Dragostea dureaza 3 ani

O piesa pe care vreau sa o vad de aproape 3 ani. Mai precis de cind am citit cartea lui Frederic Beigbeder - "Dragostea dureaza 3 ani", intr-o dimineata in Vama (dupa cum povesteam aici). Am ratat-o de citeva ori, atit in Bucuresti cit si in Vama, din varii motive. Intr-un final, am ajuns aseara la Laptarie si am reusit sa o vad. Laptaria plina, cum a fost si scena teatrului Arca la "Hippioti si bolsevici". Semn ca lumea a redescoperit cultura, a reinceput sa mearga la teatru, atit in spatii clasice cit si in cele neconventionale, unde poti sa stai si sa privesti piesa cu o bere in mina.

Cartea face parte dintr-o trilogie care a debutat cu "Memoriile unui tinar ticnit" si a continuat cu "Shitter's Club", a carei poveste autorul o rezuma dezarmant de simplu - "in primul volum ma indragosteam, in al doilea ma insuram, in al treilea divortam si ma insuram din nou". De-a lungul timpului s-au facut mai multe studii care sa elucideze misterul acestui sentiment. Potrivit acestora, dragostea este o emisie de hormoni, de scurta durata. O substanta chimica, feniletilamina, stimuleaza aparitia senzatiilor de veselie, exaltare si euforie. S-a demonstrat stiintific ca acesti hormoni inceteaza sa mai actioneze dupa un timp. Mai exact, dupa trei ani. La aceeasi concluzie a ajuns si Beigbeder. "La inceput, totul este frumos, chiar si tu. Nu-ti vine sa crezi ca esti asa de indragostit. In al doilea an, lucrurile incep sa se schimbe. Ai devenit tandru. Esti mindru de intelegerea care s-a stabilit in sinul cuplului. In al treilea an, nu te mai abtii sa te uiti dupa domnisoarele proaspete care dau stralucire strazii. Curind dupa aceea, vine si momentul in care nu-ti mai poti suporta nevasta nicio secunda, fiindca te-ai indragostit de alta", scrie Beigbeder.

Piesa apartine companiei de teatru "D'aya", a fost pusa in scena de Chris Simion si a avut premiera in mai 2006, deci va implini foarte curind... 3 ani. Este o piesa de teatru jucata de obicei pe undeva prin cafenelele bucurestene sau prin cluburile de pe plaja din Vama. Reprezentatia ii are in rolurile principale pe Cristi Iacob si Adriana Trandafir.

Odata instalati si inghesuiti la o masa, am devenit partasi la petrecerea de divort a lui Marc Marronier (Cristi Iacob). Aflam ca amorul are un timp de evolutie si disolutie incontrolabil si ireversibil, de 3 ani. Satul pina la greata de splendida lui sotie, Anne (Adriana Trandafir), Marc se indragosteste isteric de Alice cea cu picioare lungi (Gabriela Iacob). Divorteaza de Anne (cu care cei trei ani de supravietuire a dragostei tocmai se scursesera) si reuseste sa ajunga cu Alice. Personajul care trecuse printr-un divort care il facuse sa reflecte la cele de mai sus se indragosteste din nou. Si ajunge sa traiasca o poveste si mai frumoasa decit prima. De data aceasta, ramine indragostit pentru totdeauna. Depaseste cu succes pragul fatidic de trei ani...

Piesa este cumva, dureros de dulce. Dureros pentru ca in spatele dulcelui sta ascuns un mesaj nu tocmai usor de acceptat. Piesa chiar merita vazuta si mi-ar fi parut rau sa continui sa o ratez, deoarece, chiar daca citisem cartea, piesa are un efect mai amplu, isi pune pecetea mai adinc asupra gindurilor si simtirilor, iar Cristi Iacob chiar face un rol foarte bun, punindu-te sa iti pui intrebari si sa te recunosti in citeva din cliseele discursurilor lui. Iar piesa te face sa rizi si te si intristeaza in acelasi timp, chiar daca sentimentul de melancolie, in mod ciudat, nu devine deranjant. Probabil 99% dintre cei din sala traiesc povestea spectacolului, dar nu au curajul sa o recunoasca. Mai precis, daca este casatorit ai toate sansele sa divortezi, daca inca nu te-ai casatorit, poate ca nu o sa o mai faci niciodata, daca esti divortat, iti reamintesti cum era cind erai casatorit. In oricare dintre situatii ai fi, tot o sa te regasesti cumva in aceasta piesa.

Adevarul sau minciuna tine de fiecare relatie in parte. Poate ca dragostea nu dureaza 3 ani sau poate ca da. Marc ne invata ca in primul an spui: "Daca ma paraseste o omor", in al doilea an spui: "Daca ma paraseste o sa sufar, dar o sa-mi treaca", iar in al treilea an spui: "Daca ma paraseste desfac o sticla de sampanie".

"In primul an - cumparam mobila, in al doilea an - mutam mobila, in al treilea an - impartim mobila"… Trist, nu-i asa? Haios, nu-i asa? Adevarat?...Posibil. Trei determinante care fac deliciul acestei piese.

Scriitorul Frederic Beigbeder spunea despre piesa: "O punere in scena reusita a romanului, care este unul foarte dificil de adaptat pentru teatru. Mi-a placut foarte mult structura regizorala foarte clar conturata, modul neconventional de punere in scena si jocul excelent al actorilor. Am incercat, in carte, sa fac lumea sa rada pe seama divortului si a problemelor sentimentale, iar piesa reuseste din plin acest lucru. Daca e ceva rau in piesa asta e ca dureaza prea putin. Ar trebui sa dureze trei ani", in timp ce regizorul Chris Simion spunea: "Este un spectacol post modern, recomandat spectactorilor dezinhibati si lipsiti de prejudecati, un spectacol neconventional, care anuleaza limita dintre actori si spectatori. De fapt nu e un spectacol, e viata fiecaruia".

"Dragostea dureaza 3 ani" nu e o concluzie, ci o provocare de a infrunta realitatea. Dragostea nu dureaza doar trei ani, dar dragostea moare.. Moare pentru a renaste si mai puternic alaturi de altcineva. Cel putin asa spune piesa. Sau pina la urma dragostea reuseste sa dureze nu atit cit vrem noi, ci cit suntem noi pregatiti. Ramine la latitudinea noastra ce alegem sa credem.

Oare dragostea dureaza intr-adevar doar 3 ani? Cu adevarata jumatate a sinelui, sufletului si gindirii, limitele nu exista. Tot ce intilnesti pana in acel moment sunt doar pioni ai unui joc. La urma urmei, totul e un joc facut sa ne placa. E un joc, dar nu o joaca...