Fara misto, chiar se maninca bine la misto...

Am fost duminica seara la ziua unei prietene la un restaurant la care chiar vroiam sa ajung. Alegerea inspirata a fost restaurantul lui Florin Calinescu, pe numele sau Taverna La Misto. Asta se intimpla undeva prin Tineretului, pe strada Piscului nr 16. Este la parterul unui bloc, in mijloc de verdeata si arata chiar… misto. La prima impresie crezi ca e doar o terasa de cartier, ascunsa bine dupa blocuri si ocupind parterul citorva scari (probabil o fosta alimentara). Ei bine, nu. Am gasit un loc foarte cochet. Iar cum, dupa parerea mea, restaurantul nu trebuie sa fie un loc de fite, ci un loc unde sa te duci sa maninci bine, La Misto respecta aceasta regula si mi-a lasat o impresie buna. La circiuma asta numai numele e La Misto. Restaurantul e pe bune.
Dupa ce urci citeva trepte, intri într-o incapere mare, cu o terasa acoperita. Restaurantul e mare (cred ca incap peste 200 de oameni), se intinde mult si departe. Probabil vara sunt si niste mese pe terasa, care, din cite am vazut prin poze, vara este dotata cu foarte multe flori, in special muscate. Aer conditionat, culoare placuta. Pe pereti. te vegheaza portretele actorilor pe care patronul, cred, ii iubeste cel mai mult: Brando, Pacino, de Niro, Nicholson si, of course, Florin Calinescu. Am inteles ca sunt tabouri ale lui Costin Craioveanu, reprezentind portrete stiliate si caricaturizate ale unor actori celebri. Foarte multe televizoare (cu ecran foarte mare, cred ca de 1 metru), la care ai acces de oriunde ai sta si la care se pot vedea meciuri sau alte evenimente sportive. Atmosfera este de restaurnat mare, sau de taverna, unde mergi sa maninci mult si bine. Muzica e undeva departe, si suficient de incet ca sa nu deranjeze nici clientii, dar nici locatarii din blocul de deasupra. Totul mi s-a parut cu bun gust. Dupa cum zicea Peter Imre, aceasta taverna reprezinta un gen aparte – romantismul socialist, circiumioara care a crescut la poalele mastondontilor de beton, decorata simpatic, si din bucataria careia emana arome imbietoare, amintind de romanticele mahalale de dinainte de razboi.
Meniul e spectaculos. Chestii misto, specialitati, deserturi, si preturi rezonabile. O gama larga de gustari si aperitive, calde sau reci, salate, ciorbe, paste, frigarui, snitel, fripturi, multe feluri de desert. Recomandarile lor sunt „Ciorba de pui a la grec”, „Tigaia picanta”, „Quesadilla”, „Salata româneasca” si bineinteles, papanasii.
Pina la urma m-am hotarit sa ma risc la o Quesadilla. Si chiar am riscat, pentru ca portia lor de Quesadilla inseamna de fapt vreo 5 bucati mari de lipie care ascund o combinatie misto de bacon, cu cascaval, smintina, pui si nu mai stiu ce, puse pe grill si aburinde, iar farfuria se completeaza cu cartofi boieresti , adica sferturi de cartofi copti si rumeni pe care ii maninci cu coaja cu tot de buni ce sunt. Iar la toata chestia asta mai vine si un sos roz cu ceapa, usturoi, smintina, rosii si ce o mai fi avut, dar care chiar mi-a gidilat placut papilele gustative. Si au si Silva bruna!
Bineinteles ca am vrut si papanasi, dar desfatarea mea culinara cu Quesadilla nu mi-a permis decit sa mai iau un singur papanas. Din fericire, servesc si la bucata (vazusem in meniu ca portia are 650 de grame...). Iar gama de papanasi este interesanta, pe linga clasicii cu dulceata si smintina, mai exista cu miere si nuci, sau cu inghetata sau cu ciocolata si frisca. Si chiar nu stiu cum sa poti rezista in fata uno asemenea papanasi, care au intrat clar in top 5 papanasi. Am luat un papanas cu ciocolata si frisca. L-am primit cu motul de frisca usor brambura prin farfurie, nu cum vazusem prin jur, dar si cu scuzele de rigoare: „Sefu, nu va suparati, dar papanasii erau fierbinti, proaspat scosi, si s-a topit frisca si de aia nu mai sta cum trebuie. E bine, sefu? Merg si-asa, sunt la fel de buni...”. Nu am comentat nimic, ci doar am savurat micul monstru. Un ditamai papanasul, cu un guguloi aproape cit o chifla deasupra, cu aluat crocant, parfumat cu vanilie, tavalit prin crema de ciocolata si cu multa frisca. Genial, daca nu era Quesadilla as mai fi luat inca unul, dar asa... a trebuit sa ma multumesc cu papanasul si sa imi promit ca mai vin pe-acolo, mult mai flamind decit duminica. Asa am plecat tirindu-ma, plin ca un sac, dar satisfacut.
Nu trebuie sa folosesc prea multe cuvinte: raportul este excelent daca iei in considerare calitatea serviciilor dar, mai ales, a produselor oferite( nu mai incape discutia de marimea portilor) si pretul. Atmosfera ok, muzica buna, sport( pentru amatori), te face sa te simti ca acasa. Mincarea este foarte buna, cu portii mari care te fac sa te razgindesti in ceea ce priveste posibilitatea de a mai minca si desert, drept pentru care e bine sa stii din timp ca papanasii sunt geniali si merita cu virf si indesat.
Pentru un infometat sau gurmand este suficient sa vina o data ca sa se intoarca. E adevarat ca poate fi aglomerat uneori (si poti sa astepti destul de mult pina vine comanda), dar asta inseamna si ca isi atinge scopul si ca oamenilor le place sa ia masa acolo. Daca vreti o parere, pasiti cu incredere pragul tavernei. Serios, chiar se maninca bine La Misto. Fara misto.