Vin musulmanii

Un filmulet care nu are nevoie de prea multe comentarii. Uitati-va la el si va va pune un pic pe ginduri. Puneti-va pe facut copii, ca altfel o sa facem cu totii saorma...

Mucenici

Conform traditiei, in vremea imparatului Licinus (sec. IV i.e.n.), 40 de soldati crestinati din Sevastia au refuzat sa mai aduca jertfe zeitatilor romane. In timpul persecutiei impotriva crestinilor, soldatii au fost aruncati tn temnita. Aici s-au rugat la Dumnezeu pentru intarirea credintei si i-au impresionat pe romani prin tinuta lor demna. Guvernatorul imperial a incercat sa-i convinga pe soldati sa se lepede de credinta crestina. Acestia au refuzat, iar autoritatile romane au ordonat sa fie dezbracati si aruncati intr-un lac inghetat de la poalele muntelui Ararat, pentru a-i determina sa renunte la crestinism. Un singur soldat a cedat, dar, dupa ce a fost bagat in apa calda, a murit. Peste noapte, ceilalti 39 de soldaţi ramasi in apa inghetata, s-au imbratisat si au inceput sa cinte imnuri de slava catre Dumnezeu. Privind spre lac, seful inchisorii, a observat ca deasupra crestetelor soldatţilor pluteau aure. Emotionat, el a intrat in lac, alaturi de soldati si si-a marturisit credinta in Hristos. Apa s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare s-au coborit asupra lor.

Sporind severitatea pedepselor, inspectorul roman a ordonat ca cei 40 (inca vii) sa fie scosi din apa si li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu un ciocan, iar supravietuitorii acestei torturi au fost arsi de vii. Istoria crestinismului consemneaza data de 9 martie ca ziua mortii celor 40 de mucenici. Crestinii ortodocsi din intreaga lume sarbatoresc, cu acelasi prilej, "Sfintii 40 de mucenici din Sevastia".

Traditia româneasca a aluatului impletit, fiert sau copt, simbolizeaza sacrificiul mucenicilor imbratisati in apa rece, amestecata cu gheaţa si zapada lacului de la poalele muntelui Ararat.

Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala românească - Mucenicii. În ziua Mucenicilor se afla hotarul dintre iarna si vara, dintre zilele aprige si capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara ale Dochiei si cele calduroase ale Mosilor. In aceasta zi s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia cind, conform traditiei, aceasta moare si se preface in stana de piatra, si prima zi a Mosilor, jertfiti si transformati in cenusa pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinta.

In aceasta zi, se trece la curatenia gospodariei, dindu-se foc gunoaielor strinse numai cu foc adus din casa, pentru a aduce caldura din casa si afara.

In ziua mucenicilor, in credinta populara, se deschid porţile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti,mucenici sau bradosi. In Moldova, acestia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca. In Dobrogea, se pastreaza aceeasi forma a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizind lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici.

Obiceiul de a bea 40 de pahare de vin de Mucenici, la inceputul Anului Agrar, este o reminiscenta a sarbatorilor bahice ale Antichitatii. Oamenii credeau ca vinul baut de Mucenici se transforma de-a lungul anului in singe si putere de munca.

De baut 40 de pahare de vin nu am nici o sansa azi, dar macar sigur o sa ma infig in niste mucenici facuti de mama...

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.

Zeitgeist

Am tot auzit despre Zeitgeist si mi-am tot propus sa il vad. Filmul produs de Peter Joseph in 2007 a fost foarte vizionat si a produs o mare vilva, tratind subiecte contemporane ca religia, guvernele si economia mondiala. Astazi, intr-un final, am gasit timpul si dispozitia necesara. Trebuie sa fii intr-o anumita dispozitie, si cu mintea fresh, ca sa il poti vedea si intelege. Acest documentar incearca sa prezinte lumea actuala drept o conspiratie geniala, e genul de film creat de americani impotriva sistemului (ca si Fahrenheit 911) si are puterea de a te marca profound, macar in privinta unora dintre convingerile sau principiile tale. Daca mai esti si genul de om care sufera de mania conspiratiei, esti targetul perfect. Zeitgeist este o expresie germana care se poate traduce prin “Spiritul epocii”, iar filmul este un documentar realizat independent, esti liber sa faci ce vrei cu el, nu exista drepturi de autor, chiar o sa faci parte din proiect daca o sa ajuti la raspindirea lui. De altfel, filmul poate fi vazut si online, in varianta full, via Google Video:

Filmul are trei parti, fiind focalizat pe mitul lui Isus Hristos, pe atacurile de la 9 septembrie si pe Federal Reserve, prezentind un numar de teorii conspirative, derivate din cele 3 subiecte.
In prima se vorbeste despre religie, ridicata la nivel de inginerie sociala, pentru stapnirea turmelor. Atacul acerb asupra crestinismului are explicatii aparent plauzibile, ridicind problema contrafacerii credintei in scopul manipularii maselor, sub forma de surs suplimentara de venit.
A doua parte trateaza momentul 9 Septembrie 2001, cu prabusirea turnurilor gemene pusa pe seama unui atac terorist si goana neintemeiat dupa teroristi, ca motiv de razboi in Irak si Afganistan.
A treia parte trateaza bancile si intentiile lor ascunse. Federal Reserve (Banca centrala a SUA) este acuzata a fi de fapt o banca comerciala in folosul unei elite de bancheri, care tocmai din fondurile acumulate de la populatie imprumuta statului aflat in nevoie de lichiditati cu o dobinda ridicata.

Filmul incepe cu un discurs despre spiritualitate, urmat de o serie de clipuri de razboi si explozii culminind cu cea a unuia din turnurile World Trade Center, apoi de un scurt clip care arata o mina scriind “1+1=2”, dar care este indepartata de o alta mina, si inlocuita de o Biblie si de steagul American.

Prima parte, intitulata ”The Greatest Story Ever Told” denunta originalitatea multor religii ale lumii, intrucit acestea ar fi toate derivate in principal din mituri astrologice si traditii existente cu mult inainte. Isus Cristos este prezentat ca un hybrid literar si astrologic, cultivat politic pentru a controla. Horus, regale-Soare din Egiptul antic, este prezentat ca avind un numar de attribute similate cu ale altor zeitati religioase care au existat dupa el, cum ar fi Krishna, Dionisos, Mithra si Isus Cristos, acestea incluzind nasterea dintr-o mama fecioara pe data de 25 decembrie, cei 12 discipoli, moartea si invierea dupa 3 zile si puterea de a face minuni. Filmul ofera explicatii din cimpul astrologiei – moartea, ingroparea pentru 3 zile si invierea sunt legate de solstitiul de iarna, cind soarele atinge cel mai sudic punct de pe cer, pe care il pastreaza pentru 3 zile, apoi reincepe sa se miste spre nord, simbolizind renasterea cretorului atotputernic. De asemenea, ei explica mitul celor 3 magi si simbolul crucii tot pe baza argumentelor astrologice. Istoria potopului si a lui Noe este prezentata ca fiind copiata dupa mitul lui Ghilgames. Concluzia este ca toate zeitatile ar proni de la un mit comun, primar, acel al lui Horus.
Crestinismul este prezentat ca un mit Gnostic, adoptat de Imperiul Roman pentru controlul social al Europei prin doctrinele stabilite la Nicea. Evul Intunecat, inchizitia si cruciadele sunt evenimente care au mentinut dominatia Vaticanului asupra Europei prin crestinism.
Concluzia acestei prime parti este “Crestinismul, impreuna cu toate celelalte sisteme de credinta bazate pe zeitati, dau puterea celor ce stiu adevarul, dar folosesc mitul pentru a manipula si controla societatile, reducind responsabilitatea umana la efectul unui Dumnezeu care controleaza totul si astfel putind justifica criminalitatea in numele dorintei divine. Mitul religios este cel mai puternic instrument care a fost creat vreodata”

Partea a doua, intitulata “All the World is a Stage” afirma ca evenimentele de la 9 septembrie au fost fie orchestrate, fie permise sa se intimple, de catre elemente criminale din interiorul guvernului SUA. Se afirma ca evenimentele au fost produse pentru a genera frica in masa, pentru a putea initia si justifica masuri radicale, menite ca in numele luptei impotriva terorismului, sa puna stapinire totala pe libertatile americanilor de rind si a aduce profituri unor anumite grupuri.
Afirmatiile sunt insotite de clipuri din emisiunile de stiri ale televiziunilor, imagini din ziare si reviste, care demonstreaza ca guvernul SUA a fost avertizat despre posibilitatea producerii atentatelor, ca avioanelor le-a fost permis sa-si atinga tintele si ca cele 2 turnuri au fost supuse unui process de demolare controlata. De asemenea, sunt prezentate si alte afirmatii - 6 dintre cei 19 teroristi prezentati de FBI sunt inca in viata, unul dinte piloti nu ar fi avut cunostintele necesare pentru a pilota avionul pina la Pentagon, nici o parte de fuzelaj a avionului nu a fost gasita la 2 din cele 3 locuri de impact, administratia Bush a ascuns adevarul in raportul Comisiei 9/11 si ca mass-media nu a reusit sa puna intrebari importante despre conturile oficiale.

Partea a treia, intitulata “Don’t Mind the Men Behind the Curtain” arata ca cele 4 principale razboaie la care SUA a luat parte in scolul 20 au fost determinate doar de interesul economic al unor grupuri de interese. Evenimentele prezentate ca fiind false sau fraudulente sunt scufundarea navei Lusitania, atacul de la Pearl Harbor si incidentul din Golful Tonkin, care au purtat SUA in primul razboi mondial, in al doilea razboi mondial si in razboiul din Vietnam. Conform filmului, SUA a fost fortata de Federal Reserve sa participe la aceste razboaie, dar nu pentru a le cistiga ci pentru a sustine conflictele, fortind guvernul sa imprumute mai multi bani de la banca, cu dobinda atasata, crescind astfel datoria publica si profiturile celor ce detin Fed. Filmul prezinta o istorie a inceputurilor greilor din finante. Ca institutii si personaje, vorbeste preponderent despre Rockefeller, JP Morgan, Rotschild si despre Federal Reserve, afirmind ca a pus la cale Marea Depresie pentru a fura bogatia populatiei americane. De asemenea, in aceasta sectiune, este prezentata posibilitatea unei miscari clandestine, promovate de Parteneriatul pentru Securitate si Prosperitate al Americii de Nord, de a uzurpa consitutia SUA si dolarul American, prin constituirea unei Uniuni a Americii de Nord, compusa din SUA, Canada si Mexic, si care sa foloseasca o moneda unica, numita Amero, fara a fi ratificata de senat. Aceasta uniune monetara ar fi urmat sa fie baza crearii unui super-stat asemanator Uniunii Europene, si care impreuna cu aceasta, cu Uniunea Africana si cu viitoarea Uniune Asiatica, sa fie treptat unite intr-un govern mondial unic. Globalizarea si unificarea monetara pentru control financial absolute asupra Terrei sunt scopul final. Din punct de vedere al tehnologiei, aici avem de-a face cu implementarea cipurilor RFID in pasaport, act de identitate si permis de conducere - act premergator inserării cipurilor RFID in tesutul uman, in noi nascuti.

Zeitgeist pledeaza pentru demitificarea lumii in care traim. Filmul a fost creat pentru a-i inspira pe oameni sa priveasca lumea dintr-o perspectiva mai critica si pentru a intelege ca deseori lucrurile sunt diferite de le vedem noi, oamenii obisnuiti. Ce au in comun religia, razboiul si banii? Numitorul comun este incercarea de manipulare a populatiei la nivel mondial.
Concluzia este ca traim intr-o lume mult mai complexa decit ne inchipuim si habar n-avem cit suntem de manipulabili. La nivel personal trecem indiferenti pe linga prea multe lucruri, nu ne intereseaza nimic din ce se intimpla la nivel inalt., din interesele din spatele unor razboaie, de faptul ca de fapt suntem doar carne de tun intr-o lume din ce in ce mai globalizata si cu ambitii din ce in ce mai mari. Suntem prea mici pentru o lume atit de mare, iar undeva exista un grup de oameni pentru care fiecare criza, razboi sau catastrofa inseamna un nou profit. Si daca tot noi nu insemnam nimic pentru ei, avem doar citeva variante. Ori suntem cu ei, dar suntem prea mici pentru asta, ori ne opunem lor, dar nu avem nici o sansa. Si atunci nu ne ramine decit sa incercam sa ne traim viata fara sa ne mai pese de ei, si fara sa stim daca vom prinde si ziua de miine.

“Cind puterea dragostei va invinge dragostea de putere, lumea va cunoaste pacea” spunea Jimi Hendrix.

Sursa: www.wikipedia.com