23 ianuarie 2007

Apus de soare la Mogosoaia

Simbata dupa-amiaza superba in Bucuresti. 20 Ianuarie ? nu... 20 de grade... pe o vreme superba de primavara mi s-a facut dor de un loc unde nu mai fusesem de citiva ani si, desi nu mai era mult pina la apus, mi-am dat seama ca ar fi o superidee sa ma duc sa vad apusul de soare pe malul lacului din curtea Palatului de la Mogosoaia.
Pentru cine nu stie, Palatul Mogosoaia e la 14 kilometri de Bucuresti pe DN1A. Drumul taie Bucurestii Noi si iese in localitatea Mogosoaia in mai putin de jumatate de ora din centru. Undeva pe partea stinga se afla un indicator si ajungem pe soseaua care duce spre palat. Palatul a fost construit intre 1698 si 1702 de catre Constantin Brincoveanu, intr-un stil arhitectural romanesc renascentist - o combinatie de elemente venetiene cu elemente otomane. Numele marelui domnitor ramine strins legat de acest palat, cladirea devenind simbolul stilului "brincovenesc".
Palatul si asezarea din jurul lui poarta numele vaduvei boierului Mogos care detinea pamintul pe care a fost construit. Cea care a renovat palatul in anii 1920 a fost Martha Bibescu, care il primise cadou de la sotul sau. Principesa, care a visat sa devina regina, a fost stapina "regatului broastelor, privighetorilor si lisitelor" - cum descria ea domeniul de la Mogosoaia. Din pacate, chiar daca in mare parte renovat, Palatul tot inca mai poarta in unele locuri cicatricele mutilarilor fara sens, facute in anii comunisti. Si chiar daca e inca lunga calea pina la acea Mogosoaie de vis interbelic, visul Marthei Bibescu, in care printesa si-a investit toata averea si mai ales harul, facand din palatul si din parcul lui Brancoveanu un loc care uimea o Europa intreaga; si inca una avizata, o Europa aristocratica si bogata!...
E lunga calea, dar de acum, incepe sa para posibila. Caci pentru cel care vine aici dintr-un Bucuresti agitat si aflat la numai doi pasi, o plimbare prin curtea si prin parcul inflorit al Palatului Brancovenesc este o lunecare intr-o capcana de liniste si de frumos... Dupa numai un sfert de ora de mers cu masina, ai debarcat intr-o alta lume, intr-o oaza de liniste, in care probabil castanii (pe care nu i-am prins niciodata infloriti) te vor face sa uiti de toate, iar farmecul labirintelor de plante si frumusetea curtii si gradinii ma fac sa imi doresc (odata in plus) sa ma pot duce si eu ca in "Back to the future" sa traiesc in Bucurestii anilor interbelici, cind toata lumea auzise si respecta "Micul Paris".
Si cum pentru mine la Mogosoaia nimic nu e mai frumos decit un apus pe malul lacului mi-a parut un pic rau ca am ajuns citeva minute prea tirziu ca sa mai vad si soarele, dar a trebuit sa ma multumesc cu o combinatie superba de culori si cu niste copaci oglindindu-se ca in povesti in apa lacului... Soarele nu apusese inca, dar nu se mai vedea... Si asta pentru ca Palatul se sufoca sub presiunea viloaielor care l-au impresurat. Contrar tuturor prevederilor legale care protejeaza monumentele istorice, pe celalalt mal al lacului Mogosoaia, la mai putin de o suta de metri de palat, s-au ridicat in ultimii ani cel putin 30 de casoaie, fiecare cu debarcaderul ei. Alte cateva zeci, la fel de impozante, s-au construit in spatele lor.
Daca regretata Martha Bibescu ar mai fi trait sa vada din pridvorul domnesc gretoasa desfasurare de vile de pe pajistea de langa luciul apei, cu siguranta ar fi murit de inima rea. Si totusi... Daca aveti o ora libera intr-o dupa-amiaza insorita si vreti sa fugiti undeva de tumultul Bucurestiului, va recomand sa dati o fuga pina la Palat la Mogosoaia... merita din plin...

20 ianuarie 2007

Muntii nostri

Astazi din Bucuresti s-au vazut muntii. De la mine de la birou chestia asta se intimpla cind e senin, de multe ori diminetile, sa zic undeva cam o data la 2 saptamini. Totusi azi nu era neaparat senin, nici aerul cel mai curat... Vintul batea suficient de tare cit sa nu te astepti sa fie aerul atit de clar. Si totusi, desi din Piata Victoriei si pina la Sinaia sunt cam 120 de kilometri, astazi s-au vazut muntii mai clar decit oricind. Acolo sus, in virful lor, era soare.. si multa zapada... Probabil un peisaj minunat daca erai in mijlocul lui. De cind am intrat in UE si au disparut anotimpurile, tinjesc dupa combinatia asta: multa zapada si soare puternic. Si chiar daca azi a fost o zi normala de lucru si nu am iesit din Bucuresti, am fost atit de aproape... Am avut muntii in cimpul vizual si a fost foarte frumos...
Week end placut !

18 ianuarie 2007

Din nou Chilian

CHIAR DACA

Chiar daca n-o mai vezi zîmbind
Chiar daca...
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a întamplat

Chiar daca n-o mai poti suna
Chiar daca...
Chiar daca n-o mai poti chema
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi

Chiar daca nu-i mai poti vorbi
Chiar daca...
Chiar daca n-o poti întîlni
Chiar daca...
Chiar daca toata lumea e-ntre voi

Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii, si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a împartit stupid la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna, suna mereu...

Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Cît te-a iubit de mult...
Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Cît te-a iubit de mult...

Chiar daca nu te vede
Chiar daca...
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca...
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecînd
Chiar daca la brat cu sotul ei mergînd
Chiar daca din cînd in cînd priveste înapoi

Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Ce mult te-a iubit,
Cît te-a iubit de mult...

ZECE

Zece intimplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cit esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

Zece intimplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cit esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

Zece intimplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cit esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine...

12 ianuarie 2007

Barbatul de 30 de ani

Citeva citate dintr-o carte a lui Frederic Beigbeder - "Dragostea dureaza trei ani" care mi-a placut foarte mult, si am citit-o pe nerasuflate intr-o dimineata de duminica in Vama Veche, de la ora 7 la ora 10 dimineata (nu aveam chef sa dorm) alaturi de o sticla de gin :)
"In anturajul meu, inainte de avea virsta de treizeci de ani, nu-ti pui nici o intrebare, iar dupa aceea bineinteles ca e prea tirziu sa mai dai vreun raspuns. Iata cum se petrec lucrurile: ai 20 de ani, te prostesti si tu putin, si, pina sa te dumiresti, ai si facut 30. Si gata: virsta ta nu va mai avea niciodata prefixul 2. Trebuie sa te hotarasti sa ai cu zece ani mai mult decit acum zece ani si cu zece kile mai mult decit anul trecut. Citi ani iti mai ramin? 10? 20? 30? Speranta medie de viata iti mai acorda inca 42, daca esti barbat, si 50, daca esti femeie. Dar ea nu pune la socoteala bolile, parul care iti cade, scleroza, petele de pe miini. Nimeni nu-si pune aceste intrebari: Oare ne-am bucurat suficient de viata? Am fi putut trai altfel? Suntem la locul potrivit, cu persoana potrivita? Ce ne propune aceasta lume? De la nastere si pina la moarte, vietile ne sunt puse pe pilot automat, si, ca sa le deviem cursul, ne trebuie un curaj supraomenesc. La 20 de ani, credeam ca stiu totul despre viata. La 30 de ani, am aflat ca nu stiam nimic. Tocmai petrecusem zece ani invatind tot ceea ce trebuia sa uit dupa aceea."

11 ianuarie 2007

Clisee mioritice

Vorbeste si Ion, ca si el e om, pe un ton neaparat demn: suntem aici de doua mii de ani ; cu revolta resemnata si privirea indreptata spre cer: toata lumea fura ; intelept si bonom, pe picior de plecare: istoria se repeta; cu obida: e o conspiratie universala; clipind jucaus din ochi si gesticulind: asa-s unguroaicele, focoase; grav si magistral: lucru nemtesc, nu cirpeala de-a noastra; plin de furie nestapinita si necanalizata: ne-ar trebui inca un Tepes; intr-o discutie culta printre cutite si pahare: Luceafarul poeziei romanesti; mingiios si profesoral: viata e grea, in viata trebuie sa lupti; cu Romania mare pe masa, linga berea conviva: sigur, uite cum se cunoaste singele de jidan; picurind lacrimi in paharul de vodca, linga difuzorul care urla: "Magdaleeena...", "Pe la spate, pe la spate" sau "Mariana vrea banana": cum se spunea Napoleon, toate femeile-s curve, in afara de mama si sora mea, dar si ele-s tot femei; cu mina pe buzunar, privind chioris la o ceata care se inghesuie la usile autobuzului: tiganii care au mincat lebedele in Austria; vezi mai sus (cutite si pahare): Ceahlaul literaturii romane; la o tribuna ad-hoc, de cartier sau de uzina in prag de faliment: toti am fost comunisti...
Sabloane. Deseori cu functie de morala la fabula, la capatul unei povesti despre traiul greu, despre emigrantul stabilit in Canada, Australia sau Israel, despre americanii ticalosi, despre iubita plecata de doua luni, despre evrei in general, tigani in general, unguri in general, nemti, rusi, sirbi, in general despre toti si toate, in realitate despre nimic. Sabloane. Greu cu ele, greu fara ele. Sentinte definitive, simplificatoare, ne dau iluzia ca putem ordona lumea din jur. Ele sunt uneltele. Cu cit creste haosul, cu atit creste si nevoia de cliseu. Si creste. Radicale, chiar tiranice, ele fixeaza lumea in bolduri; un insectar imens. Fiecare cu insectarul lui. Si de ce nu? Prea mult relativism strica. Cliseul lingvistic ofera avantaje imense: impune limite oricarui act de comunicare. Spune-mi ce cliseu comun folosim ca sa stiu cine esti si despre ce sa vorbim. Putem denigra aceste marunte ticuri de gindire, dar fara ele n-ar exista comunicarea.

Radu Pavel Gheo - "Romanii e destepti"

6 ianuarie 2007

Come away with me

De vreo luna am descoperit-o pe Norah Jones... cinta absolut superb...

Come away with me

Come away with me in the night
Come away with me
And I will write you a song

Come away with me on a bus
Come away where they can't tempt us
With their lies

I want to walk with you
On a cloudy day
In fields where the yellow grass grows knee-high
So won't you try to come

Come away with me and we'll kiss
On a mountaintop
Come away with me
And I'll never stop loving you

And I want to wake up with the rain
Falling on a tin roof
While I'm safe there in your arms
So all I ask is for you
To come away with me in the night
Come away with me

2 ianuarie 2007

La multi ani, cetateni europeni !

Ne-am integrat cu eurorevelioane, eurosteaguri, eurodiscursuri, eurocultura, eurosperante, eurodispute, eurosampanie, euroartificii dar si euromanele. Ne-am integrat asa cum suntem, cu bune si rele, ca doar nu ne puteam schimba intr-o noapte.Emotia momentului, motivatiile si felul in care trebuie ea traita au fost explicate de politicieni, televiziuni, analisti plictisiti, de tot felul de neica-nimeni adusi cu arcanul in studiouri. Euroentuziasmul nu a putut insa eclipsa traditionala mitocanie si asa, brat la brat, ele au dat navala pe toate canalele posibile. Columbenii, becalii, coposii si alti descurcareti intr-ale eternei tranzitii au intrat la concurenta cu oficialii europeni. Sticla de sampanie sparta de omniprezentul Gigi s-a calificat la egalitate cu urarile de bine ale baroanei Nicholson si discursul lui Borell. Cancanurile, barfele, intrigariile de Dambovita au fost fundalul pe care s-au desfasurat revelioanele integrarii.Integrarea a fost un amalgam de festivism cu reminiscente ceausiste, de bucurie sincera si de prost-gust mediatic. Romanii nu se pot metamorfoza intr-o noapte de revelion si dupa doar cateva ore de europenism cu acte. Nici macar in clipa "istorica" nu au putut fi altii. Muntii de gunoaie, covorul de sticle sparte, pungile de plastic fluturand in jurul steagurilor albastre stau marturie. Vorbele desucheate, gesturile necuvenite, kitschul, mizeria au fost tot aceleasi. Ale noastre.Strigand din rarunchi "bine te-am gasit, Europa!", romanul proaspat european scuipa cu naduf pe asfalt, azvarlea sticla de sampanie si paharelele de plastic unde vedea cu ochii si mai arunca cu cite o petarda printre picioarele celor din jur ca sa isi manifeste bucuria.
Sa fim insa optimisti! In afara de bani, locuri de munca, calatorie doar cu buletinul si multe altele, Europa va pune la dispozitia proaspetilor "colegi" valori si norme de civilizatie. Adica exact ceea ce lipseste, ceea ce s-a pierdut pe drum in anii de comunism. Ele vor fi asimilate. Dovada tinerii care au fost la studii in Occident, cei care au lucrat acolo, capsunarii. Ei nu aduc din Europa doar bani, ci si alte mentalitati, noi valori. La ele vor trebui sa se adapteze si politicienii de Dambovita. In prima faza ar putea deprinde macar bunul simt. Unii politicieni romani pot deveni, din simpli demagogi de colt de continent, parlamentari europeni.
Functionarii din multe domenii pot jubila: se vor inmulti hirtiile de plimbat pe bani buni pina la fluidizarea obtinerii de fonduri europene. Vamesii din estul Romaniei deja isi freaca miinile de bucurie, in timp ce vamesii din vest vor plinge dupa spagile de altadata.
Ca ordin istoric de marime, integrarea noastra in UE nu e de mai mica importanta decat unirea Principatelor Romane, marea unire cu Ardealul, Revolutia din Decembrie 1989 si foarte putine alte asemenea evenimente care au determinat viata natiunii noastre. Am devenit cetatenii unui mare stat federal in devenire, a carui simpla existenta e una dintre cele mai neverosimile, mai riscante si mai minunate aventuri politice din toate timpurile. Daca utopia europeana va reusi, vom avea dovada ca oamenii pot trece peste barierele trecutului sangeros, ale diferentelor nationale si religioase, ale decalajelor economice si pot construi comunitati bazate pe avantaje reciproce, toleranta, civilizatie, respect al valorilor, dorinta comuna de progres spiritual si material.
Bineinteles ca intr-un anume sens al cuvantului, poporul roman a fost intotdeauna european. Si ca situare geografica, si ca filiatie istorica, dar mai ales ca mostenitor al traditiei grecesti, romane si iudaice care formeaza temelia constiintei europene. Dar e la fel de adevarat ca romanii au mostenit in egala masura si coruptia, si dispretul legii, si uitarea istoriei, si friabilitatea morala din sursa paralela a orientalismului nostru. Fanariotismul, balcanismul, ortodoxismul si comunismul, toate "lumini venite de la rasarit", ne-au tras mereu inapoi, cu sau fara voia noastra, despartindu-ne de civilizatie. E inutil sa le negam sau sa le consideram o fatalitate. Ele sunt parte din fiinta noastra, sunt subconstientul nostru poate necesar. Unele dintre ele vor trebui eliminate energic. Condamnarea oficiala a comunismului, in pragul aderarii la UE, arata ca se poate, in ciuda opozitiei grotesti a reactionarilor. Altele, ca ortodoxia si balcanismul, ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural.
Ar trebui ca psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile. Ar trebui sa stergem pentru totdeauna rusinea de a fi roman, in care traim de peste jumatate de veac, inlocuind-o cu onoarea de a fi europeni, si prin aceasta romani in sfarsit demni si decenti.
La multi ani, cetateni europeni si sa speram ca integrarea noastra in Marea Uniune Europeana sa ne aduca o viata mai buna !

1 ianuarie 2007

Dorinte de anul nou...

Vad ca peste tot sunt la moda listele de dorinte pentru noul an... Sa incerc sa imi fac si eu o lista ? Poate se va implini macar o parte din ele... Hmm... E greu... Dar sa incerc..
1. Sa imi gasesc intr-un final casa pe care mi-o doresc de atitia ani
update 2008 - nu am gasit-o, dar de o vreme nici nu o mai caut
2. Sa cistig la loto (din pacate azi nu am apucat sa joc...)
update 2008 - nu am mai jucat prea des, dar nici nu am cistigat
3. Sa vad Parisul si Venetia
update 2008 - am vazut Heidelberg si Strasbourg. se pune ?
4. Sa ajung milionar in RON (macar...)
update 2008 - nici asta nu mi-a isit, dar banii nu aduc fericirea
5. Sa dau macar 10 kg jos
update 2008 - in toamna asta am reusit, dar dupa ce le pusesem in prima parte a anului
6. Sa cistige Steaua Cupa UEFA
update 2008 - daca iesim pe locul 3 in Liga, mare minune...
7. Sa petrec cit mai multe week-end-uri cu prietenii in tot felul de locuri minunate
update 2008 - asta mi-a iesit...
8. Sa fiu fericit, iubit si sanatos
update 2008 - sanatos sper ca sunt...
9. Sa am mai mult timp pentru mine si sa ma dedic mai mult fotografiei
update 2008 - cu criza asta, nu am mai pus mina pe aparatul foto de 1 luna si ceva...
10. Sa ma las de fumat ?????
update 2008 - asta nu o sa imi iasa nici de acum incolo
Sa vedem peste un an ce o iesi...
Inca o data va urez tuturor un An Nou Fericit

Happy New Year 2007 !

Extrasul dvs de cont 2006 a fost emis si achitat cu succes. Va anuntam ca pina la data de 31.12.2007 veti avea de parcurs 12 luni de sanatate, 52 de saptamini fericite, 365 de zile de bogatie, 8760 ore de intelepciune, 525600 minute de distractie si 31536000 secunde de liniste sufleteasca si alaturi de cei dragi.

Fie ca noul an 2007 sa-ti aduca sanatate, fericire, iubire, noroc si implinirea tuturor dorintelor restante din 2006. Pentru toate celelalte exista Mastercard :)

Sau mai pe scurt... LA MULTI ANI ! si un an 2007 plin de impliniri tuturor !