Pe Arcul de Triumf

Simbata am fost pe Arcul de Triumf. Trecusem de sute sau chiar mii de ori pe linga el, dar nu il vizitasem niciodata. Ideea e ca, dupa o logica pe care o stiu doar astrele, mama Omida si dispozitia celor din administratie, Arcul de Triumf este deschis publicului larg citeva zile pe an. Care sunt alea, greu de zis. Doar se anunta cu citeva zile inainte in presa si daca ai norocul sa fii in Bucuresti, sa nu ai alt program si sa fie si vreme frumoasa, chiar merita. Astfel, Primaria, printr-un departament numit Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic a decis ca Arcul de Triumf sa fie deschis simbata 7 si duminica 8 martie, oferind astel publicului posibilitatea sa admire o serie de expozitii amenajate in interior.

Arcul de Triumf este un monument situat in partea de nord a Bucurestiului, la intersectia Soselei Kisselef cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu si Alexandru Constantinescu. Monumentul a fost inaltat in 1922 din lemn si stuc, in cinstea proclamarii Unirii si a victoriei României in Primul Razboi Mondial, in contextul incoronarii regelui Ferdinand si a reginei Maria ca suverani ai României Mari. Din cauza timpului scurt, doar scheletul constructiei a fost turnat in beton armat, basoreliefurile exterioare fiind realizate din ipsos, ceea ce a determinat o degradare progresiva a aspectului exterior. In perioada 1935-1936, arcul este inlocuit cu unul din piatra, opera a arhitectului Petre Antonescu, basoreliefurile au fost inlocuite cu unele din marmura de Ruschita, iar edificiul a primit o nota mult mai sobra din punct de vedere al finisajului exterior.

Fatada sudica este frumos impodobita cu doua medalioane in bronz, ce infatiseaza chipurile regelui Ferdinand si al reginei Maria, care le inlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, dupa anii ‘80. In locul lor au fost aplicate doua mari flori de piatra, care au fost date jos, dupa 1989, iar chipurile regale si-au reluat locul.

Arcul de Triumf se numara printre monumentele care comemoreaza participarea României in Primul Razboi Mondial, la finalul caruia toate teritoriile locuite de români s-au gasit pentru prima data reunite. Din aceasta serie de monumente mai fac parte Catedrala Incoronarii de la Alba Iulia, Mausoleul de la Marasesti, Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman si Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol.

Arcul este construit în stil clasic, dupa modelul marelui Arc de Triumf de la Paris. Forma sa este de paralelipiped, cu o temelie de 25 x 11.5 m si o inaltime de 27m. Stilpii, pe care se sprijina onumentul au scari interioare, care duc spre terasa acestuia.

Acum ca Arcul de Triumf a scapat de schelele de anul trecut, e mai curat, dar... la fel ca inainte, poate fi si vizitat, ceea ce chiar e o experienta interesanta. Niciodata nu am crezut ca in arc se afla ceva, credeam ca e doar o constructie din piatra. Ei bine, in el este un fel de muzeu de istorie. In el sunt prezentate mai multe expozitii, precum „Marele Razboi al Reintregirii Neamului” (fotografie si film), „Arcul de Triumf in imagini” (fotografii si machete). Sunt expuse coroanele Regilor Romaniei Ferdinand si Maria si sceptrul regal. De asemenea au fost aduse efigiile din bronz care au apartinut marilor familii boieresti ale Bucurestilor. Incaperea de la ultimul etaj chiar este remarcabila. In tot acest timp din difuzoare rasuna muzica militara.

Am vrut sa urc pe Arc, sa imi vad orasul de sus si sa-l imbratisez cu privirea. As fi spus ca se ajunge sus foarte usor, dar al naibii Arc, desi nu pare, e foarte inalt si are o groaza de scari care parca nu se mai terminau. Desi in interior este destul de ingramadit, Arcul tinde sa para mai mare pe dinauntru decat de afara.

Am ajuns sus si am facut ochii roata, profitind de urma ultimei raza de soare a zilei. Am lasat istoria un urma, am uitat de expozitie, razboaie, regi si uniri, si mi-am concentrat atentia spre terasa arcului, unde tricolorul filfiia in vintul de dupa-amiaza, iar panorama orasului era spectaculoasa. Am vazut Manastirea Casin cu acoperisul cel verde infect (a cui o fi fost ideea sa-si bata asa joc de ea?), Casa Presei Libere, parcul Herastrau, Televiziunea, noile cladiri din Piata Charles de Gaulle si Piata Victoriei. In zare, hotelul Howard Johnson si apoi Intercontinentalul. Se vedea o mare parte din oras, privelistea mi s-a parut chiar fascinanta si am facut o gramada de poze, incercind sa surprind orasul dintr-un unghi inedit. Iar Arcul de Triumf este un loc fain pentru asta, fiind proiectat la vreme alui astfel incit de pe terasa superioara sa poată fi admirata in intregime capitala

Mi s-a parut fain sa am ocazia sa vad orasul de sus, sa il pot admira si prin obiectivul aparatului foto,

Este ceva deosebit sa vezi Bucurestiul de la inaltime. Un colt de istorie si Bucurestiul vazut de sus - cred ca a fost o alegere inspirata pentru dupa-amiaza de simbata.

Si acum, nemultumirile. Nu inteleg de ce zilele in care Arcul de Triumf este deschis sunt atit de aletoare, ca si cind ni s-ar face un favor. Si inteleg ca mereu e legat de cite o ocazie, fie 1 decembrie, fie Valentine’s Day (intr-adevar, o sarbatoare de traditie a poporului român), 8 Martie etc. Cred ca ar fi mult mai bine pentru toata lumea, daca el tot este amenajat ca muzeu, sa aiba un program clar de vizitare (fie si doar in week-end, dar macar sa fie in fiecare week-end), sa se perceapa o taxa de intrare (nu cred ca din cei care au fost, s-ar fi zgircit cineva la 5 RON) si sa fie promovat mult mai mult ca atare.

Iar alta chestie care mi se pare inimaginabila – Arcul de Triumf este un monument istoric al Bucurestiului, care este izolat. Nu exista nicio cale de acces legala pentru pietoni pina la intrarea in acesta, Niciun fel de trecere de pietoni, semafor, pasaj sau pasarela. Nimic. Doar 2 politisti care, atunci cind Arcul este deschis, ii dirijeaza pe pietoni astfel incit ei sa poata traversa atunci cind masinile care vin dinspre Televiziune sau dinspre Manastirea Casin au rosu. Intii te invirti in jurul Arcului, cautind trecerea de pietoni, dar iti dai seama dupa citeva ture, ca a fost doar o fata morgana, si ca nu exista asa ceva. Si chiar daca Arcul de Triumf nu poate fi vizitat in fiecare zi, eu cred ca nu ar fi mare lucru de amenajat o trecere de pietoni, eventual cu un semafor pe galben intermitent (sau care sa functioneze doar atunci cind monumentul este deschis). Altfel, ne facem naibii inca o data de ris, cind o veni turistul englez si cu cel german sa ne viziteze noua minunatia de Arc de Triumf si s-or trezi facind jaloane printre masini ca sa ajunga in mijlocul intersectiei.

In rest, o initiativa laudabila si care consider ca ar trebui nu repetata cit mai des, ci ridicata la rangul de obicei, pe baza unui program saptaminal fix, dinainte stiut si afisat la diverse puncte de informare si in mass-media. Unul dintre cele mai importante monumente ale Capitalei trebuie sa devina un centru cultural deschis publicului.

Cam asta a fost povestea Arcului de Triumf, poate o sa mai revin si cu alte poze.