De primavara cu Tudor Gheorghe

E asa de frumos afara, primavara si-a intrat definitiv in drepturi. Si nu am chef de scris, ci doar de ascultat muzica de primavara. Iar daca v-am delectat cu Vivaldi saptamina trecuta, in meniul de azi este muzica româneasca, si anume muzica maestrului Tudor Gheorghe.

Muzica lui Tudor Gheorghe nu este altceva decit o replica la indobitocirea poporului românesc prin manelizare, spunea cineva. Mare pacat ca asemenea "bastioane" sunt din ce in ce mai putine. Melodiile sale sunt geniale, exceptional de frumoase si de relaxante. Versurile si vocea sunt incredibile, iar prin cintecele lui simti exact fericirea primaverii, dorinta de a renaste la viata odata cu natura, dupa iarna lunga si rece.

Maestrul Tudor Gheorghe s-a nascut in 1945 in comuna Podari, judetul Dolj, dintr-o familie de tarani, si a devenit exponentul Olteniei in cultura româneasca contemporana. Copilaria si adolescenta sa au fost grele, tatal sau fiind detinut politic la Aiud. Tinarul Tudor Gheorghe a mers la Liceul Nicolae Balcescu (acum Carol I) din Craiova, apoi a urmat Institutul de Teatru din Bucuresti. A absolvit clasa de actorie in anul 1966, apoi a devenit actor pe scena Teatrului National din Craiova.

In perioada comunista, Tudor Gheorghe a intimpinat foarte multe oprelisti din partea regimului, fiindu-i interzise concertele, datorita faptului ca nici una din poeziile sau cintecele sale nu il proslavea pe tovarasul ceausescu.

Artistul, un adevarat rapsod al neamului, trubadurul din Oltenia, pastreaza in sufletul sau, sub camesa olteneasca cu cusaturi de borangic alb pe alb, jale si umor, filosofie si picanterie, adica tot ce e folclorul. E impresionant cum reuseste Tudor Gheorghe sa cucereasca inimi atit de diferite, de barbati, femei, tineri, batrini, scoliti, nescoliti, bogati si saraci. La spectacolele lui gasesti oamani din toate categoriile sociale si de orice virsta. Nimeni n-a mai ajuns la o asemenea performanta. Publicul lui este format din "toti românii". Muzica sa e de mare profunzime, iar meritul extraordinar e modul in care aduce poemul aproape de public, si-l cinta pe intelesul oricui.

Muzica sa imi atinge de fiecare data sufletul. Ma face sa vibrez fie in ritmuri oltenesti, fie in zimbete de copii sau sa traiesc in citeva ore emotiile unu an intreg si a anotimpurilor sale... De multe ori mi sa face pielea gaina cind ii aud vocea puternica care rasuna de sub mustata de haiduc batrin. Ma trec toti fiorii si ma desprind de multe ori de lumea asta, grabita si rece... Intr-o perioada in care ma simt agresat de subcultura si superficialitate, orice clipa cu Tudor Gheorghe devine una de gratie.

Il consider un artist aproape complet, asa cum spunea si domnia sa daca ar putea sa exprime in versuri bogatia sufletului sau cred ca ar fi un artist complet. Unul din rarele giuvaieruri neintinate ale culturii noastre. Marin So­rescu spu­­nea ca atunci cind ii asculta muzica are confirmarea ca poezia româneasca - populara sau culta - poate misca muntii.

Sa-i dau acum cuvintul Maestrului. Au innebunit salcimii si tu vrei sa fiu cuminte ?

Dor de Eminescu

"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata;

Pururi tinar, infasurat in manta-mi;

Ochii mei-naltam visatori la steaua Singuratatii.“

Nu e dificil de recunoscut. Sunt versurile poeziei „Oda in metru antic“, de Mihai Eminescu.

Astazi se implinesc 159 de ani de la nasterea celui ce a fost un poet, prozator si jurnalist român, socotit de cititorii români si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura româna. Ziua lui Mihai Eminescu a devenit prilej de readucere-aminte a celui despre care am invatat ca este cel mai de seama nume al poeziei românesti. Despre Eminescu s-au spus si s-au scris multe. Cel ce este socotit "poetul national" nu lipseste din nicio biblioteca, din niciun manual al elevilor, dintre poeziile invatate inca din primele clase.

Si totusi, ar trebui sa incercam sa ne detasam de clisee. "Luceafarul poeziei românesti", "poetul national si universal" sunt etichete care au parazitat imaginea lui Eminescu, fiind bagate pe git de programele scolare si de manifestarile populiste si invatate pe de rost de zeci de generatii. Luceafarul a devenit mai degraba un Bu-hu-hu al literaturii romane, in fata caruia toti cadem pe spate si pe care toti il comentam cu aceeasi cumplita limba de lemn fara sa avem habar nici ce zice el nici ce zicem noi.

Dupa cum spunea si Cartarescu, e absolut straniu paralelismul dintre cultul lui Emineascu si cel al lui Ceausescu in epoca - amindoi fiind genii nationale, amindoi se pricepeau la de toate si amindoi aveau sarbatoarea in ianuarie. Daca acest cult faraonic ii venea ca o manusa lui Ceausescu, in schimb nici o soarta posibila n-ar fi fost mai trista, mai absurda, mai revoltatoare pentru poetul Eminescu. Cum, tocmai el, care nu-si dorea nimic mai mult decit un sfirsit anonim "la marginea marii", care voia, in loc de "sicriu bogat, covoare si flamuri" doar intoarcerea in pamint si neant, sa fie proslavit in cel mai indecent, mai bombastic si mai comunistoid stil cu putinta. Eminescu a fost sacrificat ca poet si batjocorit ca om de cei care l-au transformat, cu un cinism nemaivazut (pe el, omul durerii, omul unei dragoste nefericite, omul care cauta doar in sinea lui adevarul personal, omul unei ingrozitoare agonii fizice, dar si morale, care l-a dus spre mormint la jumatatea vietii), intr-un Ceausescu al poeziei românesti.

Ca Eminescu e un autor de insemnatate nationala, e dincolo de orice discutie. Ca scrisul sau inglobeaza mult din spiritul si sufletul românesc e incontestabil. Dar e tot atit de adevarat ca acel articol hotarit, din "poetul national", poate inhiba sau crispa, dind impresia ca vrea sa spuna "cel unic si oficial", pozitie care si pe Eminescu l-ar fi miîhnit peste masura... Nu e mai "national" Eminescu decit Arghezi, sau Blaga, sau Bacovia, sau Goga.

Eminescu trebuie citit cu spirit critic si respect, nu in transa. Eminescu e mare nu pentru ca spunem noi ca e mare. Si trebuie citit in liniste, cu umilinta, ca o ruga si o meditatie. Asa ca haideti sa ne amintim si noi de el, sa il recitim si sa il respectam. Cel mai bun mod de a-l omagia pe marele poet este sa-i citim opera, sa-i cunoastem poeziile nemuritoare, caci dincolo de toate cele, va ramine intotdeauna Eminescu al nostru.

"Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si in bratele-mi intinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar in par înfiorate
Or sa-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cint
Singuratece izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rinduri-rinduri."

Mihai Eminescu - Dorinta

Surse: Mircea Cartarescu, George Pruteanu

Comentariu literar la o manea

Versuri "Florin Peste feat Mihaela Minune - 3 luni de senzatie"

Ce miracol si ce vraja
Stau cu gagica pe plaja
Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta
Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.

Ce miracol şi ce vrajă
Stau cu gagica/gagiul pe plajă

Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă – trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.

În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren.

Am chef de distractie
3 luni de senzatie

Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni – iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.

A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.

Dau o cheie la mertan
Si am plecat pe litoral
Mi-am pus plinul de benzina
Si in dreapta o blondina

„Merţan"-ul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei „plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce. Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. Ea este o „blondină" - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului.
Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de a treia strofă.

Am mertanul de mult timp
Si-o blondina prototip
E a mea numai a mea
Si-mi petrec vara cu ea

Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita – "prototip" – autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.

Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.

Marea neagra e calduta
Blonda-i sexy si finuta

Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului.

Ziua stau cu ea la soare
Noaptea o scot la plïmbare

Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului "noaptea" din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie.

(Eram pe jos de ris cind am citit prima data chestia asta, si acum inca mai rid cind o citesc... sper sa va luati si voi portia de ris asa, de luni...)

Enigmatici si cuminti...

Enigmatici si cuminti,

Terminindu-si rostul lor,

Linga noi se sting si mor,

Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i Doamne inapoi

Ca si-asa au dus-o prost,

Si fa-i tineri cum au fost,

Fa-i mai tineri decit noi.

Pentru cei ce ne-au facut

Da un ordin, da ceva

Sa-i mai poti intirzia

Sa o ia de la inceput.

Au platit cu viata lor

Ale fiilor erori,

Doamne fa-i nemuritori

Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,

Ia priviti-i cum se sting,

Luminari in cuib de cuc,

Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind

Ne intoarcem in pamint,

Cit mai suntem, cit mai sunt,

Mingiiati-i pe parinti.

E pamintul tot mai greu,

Despartirea-i tot mai grea,

Sarut-mina, tatal meu,

Sarut-mina, mama mea.

Dar de ce priviti asa,

Fata mea si fiul meu,

Eu sunt cel ce va urma

Dragii mei, ma duc si eu.

Sarut-mina, tatal meu,

Sarut-mina, mama mea.

Ramas bun, baiatul meu,

Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,

Mama mea, fetita mea.

A plecat si Adrian Pintea...

Actorul Adrian Pintea a plecat dintre noi vineri dupa-amiaza. El a fost adus in stare foarte grava la Spitalul Clinic Fundeni insa medicii nu l-au mai putut salva deoarece au intervenit mai multe complicatii. Medicii au constatat ca actorul avea ciroza, dar suferea si de hipertensiune pulmonara si renala. Din cauza unei insuficiente cardiace severe nu s-a putut apela la un transplant.
Adrian Pintea s-a nascut la data de 9 octombrie 1954. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", Bucuresti, clasa prof. Petre Vasilescu in 1979. De aici a inceput stralucita sa cariera atat in lumea filmului cat si in cea a teatrului. In anii studentiei, a jucat la Studioul Casandra in "Oedip salvat" de Radu Stanca, regia Mihai Maniutiu si in "Romeo si Julieta" de William Shakespeare, regia Catalina Buzoianu.
Printre cele mai importante filme in care a jucat Adrian Pintea trebuie amintite „Iancu Jianu”, in regia lui Dinu Cocea, „Padureanca" in regia lui Nicolae Margineanu, „Vulcanul stins”, in regia lui George Cornea, "Adela" in regia Mircea Veroiu, "Capitanul Connan", regia Bertrand Tavernier. A avut numeroase roluri memorabile de televiziune: Zeno, in „Lumini si umbre”, regia Andrei Blaier, Marchizul de Mosa in „Don Carlos” si Don Juan in piesa cu acelasi nume de Fr. Dürrenmatt, ambele in regia lui Eugen Todoran.
Ramas in memoria colectiva a cinefililor ca Iancu Jianu, Adrian Pintea a jucat in numeroase filme si productii pentru televiziune de succes. Ultima productie in care apare este cea a lui Francis Ford Coppola – "Tinerete fara tinerete" / "Youth without youth". Filmul realizat dupa o nuvela de Mircea Eliade, ii mai are in distributie pe Tim Roth, Alexandra Maria Lara si Bruno Ganz.
Adrian Pintea era actor la Teatrul Bulandra si profesor la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC). Publicul l-a putut urmari de-a lungul anilor pe scenele Teatrului National, Bulandra sau Nottara din Bucuresti. Intr-un interviu acordat presei spunea ca, daca ar fi sa se reincarneze ar vrea ” intr-un om mai bun... Un cetatean al Atlantidei sau al Lemuriei, un cavaler templier, un crescator de cai in Scotia anului 1342, un bibliotecar din Alexandria, un medic bun”.
Nu stiu ce se intimpla anul asta, dar am inceput sa pierdem mult prea multi oameni de valoare... Gil Dobrica, Octavian Paler, Adrian Pintea, Jana Gheorghiu.... Cind dispar astfel de oameni, parca iau cu noi o farima din sufletul nostru. Iar cind un asa mare actor ne paraseste si atit de devreme, nu imi mai vine parca sa cred cit de nemiloasa este viata, si cum rapeste atit de repede mari talente, mari suflete, mari oameni. Va ramine in inimile noastre chiar daca a plecat intre stele... Din pacate, mai avea inca multe de spus si de facut aici. Cind recita Eminescu, iti umplea sufletul de bucurie si emotie, iar in fiecare rol interpretat ne-a lasat o parte din sufletul sau.
Iancu Jianu a trecut riul mare si negru. Si nu a fost argintul taiat in patru a-l rapune, ci natura trecatoare a pulberii din care venim si catre care ne indreptam...

Drum bun Adrian Pintea, Dumnezeu sa te odihneasca!

Lasa-mi, toamna, pomii verzi !

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,

Uite, ochii mei ţi-i dau.

Ieri spre seară-n vîntul galben

Arborii-n genunchi plîngeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.

Fulgeră-mi pe frunte mie.

Astă-noapte zarea-n iarbă

Încerca să se sfîşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,

Paşii mei alungă-mi-i.

Dimineaţa bolta scurse

Urlete de ciocîrlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba,

lasă-mi Fructele şi lasă

Urşii neadormiţi, berzele neduse,

Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai

Plînge-n soare fum.

Înserează-mă pe mine,

Mă-nserez oricum.

Ana Blandiana

Emotie de toamna

Ceva absolut superb... Stiu ca ma repet, dar am avut grija sa nu fiu chiar redundant...

Versuri: Nichita Stanescu

Voce: Nicu Alifantis

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare

My way

And now, the end is near;
And so I face the final curtain.
My friend, I'll say it clear,
I'll state my case, of which I'm certain.

I've lived a life that's full.
I've traveled each and every highway;
And more, much more than this,
I did it my way.

Regrets, I've had a few;
But then again, too few to mention.
I did what I had to do
And saw it through without exemption.

I planned each charted course;
Each careful step along the byway,
But more, much more than this,
I did it my way.

Yes, there were times, I'm sure you knew
When I bit off more than I could chew.
But through it all, when there was doubt,
I ate it up and spit it out.
I faced it all and I stood tall;
And did it my way.

I've loved, I've laughed and cried.
I've had my fill; my share of losing.
And now, as tears subside,
I find it all so amusing.

To think I did all that;
And may I say - not in a shy way,
No, oh no not me,
I did it my way.

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels;
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows -
And did it my way!

Frank Sinatra

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.

Lucian Blaga

Poem

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi

si ti-as saruta talpa piciorului,

nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,

de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

Nichita Stanescu

November Rain

When I look into your eyes
I can see a love restrained
But darlin' when I hold you
Don't you know I feel the same
'Cause nothin' lasts forever
And we both know hearts can change
And it's hard to hold a candle
In the cold November rain
We've been through this such a long long time
Just tryin' to kill the pain
But lovers always come and lovers always go
An no one's really sure who's lettin' go today
Walking away
If we could take the time to lay it on the line
I could rest my head
Just knowin' that you were mine
All mine
So if you want to love me
then darlin' don't refrain
Or I'll just end up walkin'
In the cold November rain

Do you need some time...on your own
Do you need some time...all alone
Everybody needs some time...on their own
Don't you know you need some time...all alone
I know it's hard to keep an open heart
When even friends seem out to harm you
But if you could heal a broken heart
Wouldn't time be out to charm you

Sometimes I need some time...on my
own Sometimes I need some time...all alone
Everybody needs some time...on their own
Don't you know you need some time...all alone

And when your fears subside
And shadows still remain, ohhh yeahhh
I know that you can love me
When there's no one left to blame
So never mind the darkness
We still can find a way
'Cause nothin' lasts forever
Even cold November rain

Don't ya think that you need somebody
Don't ya think that you need someone
Everybody needs somebody
You're not the only one
You're not the only one

Guns N'Roses

Daca

Rudyard Kipling

IF / DACĂ

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Dacã te poti stãpâni, când norodul din jur se frãmântã,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântã,
Dacã-ti pãstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacã astepti cu nãdejde si nu te rãpune-asteptarea,
Dacã minciunii, stãpânã pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacã asaltul mâniei te lasã senin, fãrã urã,
Dacã pãsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu mãsurã ...
Dacã te leagãnã visul, dar stãrui stãpân peste vise,
Dacã din gânduri mãrete renunti sã-ti faci teluri prezise,
Dacã cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacã suporti sã auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de rãi, pentru gloate smintite,
Dacã din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...
Dacã pierzând, într-o clipã de risc pe o sansã, avutul,
Poti sã începi, de la capãt, uitând în tãcere trecutul,
Ferm adunând cu rãbdare, întregul pe lungã duratã,
Fãrã sã sufli o vorbã, de pierderea grea înduratã ...
Dacã superb prin vointã fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tãria, sã nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...
Dacã multimilor poti sã vorbesti cu deprinderi egale,
Dacã, constant, îti pãstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacã esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacã pe toti îi stimezi îndeajuns, însã nu peste fire ...
Dacã momentul cumplit al prãpãdului crâncen si mare
Calm vei putea sã-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stãpânitã de tine,
Tu, peste toti vei rãzbate : om al puterii depline !

INVATA !

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cit trebuie sa spui
Invata de la vantul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

(din folclorul norvegian)