Share one with your friends

Si daca tot vorbeam ieri de Irlanda, St. Patrick's Day si bere Guinness...

Berea Guinness are in spate o istorie de 250 de ani, fiind produsa in prezent in 50 de tari si comercializata in mai mult de 150, peste 10 milioane de pahare de din acest sortiment fiind consumate zilnic.

In decembrie 1759, un tinar hotarit, de 34 de ani, Arthur Guinness pe numele sau, a preluat o fabrica de bere veche, ruinata, cu o tehnologie depasita, situata pe o fisie de pamint in James Street din Dublin. A luat afacerea in concesiune petru 9 ani la modicul pret de 45 de lire irlandeze pe an. Prietenii lui au privit cu neincredere investitia, intrucit fabrica respectiva de bere fusese pe piata timp de 10 ani, dar cu o notorietate foarte scazuta. Strada cu pricina era deja plina de fabrici de bere, toate atrase de zona respectiva datorita rezervelor foarte mari de apa (cu totul, in Dublin existind cam 70 de mici fabrici de bere la vremea aceea). Fabrica nou-achizitionata de domnul Guinness nu era mai presus, dar Arthur avea sa schimbe aceasta stare de fapt. El stia ca produsele acestei industrii aproape domestice erau mai mult decit nesatisfacatoare. Afacerile fabricilor de bere au avut o perioada extrem de nefasta atunci cind au fost introduse legile pentru import care favorizau berea bruna londoneza. La acea vreme, berea era aproape necunoscuta in zonele rurale, unde whisky-ul, ginul si whiskey-ul irlandez distilat ilicit erau bauturile alcoolice cele mai la indemana.

Arthur Guinness a produs o bere relativ noua pentru Irlanda, care continea malt prajit, ceea ce ii dadea o culoare inchisa caracteristica. Acest tip de bere a fost denumita "porter”, datorita popularitatii ei printre portarii si docherii din Convent Garden si Billingsgate. "Porter” aparuse in Londra cu citiva ani inainte si era importata in Dublin in detrimentul berilor locale. Arthur Guinness a fost nevoit intr-un final sa aleaga intre a produce bere neagra sau berea traditionala din Dublin. Luind decizia sa ii bata pe producatorii englezii cu propriile lor arme, Arthur a mizat pe berea bruna. Productia sa a fost atit de fructuoasa incit a inlaturat importurile pe piata irlandeza, a preluat o parte din schimburile englezesti si a revolutionat industria producerii de bere.

Numele de familie Guinness a devenit un substantiv comun. In 1825, Guinness se putea gasi si in afara granitelor, iar pina in 1838, Guinness St. James Gate Brewery a devenit cea mai mare fabrica de bere din Irlanda. In 1881, productia anuala a fabricii a depasit un milion de butoaie pe an, iar in 1914, St. James Gate era cea mai mare fabrica de bere din lume. Exista mitul conform caruia Guinness este produsa folosind apa din raul Liffely, care trece prin Dublin, aproape de St James Gate. De fapt, apa provine din Muntii Wicklow, mai exact cascada Lady.

Guinness contine patru ingrediente naturale: apa, orz, hamei si drojdie. Orzul este prajit pentru a da berii culoarea inchisa si gustul ei caracteristic. Chiar daca in aparenta pare o bere neagra, energizanta si greoaie, Guinness este de fapt destul de slaba si poate fi savurata in combinatie cu majoritatea mancarurilor. Guinness se diferentiaza de celelalte beri prin aroma distincta de malt prajit si este unul dintre cele mai cunoscute branduri, cu o concentratie de alcool de 4,3%, facind parte din segmentul de piata al berilor premium.

Si o sa termin cu o reclama foarte interesanta la berea Guinness, care ne invita sa impartim o bere cu prietenii nostri, in momentele de care dorim sa ne aducem aminte cu placere: