La revedere 2013!

Pina aici a fost 2013. Facem un pic de pauza, sau un 13-14, caci urmeaza marea noapte de revelion. Si pe urma... 2014.

Incerc sa-mi amintesc momentele cele mai importante din 2013.

Am ris, am zimbit, am iubit, m-am bucurat, am calatorit. M-am incruntat, m-am intristat, am alungat ginduri si umbre, iar am zimbit, iar am ris.

Oameni... Prieteni vechi. Unii mai aproape, unii mai departe. Oameni noi, intrari frumoase, reveniri spectaculoase, aparitii interesante. Instrainari, despartiri, citeva pierderi.

Locuri... Drumuri vechi, mare. O zi de primavara cu zapada la Sirnea. Macii din 2 Mai la sfirsit de mai. Vama Veche in iunie si in septembrie. Navodari in August. Reintilnirea cu Sighisoara, Biertan, Viscri,  cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel. Un weekend colorat de toamna intr-un sat nestiut de lume prin tinuturile Buzaului. Aceeasi plaja virgina dintre Delta si Mare de la Grindul Perisoru.

Cuba. Visul meu cubanez de atitia ani a prins contur pe strazile Havanei, pe plaja din Varadero, in orasul vechi Trinidad sau la plantatiile de tutun din Vinales. M-am indragostit de Cuba si voi reveni acolo cu mare placere. Balcik. Castelul Reginei Maria. Gradina botanica. Capul Kaliakra si o mare de un albastru ireal. Un apus de soare la Dalboka si o masa plina cu scoici. Hong Kong. Un oras pe verticala, o infrastructura inimaginabila, care ne aseaza pe noi undeva la ani-lumina distanta. Macau. La intersectia dintre cultura si civilizatia portugheza, colonie de secole si cea chineza. Miliarde de dolari in cele mai mari cazinouri din lume. Da, Las Vegas nu mai e pe primul loc. Filipine. Locul unde ma simt ca acasa. La 10.000 de kilometri de casa. Prieteni noi, peisaje nebune, soare, plaje exotice, palmieri, fete frumoase, baruri plutitoare. Gin juice si rhum coke.

Cuvinte. Ale mele. Ale altora. De apropiere. De instrainare. Soapte sau strigate. Vesti bune sau triste. Vorbe in vint sau promisiuni.

Lectii... Multe lectii despre simplitate, despre bunatate, despre umanitate. Despre lucrurile simple, care conteaza cu adevarat. Sanatatea e cea mai importanta si nu e vorba goala. Lectii despre tot ce e important si despre tot ce trebuie sa ramina.

Muzica... Mark Knopfler. Depeche Mode. Roger Waters. Rammstein. Sting. Iron Maiden. Concerte frumoase, muzica buna, prieteni, bere, povesti.

Experiente noi... Oameni, locuri, intimplari, cuvinte. A fost un an care a trecut ciudat de repede, pe fast forward. A fost un an albastru, al zborului, al marii si oceanelor. Un an proaspat, verde. Un an al florilor de cires, al frunzelor de vara, al ierbii proaspat cosite. Un an rosu, al macilor din 2 Mai sau al lui Mos Craciun.

A fost un an cu multe povesti. Un an in care au incaput atitea. Un an care s-a terminat atit de repede. Si in care nu am facut mai nimic din lista de anul trecut. Dar am facut multe dintr-o lista care s-a scris singura, cu vise, nebunie, dor, curaj, spirit sau poate magie.

Am calatorit mult, am intilnit oameni frumosi la mii de kilometri de casa. Am cules stari si amintiri.

Si tragind linie, a fost un an bunicel, un an plin, un an frumusel, un an caldut. Si imi doresc ca 2014 sa fie un an bun, un an foarte plin, un an frumos, un an cald. In care sa ridem, sa zimbim, sa iubim, sa ne bucuram, sa calatorim. Sa nu mai avem motive sa ne incruntam sau sa ne intristam. Sa alungam gindurile rele si umbrele. Sa fim optimisti, sa iubim viata si sa ne bucuram de ea. Si din nou sa zimbim si sa ridem.

La multi ani tuturor si imi doresc ca noul an sa ne aduca tuturor ce e mai bun si mai frumos din viata!

Ginduri de sfirsit de 2009

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2009 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2010 de tranzitie, in care toti speram sa trecem odata de criza. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul. E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2009? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit mult, am iubit putin, am construit ceva. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas singur. Am ajuns pe meleaguri frumoase, am vazut o mare parte din tara si am ajuns in locuri de care nici nu stiam ca exista. Am fugit iar citeva zile la un prieten bun, la mii de kilometri de aici. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transalpina. Am revazut Biertan si Viscri, am descoperit cetati sasesti uitate de timp, sate din Ardeal in care timpul curge altfel, am descoperit Tinutul Neamtului si am uitat de mine in Bucovina. Am ajuns din nou prin Maramures, la festivalul de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult pe cit as fi vrut. Am revazut Balcik, Heidelberg, Strasbourg si Alsacia, am descoperit Veliko Tirnovo, Caliacra, Frankfurt si Stuttgart. Am fost la 4 nunti si am vazut prieteni foarte buni care s-au aventurat pe drumul vietii in doi. Am vazut alti prieteni care au devenit parinti. Si totusi nu am ajuns la nici un botez. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am realizat ceva, si sunt mindru. Am construit noua mea locuinta, mansarda vintage in care m-am mutat. Am renovat toata casa, am fost in santier 4 luni de zile, am schimbat instalatii electrice, gresii, faiante, wc-uri. Am invatat sa fiu constructor, am invatat sa fiu arhitect si am invatat sa fiu decorator. Mi-am facut un loc dupa chipul si asemanarea mea, si sunt foarte mindru de el. L-am proiectat si l-am decorat singur, dupa propriile mele idei si sunt multumit de ce mi-a iesit. Am fost stapinul unei familii de mitze, am vazut 3 suflete venind pe lume si am crescut 3 pisoi, m-am jucat cu ei seara de seara, i-am ingrijit si i-am vazut crescind, si atunci le-am gasit cite un camin la fiecare. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut cit de singur sunt pe sub masca sociala si sociabila. Am incercat sa refac o relatie, dar toata lumea stie cum e cu ciorba reincalzita. Inca astept sa o gasesc pe cea a carei prezenta sa imi dea fiori si careia sa ii pot pune pe tava lumea mea intreaga. Am cunoscut multi oameni noi, dar nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am organizat intilnirea de 10 ani de cind am terminat facultatea. Am luat parte la constituirea unei gasti de oameni faini, adunata din mediul virtual. Am cunoscut oameni buni, dar si oameni care m-au dezamagit. Am descoperit Vama si 2 Mai-ul pline de maci superbi in mai. Am ratat din nou "Folk You" si "StufStock". Nu am ajuns nici la Leonard Cohen si nici la Cesaria, dar am ajuns la Tudor Gheorghe si la Pink Martini. Am fost pe stadion, sa vad un meci de fotbal, dar nu juca Steaua.
Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Nu m-am lasat de fumat, nu am prea dat jos niciunul dintre kilogramele in plus, nu am cistigat la loto, nu mi-am gasit sufletul pereche, dar totusi sunt multumit de ceea ce am construit anul asta. Daca trag o linie, capitolul "Realizari" este mai mare decit capitolul "Dezamagiri" si asta imi permite sa fiu optimist pe viitor...
Ce-mi doresc de la 2010? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

De 1 Iunie

Copilaria este un tarim magic. Nu stim cind si unde incepe si nu stim cind si unde se termina. Ne trezim doar ca numai suntem copii, ca am iesit din copilarie, uneori fara sa o fi trait pe deplin... Copilaria este o lume fermecata, duioasa, dulce, lina, in care orice se poate intimpla. Orice! Este virsta la care ne putem intilni oricind cu balaurul cu sapte capete, cu zgripturoaica cea haina, putem fi vrajitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii mintii si sa credem cu tarie ca am fost acolo cu adevarat...

La multi ani tuturor copiilor din voi, din noi toti. Hai sa incercam sa mai fim copii, macar pentru o clipa, sa ne imaginam ca suntem din nou acolo...

Buna dimineata, copilarie!

Imi aduc aminte de tine… De genunchii tai zdreliti, de zimbetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, te purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor.

Buna dimineata, copilarie!

Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireselor furate din curtile vecinilor, nici mirosul florilor de cimp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cit era ziua de lunga.

Buna dimineata, copilarie!

Spune-mi, iti mai aduci aminte mine? Sunt tot eu, cel pe care-l stii. Nu te uita la ridurile care mi-au acoperit chipul, la firele de par albe de la timple sau la kilogramele in plus. Viata, oamenii, iubirea au lasat amprente pe drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gindurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frinte…. Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe cimpuri, cel care batea toata ziua mingea pe maidan, care mesterea continuu vapoare si avioane de hirtie dar si pocnitori cu fosforul de la chibrituri. Sunt eu, priveste-ma mai bine! De ce imi taci? Chiar nu iti mai aduci aminte de mine?

Ninge...

Afara ninge cu fulgi mari si pufosi, aproape ireali. Ninge atit de frumos, incit ma face sa simt iarna. Fulgii astia mari si pufosi trebuiau sa vina inainte de Craciun, si totul ar fi aratat altfel. As fi vrut sa simt altfel spiritul Craciunului, si sigur ar fi fost altfel daca ar fi nins cu fulgi ca cei de azi.

Afara ninge cu fulgi mari, si nu imi vine sa ma mai dezlipesc de la fereastra. Parca sunt intr-un basm intirziat, in care happy-end-ul vine abia dupa formula traditionala cu "Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa". Mi-a fost tare dor de zapada, iar ninsoarea de astazi este exact ca cele de care imi aduc aminte din copilarie, o ninsoare cu fulgi frumosi care danseaza la lumina becului de pe stilp si care ma poate rapi ore intregi, doar sa stau si sa privesc.

Afara ninge cu fulgi mari, pentru toata iarna de pina acum in care nu a nins mai deloc. Este vremea de un ceai fierbinte cu lamiie, de un vin fiert cu scortisoara si de amintiri ale zapezilor de pina acum. Caci da, chiar ieri ma intrebam... "ou sont les neiges d'antant?"

Si imi amintesc de bunicul care ma tragea cu sania prin cartier, iar eu stateam infofolit cu caciula de cosmonaut si imi imaginam ca sania e trasa de unul din eroii Legendelor Olimpului...

Si imi amintesc de vacante de iarna la Busteni si Predeal, de derdelusuri si sanius de dimineata pina seara...

Si imi amintesc de omul de zapada care avea ca si nas un morcov strimb furat de la bunica din camara si de nasturii gasiti linga masina de cusut, folositi ca si ochi...

Si imi amintesc de cazematele facute cu copiii din cartier si de jocurile noastre si bataile noastre cu bulgari...

Si imi amintesc de dorintele de la inceput de decembrie de a ma trezi dimineata vazind zapada, cind eram atit de fericit daca atunci cind ma trezeam vedeam tiglele casei de vis-a-vis si teiul din curte imbracat in alb...

Si imi amintesc de prima plimbare pe zapada printr-un parc cu o fata cind ne inghesuiam unul in altul si ne imbratisam ca sa uitam de frig si ne bateam cu zapada...

Si imi amintesc de excursiile din liceu cu toata gasca la Busteni si sus pina la Babele si de primul vin fiert si de jocurile de whist si renz prelungite pina dimineata...

Si imi amintesc de zapada din luna martie a unui an (parca 1993) cind a nins atit de tare incit scolile au fost inchise o saptamina si am avut o nesperata vacanta in care am tinut-o tot intr-o petrecere...

Si imi amintesc de week-end-uri de facultate cind plecam la Predeal si ne petreceam toata ziua pe pirtie apoi mincam papanasi la Mama Maria si apoi descopeream ca afara era un peisaj atit de feeric incit parca fusese pictat de pictorul Pictorescu...

Si imi amintesc de atitea 1 Decembrieuri pline de zapada pe Valea Prahovei, pe vremea cind mergeam cu trenul, cu nasul, beam 2 sticle de vin pina la Sinaia, si apoi o luam de la inceput acolo...

Si imi amintesc de un 1 Decembrie petrecut intr-o cabanuta de pamint la Biertan, fara curent si fara apa, in care am descoperit ce bine e sa fii aproape de natura, ce mari mesteri bucatari suntem si ce bune sunt merele coapte in vatra sobei...

Si imi amintesc de iernile trecute la Sirnea, de imaginea aceea idilica a satului romanesc de munte, uitat de lume, dar care iti poate oferi niste peisaje de vis...

Si imi amintesc de primii fulgi de zapada ai fiecarei ierni, de povesti spuse de bunica la gura sobei, de cartofii copti si de lectiile facute la lumina luminarii, de Craciunurile de pe vremuri, de atitia oameni de zapada si atitea cazemate, de copilarie, de adolescenta, dar si de iernile mai recente... Sunt nascut iarna, si imi place la nebunie zapada.... Iar atunci cind ninge cu fulgi mari ca astazi, toate aceste amintiri placute se intorc, si ma fac sa visez.

Si chiar daca miine o sa fie zloata si noroi, iar traficul din Bucuresti va fi mai rau decit de obicei, eu stau lipit de geam si ma uit cum ninge afara cu fulgi mari si pufosi. Si mi-e dor sa mai fiu copil si sa ma traga bunicul cu sania pe toate stradutele din cartier, iar bunica sa ma astepte cu un ceai fierbinte si cu o felie de piine cu unt si sare...

Ginduri la sfirsit de 2008

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2008 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2009 pe care deja toti stim ca il vom percepe sub auspiciile crizei. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul (asta ca san u zic ca nu am facut nimic). E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2008? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit putin, am iubit putin. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas iar singur. Am pornit in doi pe un drum si am ajuns singur. Pe drumul acesta am ajuns pe meleaguri frumoase, am vizitat 7 tari si am ajuns in locuri in care nu ma gindeam. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am incercat sa ma eliberez, dar doar mi-am lungit lantul. Am implinit 32 de ani, dar cu inima goala si cu aripile frinte. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transfagarasan. Am revazut Sighisoara si Biertan, dar am si descoperit Viscri. Am ajuns prin Maramures, dar nu doar ca turist, ci am fost implicat intr-un festival de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult ca anul trecut. Am revazut Balcik, Budapesta, Viena, Bratislava si Munchen, si am descoperit Salzburg, Heidelberg, Luxemburg, Strasbourg si Alsacia. Am vazut tot mai multi prieteni care au devenit parinti. Am fost la 3 botezuri si doar la 2 nunti. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am pierdut o persoana draga, care a fost alaturi de mine in momentele cele mai grele, dar am fost invinsi de distanta. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut ca sufletul imi este singur. Nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am descoperit Vama unei duminici insorite de martie, dar am lipsit si la “Folk You” si la “StufStock”. Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Ce-mi doresc de la 2009? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Poate ca lipsa nefericirii nu inseamna fericire, dar nu mai privesc asa departe. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.

Amintiri din copilarie

Blogul lui Igu este o poarta spre amintiri. E ca un album foto vechi pe care il deschizi involuntar, dar odata deschis te poarta spre niste lucruri pe care credeam ca le-am uitat dar, treptat, ni le amintim cu placere. Ciudata nostalgie, deoarece, in mod normal, ar trebui sa ne para bine ca vremurile acelea au trecut. Si totusi, atitea amintiri din perioada aceea care s-a suprapus cu copilaria mea...

Dulciuri. Guma de mestecat Gumela (o chestie ordinara, sfarimicioasa si fara nici un gust), bomboanele cubaneze (ce deliciu...), bomboanele "varsate" lipite intre ele - de menta, de cacao, sau de lapte, caramelele pe care le mincam cu tot cu ambalaj, biscuitii Gigel, Codrut sau Chindia si bineinteles nemuritoarea Eugenie in ambalajul de hirtie mereu unsuroasa, ciocolata Pitic, ciocolata alba Kandia (mmmm...), inghetata de un leu la vafa, care curgea si era plina de gheara, inghetata Polar ca un pachet de unt, care tot timpul se topea pina o mincai, siropul de tuse baut ca suc, ciocolata Cibo, dar si bomboanele multicolore Cip, mici cit o gamalie, dropsurile chinezesti anti tuse, dulciurile improvizate (zahar amestecat cu cacao si mincat cu lingurita). Arahidele vietnameze (alunele alea invelite intr-o chestie alba, tare si dulce), glucoza care iti spargea dintii, mentosanele, halvaua cu cacao, buzduganul de plastic cu batonul de ciocolata din interior.

Alimentare. Piine "semi" si cea neagra, cumparate la jumatare de franzela, crevetii vietnamezi omniprezenti in toate rafturile oricarei alimentare, sticlele lipicioase de sirop concentrat, sucurile carbogazoase Brifcor, Cico, Quick-Cola fara conservanti, sticlele verzi de bere, cu ulei pe fund, berea la halbe ciobite si prost spalate, micii de la Slobozia (in drum spre mare), laptele la sticla, cosuletul din sirma pentru 4 sticle, coada la lapte si borcanele de iaurt cu care pleca tataie la 5 dimineata, formele pe care le faceam din staniolul capacelor de iaurt, Nechezolul, sticla de ulei mereu unsa, la fel cu cele de bere, marmelada si magiunul "varsate", nenumaratii metri cubi de conserve cu stavrid sau macriu asezate ingenios, piramidal, in Alimentara ("Nici o masa fara peste" sau "Nu e peste ca stavridul, nici echipa ca Rapidul"), sticlele de apa minerala Borsec cu sedimente, oranjada la plic, salamul cu soia, goana dupa carne, cacao Maltova, portocalele de Craciun si de Mos Gerila, bananele verzi tinute pe soba la copt, "tacimurile" de pui si Fratii Petreus, patiseriile pline de muste si de fantezie cu rahat, ciorba de burta de la 'impinge tava", cornul de un leu si batonul cu mac (delicatesa), capsulele de sifon, cosul odios de Alimentara, cintarul "Balanta Sibiu", vinzatoarea acrita, coada de la usa din spatele magazinelor. Tigarile Carpati de Tirgu Jiu versus Bucegi - "moartea pe schiuri". Ratia de ulei si de zahar. Sucul de lamiie Hellas. Nectarul bulgaresc.

Afara. Mingile de cauciuc de 18 sau 35, mereu diforme sau ovale, mingea Artex (vedeta maidanului), elefanteii cu apa de 5 lei si pistoalele de 3 lei, tuburile de suflat cornete (cu ac in virf), ambuscadele cu pungi de apa si cornete din balcon, trasul cornetelor in plasa de tintari a babei de la 4, prastiile cu guma cumparata de la “Mercerie”, jucatul in gropile de constructie, subsoluri de blocuri, sau blocuri in constructie, gradinile cu zarzavat ingradite intre blocuri, jocurile de maidan: de-a v-ati ascunselea, leapsa, leapsa pe coco(tate), elasticul, tara tara vrem ostasi, sotron, uliul si porumbeii, ratele si vinatorii, pac-pac, "piua" si "raspiua", "cine nu-i gata il iau cu lopata", "un doi trei la perete stai", bicicletele Pegas, Comoda si semicursiera, turele cu bicla, avioane de hirtie, datul pe bara de batut covoare, jocurile de seara - flori filme fete au baieti, telefonul fara fir, strigatele de la geam "Gata, Gigel, vino in casa" si inevitabilele "Mama lui Gigel, mai lasati-l pe Gigel 5 minute" care se faceau inca o ora, genunchii juliti si vineti, raidurile prin paruri si gradini la furat de cirese, mincatul corcoduselor verzi si nespalate, spartul simburilor de caise, ceasurile chinezesti antisoc, subacvatice, cu melodii, masinutele din fier, Legoul romanesc dar si cuburile din lemn "Baukasten", jocurile cu jetoane, pioni sau zaruri - "Nu te supara frate", "Piticot", "Sus-Jos", "Haiducii", cartile de joc "Pacalici" si cele cu animale si plante, Scrabble, Titirobil, "Bunul gospodar", "Turism" si "Asul volanului", Marocco, trotineta si tricicleta, cowboy-ii si soldateii din plastic, "Fiareeee vechi cumpaaaar", "Geaaaamuri", "Sticleeee goallleeee". Cazematele si derdelusurile din zapada facute in mijlocul strazii in iernile alea cu zapezi de 1 metru care ramineau cite o saptamina. Bautul de apa de la furtun... "nenea, ne dati si noua niste apa?". Pocnitorile facute din suruburi cu piulite imense in care razuiam fosforul de la o cutie intreaga de chibrituri.

Acasa. Televizorul Olt, Diamant sau Sirius cu lampi, frigiderul Fram sau Zil, masina de spalat Albalux. Diapozitivele cu pvesti. Aparatul foto Zenit sau Smena. Magnetofonul Rostov sau casetofonul Electronica 302, calculatorul HC 85, Cip sau Jet. Radioul Ric (strabunicul iPodului) cu care il ascultam pe Domozina in timpul orei de cunostinte despre natura. Fierbatorul ruginit de cafea si risnita. Discurile de pick-up. Pestele de pe mileul de pe televizor. Revistele Soimii Patriei, Luminita si Cutezatorii, dar si Rahan sau Pif (care aveau cadouri superbe). Almanahul Copiilor si almanahul Stiinta si tehnica. Revista Tehnium din care nu pricepeam nimic. Videoul si casetele cu Benny Hill imprumutate pe sub mina. Penele de curent si de apa, temele facute la luminare, bateria de masina adusa in casa si legata la un bec de masina, dar si lanternele cu dinam. 30 de minute de apa calda pe saptamina. 2 ore de program TV, antena TV de bulgari, "Lega Nost decita", hora unirii cu stema tarii de la ora 22, Delia Budeanu, Sanda Taranu, Marioara Murarescu, Tezaur folcloric, teleenciclopedia, telecinemateca, 10 minute de desene anumate - Mihaela, Balanel si Miaunel, "no zaiet, no pagadi", Lolek si Bolek, cuplajele fotbalistice de pe 23 august, defilarile tot mai triste, bancurile cu "el" si cu "ea", "Vocea Americii" si "Europa Libera" ascultate in surdina, portretul 'lui" pe prima pagina din orice ziar, manual sau almanah. Omuletii din pachete de tigari. Colectia de timbre, clasoarele cu colite si cu timbre nestampliate din tot felul de tari de care nici nu auziam, cum ar fi Rwanda. Cotele Apelor Dunarii. Orsova, soixant six centimentres. Baisse deux. Radioul cu nume de orase exotice pe cadran. Avioanele si elicopterele din plastic, migalos contruite de pe biblioteca. Bateriile patrate Elba 3R12 pe care le verificai cu limba pe borne.

Cosmetice. Spray-ul Farmec, crema de ras Bob, after-shave-ul Tar, pasta de dinti Cristal, parfumul Bucuresti. Balsamul chinezesc in cutiile alea mici si rosii, cu un miros intepator. Samponul in calut de mare. Pernitele alea mici de sampon de urzica (Larex parca). Laptele Doina. Dero.

Scoala. Cheia de la git, uniforma, pompoanele fetelor de la cordeluta, cravata de pionier cu nod sau cu inel (pe care il pierdeam intotdeauna), numarul matricol, centura aia odioasa, ciorapii albi purtati de fete, "Trei culori cunosc pe lume" cintat in fiecare dimineata in pozitie de drepti, inspectia de dimineata cu miinile cu unhii taiate pe batistuta, loviturile tovarasei cu linia peste degete sau la palma, trasul de urechi, banca codasilor, elevul de serviciu, plecatul cu buretele la udat si intors la pauza, caietele cu reclama la CEC pe spate ("Azi la CEC un leu depui, miine el va face pui"), stiloul chinezesc, cerneala Pescarus albastra care nu era niciodata albastra, petele de cerneala, sugativa, penarul de lemn cu abac, penarele chinezesti duble cu oglinda si magnet, trusele chinezesti cu compas si raportor, liniile "animate" chinezesti, gumele cu aroma de capsuni sau zmeura cu urme de dinti, gumele romanesti care rupeau hirtia, creioanele chinezesti cu guma in virf, creioanele jumatate rosii jumatate albastre, minele de 0.5 si 0.7, lipiciul "Pelicanol" cu lopatica adesea comestibil, praful "Pic" care stergea cerneala, alegerile pentru comandantul de grupa sau comandantul de detasament, blocul de desen, copiii cu pile, activitatile agricole si horticole din fata scolii, colectatul de maculatura, de flori de tei, salcim sau soc, sticle sau fier si cartelele perforate bagate in ziare care trageau la cintar, traforajul si pirogravura la ora de atelier, ora de dirigentie, acuarelele de la fondul plastic, excursiile la Doftana, taberele la Navodari, focul de tabara din ultima seara, careul pionierilor din curtea scolii, raportul in fata comandantului de detasament, serbarile, activitatile patriotice. Oracolele completate pe genunchi in pauze in care roseai la intrebarea "De cine iti place"

Muzica. Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer. Cornel Constantiniu, Gabriel Cotabita, Gabriel Dorobantu. Dan Spataru, Mihaela Runceanu, Stela Enache. Aurelian Andreescu, Catalin Crisan, Dida Dragan. Eva Kiss, Margareta Pislaru, Mihai Constantinescu. Marius Teicu, Olimpia Panciu, Marina Scupra. Sau CC Catch, Modern Talking sau Sandra.

Cartile. Colectia intreaga Jules Verne. Winnetou. Ciresarii. Povestiri Istorice versus Legendele Olimpului. Colectia Biblioteca Scolarului. Gazeta Matematica. Si cite si mai cite... Iar cu cartile de joc - razboi, killer, chems, macao... Catalogul Neckermann pe care il rasfoiai in vizite, insistind la paginile cu lenjerie, apoi jucind ceva de genul "alege cite ceva de pe fiecare pagina".

Importurile. Tigarile BT si Vikend, ciocolate Cipiripi, bomboanele PEZ, guma de mestecat Turbo, Cin-Cin sau Final cu colectia de surprize aferente, gumele chinezesti in forma de tigara, caco Maltova, budinca ungureasca, orice cafea in afara de nechezol, "Kent" ca simbol al bunastarii, ciocolata chinezeasca "Lucky", dar si "Milka" trimisa de rudele din Germania (devenita etalon al bunatatii unei ciocolate)

1988-89. Autobuzele cu oamenii ciorchine pe scari. Autobuzele port-racheta (precursoarele GPL-ului de azi). Cozile de sute oameni la niste alimentare cu rafturi goale. Demolari. Bambilici de metal si tevi de cornete la Casa Poporului. Dacia 500 Lastun. Canistrele cu benzina din portbagaj la plecarea in vacanta. Raftul cu scule in portbagajul fiecarei Dacii. Zi para - numere pare, zi impara - numere impare. Dacii negre cu 2-B. Lanturile de magazine - Auto-moto-velo-sport, Materna, Gospodina si Romarta.

E ciudat cum, dintr-o perioada cu atitea orori, au ramas totusi atitea amintiri frumoasa. Sunt amintirile noastre, ale ceror care eram copii atunci. De fapt, rindurile de mai sus inseamna efectiv copilaria mea si, oricit de trista ar fi fost epoca aceea "de aur', nu am cum sa nu mi le aduc aminte cu placere. Copilaria mea nu a fost cu protv si cartoon network, cu jocuri pe calculator si hi5, ci asa, simpla, iar universul meu era compus din cele de mai sus. Si probabil, in functie de virsta pe care o aveam la revolutie (eu abia implinisem 13 ani), toti avem aceste amintiri. Si, chiar daca au trecut 20 de ani de atunci, sunt crimpeie din viata noastra. Iar daca voi aveti si alte amintiri de atunci, scrieti-le si voi, sa le punem cap la cap.