Vesti bune

Nu stiu daca il mai tineti minte pe Matei. Pe scurt, povestea era urmatoarea. Matei, in virsta de 2 ani si citeva luni, pe vremea aceea, ruda unei prietene de ale mele, fusese diagnosticat cu metastaza la coloana vertebrala, urmind sa suporte o interventie chirurgicala la Paris, dar foarte costisitoare. Eu m-am implicat in aceasta sa-i zic campanie, am donat niste bani, am facut lobby, mi-am convins colegi, prieteni sau clienti sa doneze si ei, am facut public cazul, am incercat sa fac cit mai multa lume sa afle de drama lui Matei si sa incerce sa-l ajute. Povestea, mai pe larg, o puteti gasi pe blog, aici. Doi parinti au trait cosmarul de a-si vedea baietelul amenintat de o boala cumplita - cancer si au luptat pentru sansa lui cu puteri supraomenesti. Noi, cei din jur, care am auzit povestea si nu am stat cu miinile in sin, i-am daruit lui Matei 300.000 de euro, banii de care avea nevoie pentru tratamentul salvator, in Franta.

Astazi am primit un email de la prietena cu pricina, matusa lui Matei, in care imi spunea ca Matei s-a intors simbata in tara, sanatos, datorita ajutorului dat de toate acele suflete mari care au fost dispuse sa contribuie intr-un fel sau altul, si ca eforturile, gindurile bune si rugaciunile nu au fost zadarnice. Dupa un an cumplit, in care Matei a luptat clipa de clipa cu boala necrutatoare, Matei a reusit sa invinga. Parintii impreuna cu el s-au intors in tara si sunt mai fericiti ca niciodata. Baietelul a învins destinul! Mi-a multumit inca o data pentru sprijin, iar eu, la rindul meu, va multumesc tuturor celor care ati dat o mina de ajutor, intr-un fel sau altul.

Cealalta poveste trista despre care am scris pe blog era cea a lui Cosmin. Cosmin implinise un an. De doua luni, era chinuit de cancer. O tumora ca o caracatita se intindea spre organele lui vitale. In spitalele din România il astepta o lupta crincena, cu sanse mici. Din nou, era nevoie de bani, si era nevoie de o operatie in strainatate. Povestea lui Cosmin o gasiti pe blogul meu aici.

Ca si in celalalt caz, m-am implicat si eu, am contribuit, am facut lobby, am facut cunoscut cazul, am convins oameni sa il ajute. Dar implicarea mea a fost o picatura intr-un ocean fata de a altora. Amicul VD s-a implicat in mod deosebit in a-l ajuta pe Bubu. I-a daruit un site in care ii facea cunoscuta povestea: http://www.cosmingologan.ro/, a contribuit cu o suma considerabila, a fost alaturi de parintii lui Bubu in toate demersurile lor, a batut de destule ori drumul Bucuresti-Paris-Bucuresti, pentru a afla exact ce sanse de supravietuire si ce tratament i se prescrie, pentru a fi alaturi de el la operatie. Matei si Cosmin au fost colegi la spitalul din Paris.

Vestea minunata a venit inainte de Craciun, ca un cadou pentru un copil atit de luptator la o virsta atit de frageda si pentru niste parinti atit de greu incercati. Ziua de 17 decembrie 2008 a fost prima zi de analize pentru Cosmin (Bubu). Si a fost si ultima. Medicii francezi au purtat rolul de Mos Craciun si au adus numai vesti bune. Bubu se simtea foarte bine si a scapat de chimioterapie si de operatie. Corpul lui a luptat cu boala si, la aproape 7 luni de cind s-a declansat, in urma analizelor, medicii au constatat ca nu mai este necesara o interventie chirurgicala. Toti cei 16 medici francezi care au vazut dosarul lui Bubu sunt surprinsi, sunt uimiti de forta si de dorinta lui Bubu de a trai.

Cosmin a fost diagnosticat cu cancer la 10 luni. Dupa mai multe teste, medicii francezi au confirmat diagnosticul si au precizat ca dupa operatiile din Romania au ramas urme ale cancerului in organism. Acestea se pot sau nu reactiva oricand in urmatorii cinci ani (Cosmin va fi declarat vindecat numai dupa cinci ani de neactivare a cancerului).
Pe baza unor cazuri similare, medicii francezi au decis ca cea mai buna abordare este aceea de a lasa organismul copilului sa lupte cu boala, dar cu o supraveghere periodica stricta, pentru ca o reactivare a tesuturilor canceroase este extrema de periculoasa.
In urmatorii 5 ani, Cosmin va merge din 3 in 3 luni la teste in Franta pentru urmarirea evolutiei bolii, medicii urmand sa intervina imediat in situatia reactivarii cancerului… sa speram ca totusi nu va fi cazul…
Parintii le multumesc tuturor celor care au depus bani din putinul pe care il aveau si care au facut posibil ca Bubu sa fie bine.

Eu le multumesc din suflet tuturor oamenilor cu suflet mare, care i-au ajutat, i-au sustinut si i-au sustinut pe cei doi prichindei si pe parintii lor. Iar tuturor celorlalti parinti care trec prin incercari asemanatoare, le spun sa spere si sa creada in Dumnezeu si in sansa lor.

Doua familii tinere, doi copii, doua tragedii. Doua povesti lungi, cu incercari multe, dar in care solidaritatea si dorinta de ajutorare a unor suflete mari au facut posibila stringerea de fonduri si au lasat sperantele sa traiasca. Iar cineva, acolo sus, a hotarit ca atit Matei, cit si Cosmin, au o viata inaintea lor pe care sa o traiasca, sa isi faca fericiti parintii, si au transformat tragediile in niste povesti despre suflete mari, despre speranta. Vestile bune au inceput sa curga, intii pentru Matei, apoi pentru Cosmin. Iar povestile au capatat sau in curs de a capata happy-end.

Ce poate fi mai frumos, ce te poate multumi mai mult, ca parinte, decit sa te poti gindi, in sfirsit, dupa atita suferinta, la viitorul copilului tau?