Conform traditiei, in vremea imparatului Licinus (sec. IV i.e.n.), 40 de soldati crestinati din Sevastia au refuzat sa mai aduca jertfe zeitatilor romane. In timpul persecutiei impotriva crestinilor, soldatii au fost aruncati tn temnita. Aici s-au rugat la Dumnezeu pentru intarirea credintei si i-au impresionat pe romani prin tinuta lor demna. Guvernatorul imperial a incercat sa-i convinga pe soldati sa se lepede de credinta crestina. Acestia au refuzat, iar autoritatile romane au ordonat sa fie dezbracati si aruncati intr-un lac inghetat de la poalele muntelui Ararat, pentru a-i determina sa renunte la crestinism. Un singur soldat a cedat, dar, dupa ce a fost bagat in apa calda, a murit. Peste noapte, ceilalti 39 de soldaţi ramasi in apa inghetata, s-au imbratisat si au inceput sa cinte imnuri de slava catre Dumnezeu. Privind spre lac, seful inchisorii, a observat ca deasupra crestetelor soldatţilor pluteau aure. Emotionat, el a intrat in lac, alaturi de soldati si si-a marturisit credinta in Hristos. Apa s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare s-au coborit asupra lor.
Sporind severitatea pedepselor, inspectorul roman a ordonat ca cei 40 (inca vii) sa fie scosi din apa si li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu un ciocan, iar supravietuitorii acestei torturi au fost arsi de vii. Istoria crestinismului consemneaza data de 9 martie ca ziua mortii celor 40 de mucenici. Crestinii ortodocsi din intreaga lume sarbatoresc, cu acelasi prilej, "Sfintii 40 de mucenici din Sevastia".
Traditia româneasca a aluatului impletit, fiert sau copt, simbolizeaza sacrificiul mucenicilor imbratisati in apa rece, amestecata cu gheaţa si zapada lacului de la poalele muntelui Ararat.
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala românească - Mucenicii. În ziua Mucenicilor se afla hotarul dintre iarna si vara, dintre zilele aprige si capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara ale Dochiei si cele calduroase ale Mosilor. In aceasta zi s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia cind, conform traditiei, aceasta moare si se preface in stana de piatra, si prima zi a Mosilor, jertfiti si transformati in cenusa pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinta.
Sporind severitatea pedepselor, inspectorul roman a ordonat ca cei 40 (inca vii) sa fie scosi din apa si li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu un ciocan, iar supravietuitorii acestei torturi au fost arsi de vii. Istoria crestinismului consemneaza data de 9 martie ca ziua mortii celor 40 de mucenici. Crestinii ortodocsi din intreaga lume sarbatoresc, cu acelasi prilej, "Sfintii 40 de mucenici din Sevastia".
Traditia româneasca a aluatului impletit, fiert sau copt, simbolizeaza sacrificiul mucenicilor imbratisati in apa rece, amestecata cu gheaţa si zapada lacului de la poalele muntelui Ararat.
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala românească - Mucenicii. În ziua Mucenicilor se afla hotarul dintre iarna si vara, dintre zilele aprige si capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara ale Dochiei si cele calduroase ale Mosilor. In aceasta zi s-au suprapus doua sarbatori de innoire sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia cind, conform traditiei, aceasta moare si se preface in stana de piatra, si prima zi a Mosilor, jertfiti si transformati in cenusa pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinta.
In aceasta zi, se trece la curatenia gospodariei, dindu-se foc gunoaielor strinse numai cu foc adus din casa, pentru a aduce caldura din casa si afara.
In ziua mucenicilor, in credinta populara, se deschid porţile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci numiti sfinti,mucenici sau bradosi. In Moldova, acestia au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane, si sunt copti din aluat de cozonac, apoi unsi cu miere si nuca. In Dobrogea, se pastreaza aceeasi forma a cifrei 8, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierti in apa cu zahar, cu scortisoara si nuca, simbolizind lacul in care au fost aruncati Sfintii Mucenici.
Obiceiul de a bea 40 de pahare de vin de Mucenici, la inceputul Anului Agrar, este o reminiscenta a sarbatorilor bahice ale Antichitatii. Oamenii credeau ca vinul baut de Mucenici se transforma de-a lungul anului in singe si putere de munca.
De baut 40 de pahare de vin nu am nici o sansa azi, dar macar sigur o sa ma infig in niste mucenici facuti de mama...
6 comentarii:
Uff, eu am si uitat de mucenici anul asta :( .Dar mi=ai facut o asa pofta.. trebuie sa-mi fac timp sa prepar cativa :)
Pai ar trebui... ca sunt buni... si traditia e traditie...
La noi (back home) nu exista traditia aceasta si prima data cind am fost servita cu mucenici in Bucuresti, trebuie sa recunosc ca am fost cam reticenta: era un fel de supa laptoasa, cu taitei in forma de 8 si cu nuca si scortisoara presarata peste ea. Well, not the best looking thing I have ever seen.
Pacat ca prima intilnire cu traditia aceasta nu a aratat ca poza ta:)
Iar poza mea... e the real thing
Facuti de mama, nu luati de pe net :)
Nici eu nu sunt fan cei dobrogeni, pe care ii descrii tu... dar cei moldovenesti (picture attached) sunt... dementiali...
De genul acesta nu am vazut decit la patiserie, dar nu erau asa de dolofani si rumeni:)
Sa-ti pastrez unul atunci :)
Trimiteți un comentariu