Pardon Cafe

O sa mai dezgrop din arhiva si o sa mai povestesc de locul unde-mi pierd eu serile... Toate dupa-amiezele de vara cind nimic nu merge mai bine dupa o zi de munca decit o (in fine...2..3..5..) Silva bruna rece sus pe terasa la Pardon... sau serile de iarna in care vinul fiert cu multa scortisoara iti desfata papilele gustative.... Si asta in timp ce pe fundal cinta Cesaria sau Lhasa... Buena Vista Social Club... sau poate doar Radio Romantic.
Zice-se ca aici e cea mai buna cafea din Drumul Taberei (cum se face ca pina acum n-am baut niciodata o cafea aici?). De fapt asta e sloganul acestui local: "Cea mai buna cafea din Drumul Taberei. Ne scuzati ca nu suntem in centru.”
Daca stai prin Drumul Taberei si centrul ti se pare prea departe, nu ai chef nici sa iei masina (ca sa nu poti bea linistit o bere), nici sa dai banii pe taxi si nici sa o arzi aiurea prin mijloacele de transport in comun, sa transpiri sau sa dirdii prin statii si sa faci mai mult de jumatate de ora doar ca sa bei o bere cu prietenii la o circiuma fitoasa din centru… Exista o solutie. Centrul e departe, berea e scumpa (si n-o sa te limitezi doar la una). OK, uneori merita plimbarea, gasesti acolo tot ce vrei, ai muzica pe care o cauti si esti inconjurat de oameni cool, cu tot felul de aere si outfit-uri. Daca ajungi in centru, oamenii din jurul tau sunt totul, imbracati din magazinele cele mai colorate, cu un life-style trendy. Dar daca vrei sa fii trendy fara sa parasesti cartierul, e foarte simplu. Poti, de exemplu, sa te trezesti in week-end de dimineata, te imbraci lejer, iti iei un ziar (sau chiar laptopul) si iti bei cafeaua la Pardon. Ajungi aici, comanzi cafeaua, deschizi ziarul (sau chiar laptopul…), te faci comod si de bucuri de muzica, de verdeata si de ciripitul pasarelelor.
Atitea si atitea seri petrecute la Pardon Cafe alaturi de atitia prieteni (evident de unul in mod special)... seri calde de vara sub tei... ploi marunte de toamna... zapezi minunate de ianuarie... primele zile calde de primavara... si inca o Silva bruna te rog... poti sa mai pui te rog Cesaria ?
... incit unii prieteni cu greu ma cred ca nu sunt shareholder nici macar minoritar... Lumea se simte bine, e relaxata. Muzica e buna, berea rece sau vinul fierbinte... Decorul din interior are un farmec al lui aparte... Si totusi ce fain e vara cind infloreste teiul, stai la terasa si din cind in cind te mai trezesti cu cite o floare de tei in cupa de bere...
Pentru ca vara, dupa ora 18, se deschide si terasa de sus, de deasupra barului, acoperita de crengile tailor din zona. E ora la care ti se cam face chef de o bere rece si Pardon mi se pare locul ideal in care sa te stringi cu niste prieteni deasupra citorva sticle sis a tot povestiti si dezbateti amintiri, sa faceti planuri, sa rezolvati probleme… De servire nu pot sa comentez nimic, in nici un caz nu avem de-a face cu aroganta de pe alte terase, iar fetele stiu ce le place clientilor fideli.
Clientela e destul de diversa, de la cupluri cu verighete care si-au serbat deja nunta de argint, pina la grupulete tocmai iesite de pe bancile liceului, de la pletosi cu tricouri negre pina la economisti, analisti sau finantisti rasi in cap :) Dar si domnisoare versate cu tricouri mulate sau freelanceri. Anumite specimene (numite generic "cocalari" sau "manelisti") nu prea ajung aici...
Ziceam de muzica. Aici nu se aud hituri comerciale de radio de o vara, gen Akon sau 50 Cent. Nicicum manele. Oldies but goldies este expresia care defineste cel mai bine muzica din Pardon. Si daca nu e Cesaria, poate fi Leonard Cohen sau Joe Cocker, Bary White sau Rolling Stones, Radio Romantic, tot ce inseamna anii ’60,’70,’80 si jazz.
Nu e departe. Daca treci prin intersectia de la Favorit nu ai cum sa-l ratezi; in spatele complexului, inconjurat de copaci, sigla mare portocalie spre galben pe care scrie: Pardon Café. De afara nu ai cum sa nu observi steagul cu Che Guevara, Citroenul 2CV galben-verde al lui Cristi de acum 50 de ani (ca in filmele cu Louis de Funes) plin de sute de abtibilduri, cuferele de la intrare, catargul de pe terasa de sus, tablourile cu poze de epoca, motocicleta taiata in doua de pe terasa de jos (o parte agatata in copac, iar o parte pe jos ca suport de steag). Inauntru este plin de obiecte de vechi, de anticariat – samovare, schiuri de lemn pe tavan, radiouri sau telefoane de prin anii ’20, poze sepia, o masina de scris si tot felul de alte obiecte a caror intrebuintare este demult uitata. Iar de curind s-a rezolvat si problema frigului inerenta unui local cu peretii din geam – au aparut 2 incalzitoare de terasa care au crescut temperatura interioara la limita minecii scurte. Seara, vara, pe linga luminari si betisoare parfumate, se mai pot aprinde si torte..
Deci, daca vrei sa te simti central si totusi sa ramii in cartier, la zece minute de casa si sa te intorci tirziu, pe intuneric, pe jos, cu o alcoolemie care nu-ti mai permite sa sofezi, sau daca vrei sa vezi cum arata o dupa-amiaza local, in inima cartierului Drumul Taberei, oriunde ai locui, merita sa dai o tura pe aici.
As mai scrie... dar am chef de un vin fiert... asa ca... ma duc la Pardon :)

Plimbare in parcul Drumul Taberei

Dupa unele ipoteze, istoria cartierului Drumul Taberei incepe cu anul 1821, cind oastea lui Tudor Vladimirescu campeaza pe platoul Cotrocenilor, in imediata vecinatate a viitorului cartier Drumul Taberei. Din martie pina in mai 1821, acesta conduce Tara Romaneasca ca un adevarat domnitor. Pe 27 mai Vladimirescu este asasinat de catre revolutionarii greci grupati in Eterie, iar armata sa s-a imprastiat...
Adevarul insa este mai putin spectaculos. Pe jumatatea estica a viitorului cartier, dinspre Academia Militara, in a doua jumatate a sec. XIX si inceputul sec XX au existat tabere ale armatei române. In aceste locuri erau tinuti caii cavaleriei, ai artileriei, erau depozite de nutret, gospodarii militare. La inceputul secolului trecut, pe linga taberele militare, incet-incet, incep sa apara case taranesti, cu gradini, multa vegetatie, iar actualul Bulevard Drumul Taberei era o biata straduta serpuita, prafuita, de pamant batatorit. Cocosii cantau in voie, iar vitele se intorceau in amurgul zilelor de vara de la pascut. Un peisaj rural, idilic, care in timp, a fost inlocuit de blocuri. Platoul intins al Cotrocenilor este legat si de numele lui Aurel Vlaicu, al carui prim zbor temerar cu avionul construit de el a avut loc la 17 iunie 1910 in aceasta zona.
La sfirsitul anilor ’50 au inceput constructiile de blocuri, dinspre Cotroceni spre Domnesti. Astfel, in 1983, cand s-au finisat ultimele blocuri, cartierul ajunsese la limita sa maxima in vest data de Strada Valea Oltului si se construisera in jur de 63.000 apartamente. Fiind un cartier relativ vechi si mai aerisit, in sensul ca nu predomina blocurile inghesuite de 10 etaje, este plin de vegetatie, si este, poate, cel mai verde cartier din Bucuresti.
Aici mai intilnim si parcul Drumul Taberei. Parcul (fost Moghioros) se intinde pe o suprafata de cca 30 ha, unde au fost amenajate un mic lac artificial pentru canotaj, cu o suprafata de aproximativ 11.000 mp, un teatru de vara pentru copii, precum si un strand construit in 1976, format din 3 bazine - celebrul “3 Ligheane”. Toate cele amintite mai sus insumate, asigura cartierului, chiar si in verile cele mai caniculare, citeva grade mai putin decit in restul capitalei. Drumul Taberei este cartierul cel mai linistit din Bucuresti, cu un nivel scazut de poluare fonica, inregistrindu-se numai 50 de decibeli fata de 70-80 cit se inregistreaza in medie in restul orasului.
Desi e foarte aproape de mine, cred ca nu mai fusesem in acest parc de prin liceu, de aproape 15 ani de zile. Am nimerit simbata spre seara si mi s-a parut foarte aglomerat. Foarte multi parinti iesiti cu copiii, multi batrini iesiti la plimbare, gasti de adolescenti, oameni de toate virstele insotiti de prietenii patrupezi, indragostiti plimbindu-se de mina, barbati trecuti de a doua tinerete jucind sah sau table, pensionari stind pe banca, un tablou foarte pestrit. Niste cozi imense la intrarea in parc la popcorn. M-a dezamagit multitudinea de tigani care vindea kitchuri de toate felurile si baloane colorate peste tot. Mi-a placut lacul, mi-au placut bancile si cosurile de gunoi, noi si omniprezente. Nu mi-a placut aglomeratia, nici cocalarii care lasau in urma lor munti de coji de seminte. Dar mi-a placut sa revad o oaza de verdeata si de liniste in cartierul Drumul Taberei, am vazut un apus de soare printre copaci si blocurile din fundal, apoi am fugit la o bere la Pardon Cafe, 2 statii de autobuz mai incolo :)