Anti Valentine's Day

Azi este marea sarbatoare, ziua in care fiecare isi aduce aminte ca iubeste pe cineva, ziua in care ciocolatele si jucariile de plus sunt puse in fata pe raft, ziua pentru care ar trebui lansat un nou credit de nevoi personale pentru a avea cu ce cumpara cadoul, minunata zi de 14 februarie, Valentine's Day.

Trebuie sa cumperi cadou, sa faci declaratii de dragoste, sa cumperi o floare, sa scoti fata in oras, sa spui doar vorbe dulci, sa nu vorbesti urit, sa nu te certi. Stop ! Mai citeste o data ultima fraza. Daca stai bine si te gindesti nu ti se pare ca toate lucrurile astea puteai sa le faci si daca nu era 14 februarie? Trebuie neaparat sa fie Valentine's Day ca sa-i oferi prietenei tale un trandafir sau sa o duci in oras? Chiar trebuie sa fie ziua asta ca sa te uiti in ochii partenerului si sa-i faci o declaratie de dragoste frumoasa si sincera?

Valentine's Day poate fi in fiecare zi. Chiar nu trebuie sa astept ziua aia ca sa ii declar cuiva dragostea sau sa fac un cadou. E doar o sarbatoare luata de la americani din cauza faptului ca noi ridicam prea mult in slavi acel popor si tot ceea ce fac ei ni se pare la moda, cool/trendy sau de bun gust.
Nu mai vreau sa dau flori numai pentru ca e 14 februarie ... Nu mai vreau sa cumpar lucruri la suprapret numai pentru ca e 14 februarie ... Nu mai vreau sa copiez de la americani ... De ce ma sufocati la radio cu emisiuni intregi despre 14 februarie ... Nu imi trebuie sa inventez o zi ca sa iubesc... Oare chiar avem nevoie de 14 februarie sa ne aratam dragostea fata de cineva? O putem face in fiecare zi... de fapt nu asta e rolul dragostei sa spui in fiecare zi persoanei iubite ca o iubesti.

Vorbind de marea sarbatoare, una din chestiile care ma deranjeaza la ea este ca e importata, ca si Halloween, sau mai nou, ca si 4th of July. Mai ramine sa sarbatorim si Columbus Day si Veterans' Day in ritmul asta. Sa fim trendy. Iar aici vor veni unii si vor spune - asa e, de ce sa sarbatorim Valentine's Day cind avem si noi o sarbatoare neoasa, traditionala, Dragobetele. Si eu o sa le raspund - da, avem Dragobetele, dar cita lume auzise de Dragobete inainte sa apara Valentine's Day? Dragobetele a aparut ca o reactie de negare a Valentine's si atit. Nu il sarbatoream inainte, nu stiam legenda lui, ne-am amintit de el doar pentru a gasi un substitut si a fi mai altfel si nu pentru ca credem in el.

Si legat de asta, imi reamintesc ca si Craciunul a fost importat. La inceput sarbatoream doar Nasterea domnului, impodobeam bradul, mincam cozonac si mergeam la colindat. Colinde crestine, cu Steaua, cu Magii. Mosul a aparut mai tirziu, si tot de la americani, de fapt de la Coca Cola, care l-a desenat obez, l-a imbracar in rosu, i-a dat o sanie si 12 reni si l-a trimis sa imparta cadouri. La noi, traditia cadourilor il implica pe Mos Nicolae, el aducea dulciuri sau nuieluse, dupa caz. De Craciun se sarbatorea altceva. Nu exista consumerismul si nici promotiile de Craciun. Caci Isus nu s-a nascut ca sa cumparam noi LCD mai ieftin cu 15%... Dar globalizarea l-a atins si pe Mos Craciun, si in loc sa cintam colinde cu "S-a nascut Hristos", cintam cu "Santa Claus is coming to town". E mai trendy.

Revenind la Valentine's Day - cealalta mare chestie care ma deranjeaza este aceasta uniformizare, in care toti trebuie sa facem acelasi lucru, toti trebuie sa iubim pe 14 februarie, toti trebuie sa cumparam inimioare de plus si ursuleti, toti trebuie sa intram in acelasi sablon - noi toti iubim pe 14 februarie. In rest nu. Azi la hipermarket, dragostea este la promotie. Trebuie sa o cumperi, pentru ca toti o cumpara. Valentine e o chestie atit de comerciala si de consumerista, in care cei care vind exploateaza sentimentele celor care cumpara in scopuri comerciale, facind din dragoste o afacere. Meschin, dar asa a devenit si Craciunul, asa tinde sa devina si Pastele. De la sarbatorile traditionale de pe vremuri, in care se reunea toata familia, la noi ocazii de shopping. Sa vina romanul sa cumpere. Sa cumpere spiritul Craciunului, sa cumpere Invierea, sa cumpere dragostea de Valentine's Day. A ajuns sa ma dezguste tot patetismul de peste tot, tot rozul de la televizor si din magazine, toate sloganurile "Iubiti-va! E Valentine's Day". Eu atunci cind iubesc, o voi face in felul meu, si nu incadrindu-ma intr-un sablon, voi sarbatori ocaziile pe care le am cu adevarat, nu cele pe care le sarbatoreste toata lumea, voi lua cadouri atunci cind voi simti asta, si nu atunci cind ia toata lumea, si voi fi romantic atunci cind va fi cazul, nu atunci cind trebuie sa fim romantici. Pina atunci, iubiti-va ca si cind azi ar fi doar o zi frumoasa de simbata, cu soare si cer senin.

Am primit pe mail o chestie draguta, in contextul asta, si o copy/paste aici :)

Calendaristic, astazi incepe una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day - 1 Martie - 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele). Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.

Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea Sfintului Valentin, o zi in care barbatul executa un ceremonial pe linga care pina si dansul dracesc al broastelor riioase in fluieraturile copiilor morti nebotezati pare "Lacul Lebedelor". Chiar daca este o zi in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si alte asemenea obiecte pagine de cult (pe care, ulterior, gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba prietenii lui un motiv ca lumea sa faca misto de el cind vin in vizita). Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire (se pare ca pina si Iisus obisnuia sa le daruiasca ucenicilor Sai ursuleti de plus si inimioare de ciocolata, ca sa le arate ca-i iubeste), barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde va jertfi inca o parte din salariu. Insa partea cu adevarat grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara placuta, la finele careia va intelege cit de fortata era comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la tine decit sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l iubesti. Dupa 2 saptamini de refacere (asta, daca a reusit sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile il poarta atirnat de piept pentru a vesti venirea primaverii. Se pare ca presupunerea oamenilor de stiinta cum ca pasarile calatoare stiu din instinct cind sa se intoarca din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sint anuntate de un porumbel voiajor: "Haideti, fetelor, ca au inceput proastele alea sa poarte martisor".

Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca texte de calitate pentru un salariu mizer (v-ati dat seama, desigur, ca nu era vorba de mine cind am spus "texte de calitate") decit 8 martie, o zi in care acesta va trebui sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantica in oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa fii nevoit sa-i rapesti familia chelnerului).

Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.