Si pentru ca oficial a venit primavara, dar vintul asta rece care bate afara ma tot duce cu gindul la iarna, o sa imi aduc un pic aminte de plimbarea de acum o luna de la Sirnea. De dorul de iernile copilariei, de lumea idilica si de peisajele superbe din micul sat uitat de lume, de starea de bine din mijlocul unui ocean alb si de casele aruncate pe dealuri de o mina nevazuta.
Cel mai bine o sa imi ilustrez amintirile cu niste imagini dintr-o zi de simbata in care soarele a fost destul de zgircit cu mine, si a trebuit sa ma multumesc numai cu lumina oceanului alb de zapada:
Începem cursurile
Acum un an
5 comentarii:
Cât de frumos poate să fie ! Pur şi simplu poţi vedea şi asculta liniştea privind peisajele astea !
Multumesc ca m-ai aruncat in urma cu vreun sfert de veac! Macar acum stiu de ce o sa beau in seara asta: de melancolie! :))
@thornofrose - e superb, iar cind mai e si un pic de soare... e si mai si...
@megalodon - da ce faceai matale acu un sfert de veac? sau vrei sa te apuci sa bei bere "Grivita" bruna? :)
locul asta trebuie sa fie de poveste in fiecare anotimp..., pare un refugiu perfect...emana liniste si echilibru.
@cristina - sa stii ca
exact pentru linistea si echilibrul de acolo ma duc
si e superb, in feluri diferite, in fiecare anotimp...
Trimiteți un comentariu