avem noi un baiat bun aici, bun de tot. Daca s-ar fi nascut la voi, Jack Nicholson ar fi trait in anonimat!” Americanul primeste darul si se intoarce catre oamenii lui. Traian ramane in spate, zambeste hatru si isi aranjeaza inca o data nodul de la cravata.

Tarziu, in noapte, George se aseaza greoi in patul din apartamentul pezidential. N-a auzit in viata lui de Liucean Peenteeleeye. Oricum, nu prea cunoaste mai mult de cinci nume de regizori de film si aia toti, americani. Titlul filmului i se pare la fel de straniu. Balanta. Da, totusi, play si potriveste subtitrarea in engleza. Impaturise deja un ochi cand aude, ca prin vis, o replica mai nervoasa a actorului pe care i-l laudase Traian, Victor Re-ben-geeuk: ”Ascultati-ma pe mine….Al mai prost om din lume e americanul!”

... si am cistigat

44,45% dintre romanii cu drept de vot au participat la referendumul din 19 mai, adica 8.135.272 din totalul celor 18.301.309 persoane inscrise in listele electorale.

• 74,48% au votat NU, conform rezultatelor finale furnizate de BEC
• 24,75% au votat DA, conform acelorasi rezultate finale.

Se pare ca romanii nu sunt atit de multi si prosti ca pe vremea lui Lapusneanu !

Si cu asta as vrea ca subiectul politic sa fie din ce in ce mai putin abordat pe acest blog, si sa predomine celelalte. Pe unde am mai fost, ce mai merita vazut, pe unde mai merita umblat, un articol bun, o povestioara faina... Si mai putina politica, si asa suntem agresati cu ea mult prea mult.

Am votat

La revedere oligarhilor !

"NU" 322 !

Betivul transpirat, noutati la dosar

Pot sa depun marturie: Basescu bea si transpira. Intr-o seara torida a lui iunie 2003, la o terasa din Cismigiu, Basescu a baut o bere, eu doua. Si, raportez cu precizie: s-a sters cu batista pe frunte de trei ori.

Lumea vorbelor are un imens dosar secret, depozitat intr-un CNSAS psihologic si pazit de ofiterii Atematoritei si Ipocrizescu. Intre copertele lui zac faptele. Lasitati si eroisme, demnitati si mizerii, intregul inventar de gesturi si cuvinte care fac lumea reala sa arate asa de prost.

Deghizarea ei patologica in vorbe e profesiunea de baza a politicianului si insulta curenta pe care el o vinde in profit.

Sint cazuri, insa, cind ruptura nu-i completa, cind intre gestul real si discurs exista o legatura fizica. Exista astfel de oameni, chiar daca locuiesc doar in manuale si chiar daca faptele au fost, pe nesimtite, inlocuite de legenda. La rigoare, proba criminalistica „de la vorba la fapta“ e imposibil de ridicat.

Ramine, asadar, intuitia, o uitatura anume, un verb, o metafora, o povestire a unui anonim.

Am chemat, prin urmare, transpiratia si betia lui Basescu din memoria colectiva si marturisesc ca au venit cu o promptitudine rara. Iata citeva fapte:

Sintem la Strasbourg, in 25 ianuarie 2006. Konstantin Kosacev, seful delegatiei ruse la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, intreaba cum se impaca acordul de amplasare a bazelor americane pe teritoriul Romaniei cu tratatul privind fortele conventionale si cu angajamentul NATO de a nu trimite forte combatante substantiale pe teritoriul noilor state membre UE.

Sub politetea formala a intrebarii se ascunde miriitul insuportabil al cosmarului sovietic. Raspunsul lui Basescu: „Din cite am inteles, dumneavoastra reprezentati Federatia Rusa. Ati stat 30 de ani in Romania. Nu v-am intrebat niciodata de ce“. O fraza care rascumpara cincizeci de ani de diplomatie romaneasca pe coate si genunchi.

Nu exista martori, dar presupun ca dupa sesiune Basescu a golit citeva pahare. Deci, bea.

Anvers, anii ‘80. Nava Argesul, realizare de virf a bietei industrii de la Galati, ia foc de la un incendiu declansat in port. In panica generala a autoritatilor belgiene care cer evacuarea, capitanul Basescu isi organizeaza echipajul si incepe lupta cu focul. Curaj sau spaima de represaliile socialismului? Nimeni nu stie. Pina la elucidare: Basescu a ramas ultimul pe punte.

A tinut cu mina lui furtunul de apa pina cind, din cauza flacarii, camasa de plastic a comandantului, cu trese si epoleti, s-a topit si i-a intrat in piele. Martorii oculari depun marturie ca a transpirat. Deci da, transpira.

Dardanele, anii ‘80. Biruinta, vaporul-mamut care leagana megalomania lui Ceausescu, traverseaza strimtoarea pe timp de noapte. De la scufundarea Independentei, sora geamana a Biruintei, dictatorul nu mai suporta naufragii cu impact la imagine.

O circulara a Navrom interzice mersul prin strimtori pe intuneric. De la tarm vine amenintarea unui telex de interdictie si amenintare. Raspunsul lui Basescu: „Daca trimiteti telexul am sa trec inapoi, fiindca, intre timp, s-a facut ziua“. Martorii spun ca, din cauza tensiunii, comandantul transpirase. Iar!

Constanta, anii ‘80. O furtuna goneste nava Biruinta. Ca sa intre in port, are nevoie de pilot. Capitania nu risca, sint valuri prea mari. Basescu trece la timona si, in timp ce pe mal partidul si securitatea stabilesc programul de tortura, el parcheaza mastodontul la chei. Insubordonarea devine performanta si Basescu e iertat. A si transpirat tot. Se zice ca si de data asta a baut un pahar.

Basescu a spus multe prostii, a mintit de multe ori, a facut gesturi ridicole si imorale, iar acum, in campanie, practica un patetism potrivit mai degraba cu o betie reala. Dar intre el si turma care il acuza e o diferenta certa de substanta. Basescu nu e doar norul autosuficient al vorbelor sale, ci are un plan doi, incarcat de real. In spatele lui sint fapte. E viata.

Gesturi brutale, imprudente, ridicole uneori, dar viguroase, inteligente si curajoase altadata. Asa ca mie transpiratia si bautura mi-l fac simpatic.

Cotidianul, Doru Buscu, 14 mai 2007

Basescu, presedinte!

Contrarevolutia a avut loc. Si a esuat. Ce nu inteleg parlamentarii, fii ai listelor aruncate de la centru peste alegatori, e ca nu il pot suspenda pe presedintele Basescu. Mai intii, pentru ca ura moseste acte de vandalism, nu indreptari intelepte. Iar dezbaterea parlamentara asupra adevarului despre presedinte a adunat la un loc tot ce are mai urit si mai josnic Romania: o limba incarcata de bube („Sintem alesi directi!“ - a tipat, vinat, Crin Antonescu), insulte, bascalie, aluzii groase si rinjete vulgare. Sarbatoarea mahalagismului nu trebuia sa aiba loc in Parlament. A avut loc acolo, pentru ca Parlamentul e in arest. Parlamentul e controlat de corpul de garda al oligarhiei. Echipa care face de serviciu cu fata la credite si cu spatele la popor. Parlamentarii au umilit si au desfigurat numele bun al institutiei in care au fost trimisi la munca grea, nu la dezmat. Pe perete, deasupra tribunei Parlamentului, nu se mai vede stema de stat a Romaniei, ci o inscriptie huliganica, mutata cu mascari cu tot, dintr-o latrina de gara. Si, pentru asta vreti respect? Il veti primi, curind, la urne.
In al doilea rind, presedintele Basescu nu poate fi suspendat, pentru ca nimeni nu poate suspenda o aspiratie populara. Aspiratia simpla si clara spre alte vremuri, spre alt fel de a trai in Romania, cu capul sus si cu dreptul la viitor. Aceasta stare nu mai e in dezbatere. E, deja, o idee comuna si are, pentru prima oara, forta. Aceasta dorinta nu mai e o ipoteza indepartata. Ea a devenit presentiment istoric. Milioane de romani simt ca timpul se misca. Cine i-a numarat? Intrebarea corecta e: de ce se tem ingerii regulamentari ai Parlamentului sa numere? Milioane de oameni au adunat faptele si au inteles ca pot crede. Se va vedea. La vot. In doi ani si jumatate, Traian Basescu, nu presedintele, nu omul de la Palat, ci politicianul fidel natiunii sale, a devenit inamicul inamicilor justitiei generale. Presedintele Traian Basescu nu s-a schimbat, nu s-a indoit, n-a renuntat si nu s-a ascuns in spatele vorbelor. A dovedit, de unul singur, ca marea indrazneala e posibila in viata reala, nu in gindul rostit pe la colturi. A evadat din limba de lemn cu incrustatii avocatesti si a cerut alegeri, lege activa, institutii cojite de carton, dezbatere deschisa, opinie directa. Acesta e miezul si sensul vietii democratice, pe care parlamentarii vor sa ne-o vinda drept taifas procedural. Si exact in acest fel de a fi autentic si deschis cred romanii, in calitatea lor de mari amatori de democratie. E ceva in neregula cu foamea de democratie directa, dupa atita amar de surogate? Isi inchipuie parlamentarii ca multimile sint seduse de politica de culise, de virajul pe creasta legilor sau de manevrele de palpare din penumbra comisiilor? E o iluzie. Actualii parlamentari o vor afla la alegeri. Aspiratia generala duce in alta directie si, de data asta, nu mai stie sa se bilbiie. Ea poate fi nesocotita, aminata, inselata, dusa cu vorba si cu procedura, dar nu suspendata. Caci, intre timp, aceasta energie si stare de spirit au facut jonctiunea cu persoana politica a presedintelui. Nu fiindca romanii sint programati pentru cultul personalitatii, ci pentru ca Traian Basescu a fondat increderea in importanta si puterea legii, in sansa de dezrobire a multimilor care tot afla ca nu inteleg si ca sint depasite de obiective complexe. Ce spune Basescu e simplu: ba se poate, aici si acum! Acesta e punctul fix pe care politica romaneasca l-a evitat indelung. Acum, punctul fix si-a facut drum la putere si poate rasturna sistemul. De aici teama pe care parlamentarii au filtrat-o birocratic in suspendarea presedintelui. Si tot de aici increderea care il va confirma, din nou, prin vot, pe presedintele Basescu. Nu mai e timp de iluzii. Romania e la rascruce. Cine crede, in continuare, ca sintem, pur si simplu, o tara in dezordine se insala. Sintem, in sfirsit, o tara care isi cauta ordinea viitoare. Nu aduceti turistii! Nu se joaca o farsa. Nu sintem scena pe care se bat Republica Palavramentara si Constitutia Voda. Sintem tara care a prins nadejde si se bate cu minciuna din spatele vorbelor. Sintem tara care vrea fapte si, pentru ca asta nu s-a inteles bine, il va vota, inca o data, pe Basescu.

de Traian Ungureanu

Militienii antiprezidentiali

Mai era nevoie de avizul Curtii Constitutionale pentru a sti ca Traian Basescu nu este dictatorul si autocratul demascat de diversi oameni ridicoli pe varii canale de televiziune? Daca era, nu folosea oare politia si armata cat au fost in parohia democrata si ne dadea un decret ca tinem alegeri anticipate cand vrea el si nu se mai straduia atita sa le provoace prin demascari mediatice ale primului ministru? Basescu o avea defecte, si cred ca multa lume le vede, i-a dezamagit pe multi dupa 2005, dar dictator nu este si nu a fost. Iar majoritatea noastra antiprezidentiala a procedat ca un militian care vede trecind o masina si il opreste pe sofer sub banuiala ca e beat. Incepe procedura de suspendare a carnetului, dar intre timp vin rezultatele de la analiza cum ca alcoolul din singe este sub limita legala. Nu conteaza, spune vigilenta noastra clasa politica, noi tot ii luam carnetul, pentru ca nu ne place culoarea masinii, pentru ca ne-a jignit altadata, pentru ca era in masina cu alta femeie decat nevasta lui si asa mai departe. Se poate, dar nu putem eluda faptul fundamental ca militianul nu are temei legal sa ii ia carnetul decat daca alcoolemia este peste limita legala. si nu e. Dar militienii nostri politici, asa liberi la gura cand e vorba de a-i acuza pe altii de autoritarism, nu au realmente nici o idee despre ce e un stat de drept. Altfel nu ar spune chiar la televizor unii, ca dl vicepremier Marko Bela, ca s-a simtit jignit de presedinte si ca atare ar putea vota suspendarea.

A-l suspenda pe seful statului pentru orice altceva decat acele fapte grave de la articolul 95, paragraful 1, intre timp detaliate clar de Curtea Constitutionala, este pur si simplu un abuz. L-am auzit si pe dl Geoana spunind ca am putea fi reprezentati in strainatate mai bine decat de Basescu sau pe Cozmin Gusa spunand ca ar fi oricind un presedinte mai competent decit Traian Basescu. Nu ii contrazic. Dar nu pot sa inteleg cum acesti doi oameni politici inteligenti si pe care ii credeam democrati cred ca un presedinte ales direct poate fi suspendat fara nici un motiv legal de o majoritate parlamentara fara ca asta sa constituie un grav abuz, fara nici o legatura cu democratia si ca pe un asemenea inceput se poate cladi o relansare politica. Utilizarea unui procedeu democratic pentru un scop nedemocratic este o violare a democratiei. si dl Geoana, si dl Gusa trebuie intii sa castige niste alegeri ca sa poata face o figura mai buna decat Traian Basescu. Si faptul ca vor sa se masoare cu el pe alte cai decat cele electorale, punindu-se la caruta unor psihopati carora nu le pasa decat sa opreasca anchetele contra lor, chiar daca pentru asta ar darima toata tara, ii pune pe acesti lideri politici in cea mai proasta lumina cu putinta. Ies ca niste trepadusi ai lui Dan Voiculescu, care ne-a anuntat deja ca se cauta un unic candidat al majoritatii antiprezidentiale. Parca vad ca o sa fie Vadim Tudor, ca oricum a luat cele mai bune scoruri in alegeri dintre toti prezidentiabilii acestei majoritati si or sa ajunga Finky si trupa de consilieri ai lui Tariceanu sa munceasca pentru el. Nu alegeri prezidentiale ne trebuie noua, ci alegeri parlamentare. Presedintele are mai multi adepti in sondaje decat a avut la alegeri, deci nu avem de ce sa punem la test pozitia prezidentiala o data ce intrebarea legala a fost sortata in favoarea lui. In schimb, partidele parlamentare care au peste doua treimi din Parlamentul actual, celebra majoritate antiprezidentiala, risca toate ca impreuna sa nu ajunga la 50% in turul doi al unor prezidentiale sau al legislativelor, in parte spre castigul unor partide care nici nu sunt astazi in Parlament. In timp ce clameaza ca reprezinta electoratul, nu fac decat sa-l piarda in fiecare zi. Cum trebuie data vina pe cineva pentru tot ceea ce se intampla, raspunsul favorit zilele astea este ca e de vina Constitutia. Presedintele si adeptii sai vor sa ne faca republica prezidentiala, precum in SUA, creind un executiv foarte puternic, care nu ar fi temperat insa, asa cum a fost in viziunea constitutionalistilor americani, de institutia federalismului. Dusmanii presedintelui, dimpotriva, vor sa avem un presedinte ales de Parlament, reforma pionierata deja de Republica Moldova si care l-a promovat pe dl Voronin, primul presedinte comunist ales din toata fosta URSS. Imi permit sa nu fiu in nici una din aceste tabere constitutionale si sa sugerez sa dregem Constitutia mai cu modestie, de exemplu sa-i dam, ca in destule republici parlamentare, dreptul presedintelui de a dizolva Parlamentul si de a chema la alegeri noi. Dar as vrea sa fie limpede totusi ca asistam zilele astea nu la o catastrofa inevitabila, data de aplicarea corecta a unei Constitutii absurde, ci la o serie de comportamente abuzive si neconstitutionale, care au incercat la maximum constructia destul de precara a Constitutiei noastre. E facultativ daca schimbam sau nu legea rutiera, dar militianului abuziv trebuie sa-i luam insigna, pentru ca cine abuzeaza legea nu mai poate fi chemat sa o aplice.

de Alina Mungiu-Pippidi