Duminica de Florii, soare, zi de primavara autentica. Mi s-a facut dor de duca si chef sa vad apusul de soare pe malul lacului din curtea Palatului de la Mogosoaia. Despre o alta vizita la Mogosoaia am mai vorbit si aici.
La 14 kilometri de Bucuresti, pe DN1A, in localitatea Mogosoaia, pe partea stinga, in mijlocul unui parc imens se afla palatul ridicat intre 1698 si 1702 din ordinul domnitorul Constantin Brincoveanu. Fatada, influentata de stilul arhitectonic venetian, a devenit un simbol al stilului “brincovenesc” – stilul românesc renascentist.
Denumirea de Mogosoaia vine de la vaduva boierului Mogos, al caruia era pamintul pe care a fost construit palatul si asezarea din jurul sau. In anii 1920, palatul a fost renovat de principea Martha Bibescu, al carei vis era sa devina stapina “regatului broastelor, priveghetoarelor si listelor”. Aceasta l-a primit cadou de la soţul sau George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunata din cartile pe care le-a scris. Mai tirziu palatul a devenit un loc de intilnire pentru lumea buna a anilor 1930.
O binemeritata iesire din orasul gri in curtea si parcul inflorit al palatului din Mogosoaia inseamna o debarcare intr-o oaza de liniste si de frumos, la numai un sfert de ora de mers cu masina. E un loc de vis, iar gradina Palatului o poti asemui cu gradina Raiului. Citeva ore petrecute in aceasta gradina iti incarca bateriile pentru mult timp. Cind este cald si soare parcul invie, si te poti delecta cu plimbari pe marginea lacului, cu picnicuri in cring, citit sub copaci sau jucat badminton pe alei.
Nu doar palatul este o deosebita realizare, ci si parcul care il inconjoara. Plasat la marginea lacului Mogosoaia, fatada dinspre lac da intr-o loggia terasata tip venetian, cu arcade, coloane si un mic labirint de gard viu. Superbele gradini de altadata ale Marthei Bibescu trimit cu gindul la cele de la Balcic ale Reginei Maria, buna sa prietena. Locul in sine este minunat, in ciuda privelistii de peste lac - in loc sa se vada o padure se vede o ingramadeala de case nou construite, dar asta nu are legatura cu palatul in sine, ci cu nesimtirea tipic româneasca. Si mai e ceva care nu mi-a placut: un fel de livada cu rahaturi modrniste care se potrivesc in peisaj ca nuca-n perete.
Linga gradina palatului este un cimp mare, unde zac aruncati linga un zid Lenin si Petru Groza. Nu ei, ci statuile lor aflate la locuri de cinste in Bucuresti pina in 1990, si care au fost aduse si lasate aici, cu nasul in pamint. O imagine ciudata si trista totodata, prilej de meditatie asupra conditiei umane, a maririi si decaderii.
Pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului, si de asta am avut parte si acum. Pentru mine apusul soarelui la Mogosoaia este cumva o stare de spirit, nu atit de puternica precum rasaritul pe Bolero la malul marii in Vama, dar totusi e o stare de superbitate linistitoare.
„Mogosoaia este un domeniu, un colt intreg de tara, un peisagiu iesit dintr-o evocare, infaptuit prin rivna creatoare a unui sir de generatii care si-au organizat viata in functia principiilor si aspiratiunilor lor. Mogosoaia nu are nimic ostentativ si programatic. Mogosoaia nu e decit expresia libera a unei conceptii a demnitatii facuta din reculegere si seninatate. Asezat pe acest ses valah care a fost de atitea ori pustiit de razboaie si transformat prin legile vietii si reformele sociale, in vecinatatea acestei capitale care s-a dezvoltat inorganic, Mogosoaia si-a trait istoria nu fara drame, nu fara intreruperi, dar totusi pe linia unei perfectionari. Mogosoaia nu este numai infatisarea unui trecut, dar tot atat si expresia unui prezent viu, marturia unei deveniri. Iata de ce Mogosoaia are un loc aparte printre monumentele istorice ale Romaniei.", spunea G. Cantacuzino.
Daca aveti citeva ore libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, pentru a petrece timpul relaxant, sa iesiti din Bucuresti si sa respirati aer curat, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin... muzeu, palat, parc, lac, aer curat, multa verdeata...
Iar de restul, sa las pozele sa vorbeasca:
La 14 kilometri de Bucuresti, pe DN1A, in localitatea Mogosoaia, pe partea stinga, in mijlocul unui parc imens se afla palatul ridicat intre 1698 si 1702 din ordinul domnitorul Constantin Brincoveanu. Fatada, influentata de stilul arhitectonic venetian, a devenit un simbol al stilului “brincovenesc” – stilul românesc renascentist.
Denumirea de Mogosoaia vine de la vaduva boierului Mogos, al caruia era pamintul pe care a fost construit palatul si asezarea din jurul sau. In anii 1920, palatul a fost renovat de principea Martha Bibescu, al carei vis era sa devina stapina “regatului broastelor, priveghetoarelor si listelor”. Aceasta l-a primit cadou de la soţul sau George Valentin Bibescu. Pentru renovarea lui, Martha Bibescu a cheltuit mare parte din averea adunata din cartile pe care le-a scris. Mai tirziu palatul a devenit un loc de intilnire pentru lumea buna a anilor 1930.
O binemeritata iesire din orasul gri in curtea si parcul inflorit al palatului din Mogosoaia inseamna o debarcare intr-o oaza de liniste si de frumos, la numai un sfert de ora de mers cu masina. E un loc de vis, iar gradina Palatului o poti asemui cu gradina Raiului. Citeva ore petrecute in aceasta gradina iti incarca bateriile pentru mult timp. Cind este cald si soare parcul invie, si te poti delecta cu plimbari pe marginea lacului, cu picnicuri in cring, citit sub copaci sau jucat badminton pe alei.
Nu doar palatul este o deosebita realizare, ci si parcul care il inconjoara. Plasat la marginea lacului Mogosoaia, fatada dinspre lac da intr-o loggia terasata tip venetian, cu arcade, coloane si un mic labirint de gard viu. Superbele gradini de altadata ale Marthei Bibescu trimit cu gindul la cele de la Balcic ale Reginei Maria, buna sa prietena. Locul in sine este minunat, in ciuda privelistii de peste lac - in loc sa se vada o padure se vede o ingramadeala de case nou construite, dar asta nu are legatura cu palatul in sine, ci cu nesimtirea tipic româneasca. Si mai e ceva care nu mi-a placut: un fel de livada cu rahaturi modrniste care se potrivesc in peisaj ca nuca-n perete.
Linga gradina palatului este un cimp mare, unde zac aruncati linga un zid Lenin si Petru Groza. Nu ei, ci statuile lor aflate la locuri de cinste in Bucuresti pina in 1990, si care au fost aduse si lasate aici, cu nasul in pamint. O imagine ciudata si trista totodata, prilej de meditatie asupra conditiei umane, a maririi si decaderii.
Pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului, si de asta am avut parte si acum. Pentru mine apusul soarelui la Mogosoaia este cumva o stare de spirit, nu atit de puternica precum rasaritul pe Bolero la malul marii in Vama, dar totusi e o stare de superbitate linistitoare.
„Mogosoaia este un domeniu, un colt intreg de tara, un peisagiu iesit dintr-o evocare, infaptuit prin rivna creatoare a unui sir de generatii care si-au organizat viata in functia principiilor si aspiratiunilor lor. Mogosoaia nu are nimic ostentativ si programatic. Mogosoaia nu e decit expresia libera a unei conceptii a demnitatii facuta din reculegere si seninatate. Asezat pe acest ses valah care a fost de atitea ori pustiit de razboaie si transformat prin legile vietii si reformele sociale, in vecinatatea acestei capitale care s-a dezvoltat inorganic, Mogosoaia si-a trait istoria nu fara drame, nu fara intreruperi, dar totusi pe linia unei perfectionari. Mogosoaia nu este numai infatisarea unui trecut, dar tot atat si expresia unui prezent viu, marturia unei deveniri. Iata de ce Mogosoaia are un loc aparte printre monumentele istorice ale Romaniei.", spunea G. Cantacuzino.
Daca aveti citeva ore libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, pentru a petrece timpul relaxant, sa iesiti din Bucuresti si sa respirati aer curat, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin... muzeu, palat, parc, lac, aer curat, multa verdeata...
Iar de restul, sa las pozele sa vorbeasca:
Postări
