De ce a murit Vama Veche si nu mai poate fi salvata?

Am primit ieri un comment la filmuletul pe care il am postat pe youtube cu un rasarit pe bolero in Vama. Ca o continuare a ideii mele de aici, cum ca Vama Veche a murit si, cu toate ca mai exista o raza de speranta, soarele de data asta n-a mai rasarit pe plaja din Vama Veche ci a apus pentru totdeauna. Comentariul suna asa (o sa-l reproduc intocmai, in ortografia si prescurtarile originale):

s-a alef prafu` de vama....am fost pe 14 feb...au demolat jumatate...si au facut PISTA de BICICLISTI prin fata Stufului, loool... Si, daca tot era o seara urita si rece de luni, m-a purtat un pic gindul pe acolo, gratie si melodiei lui Koop cu aroma de stuf, nisip incins si tipat de pescarusi in fundal.

Si ma tot gindeam de ce a murit Vama Veche si cum ar mai putea fi ea salvata...

Iar azi am gasit articolul lui Tudor Chirila, pe blogul lui, intitulat exact asa: "De ce a murit si nu poate fi salvata Vama Veche". Idei cu care sunt absolut de acord, si se pare ca si voi, cei care mai cititi ce mai aberez eu pe aici si va mai dati citeodata si cu parerea. Si pentru ca stiu ca sunt multi iubitori de Vama pe aici, iar poate unii dintre ei nu sunt cititori ai lui Chirila sau le e lene sa dea un click la blogroll, o sa continui cu postul lui Tudor:

Publicul sau consumatorul ia ce i se ofera. Daca nu gaseste ce cauta, pleaca. Daca ceea ce i se ofera poate fi considerat un substitut pentru ce cauta, ramane sa incerce.

Vama Veche nu a murit din cauza publicului ci din cauza ofertei. Cei care au populat Vama Veche cu micile lor afaceri nu au avut viziunea turismului de nisa.

Ei nu au inteles ca Vama Veche era un loc definit de un singur cuvant: simplitate. Ce poate fi mai simplu decat o curte de tara in care ti se pun pe masa rosii de gradina, salata de vinete si oua de gaina.

Ce poate fi mai simplu decat o ulita prafuita care duce la mare. Pescari care pleaca in zori, pentru a se intoarce la apus cu peste zvarcolind. Muzica in surdina. Haine simple. Defileul tricourilor. Taramul corturilor. Viata special de simpla de la cort. Reintoarcerea la natura.

Societatea de consum a complicat lucrurile. Ori cei care au venit sa faca turism si afaceri in Vama, au adus cu ei fripteuza, termopanul si Coca Cola in speranta ca vor face profit. Un timp au facut. Doar ca Vama Veche nu a fost niciodata pregatita sa devina o statiune. Ceva din trupul acestui satuc de la marginea tarii respingea ideea ca pe un soi de transplant incompatibil, cu care organismul refuza sa se impace.

Comerciantii s-au incapatanat insa, sa efectueze transplantul. Si Vama Veche a murit. Ca un delfin esuat care se zbate pe uscat.

Privita pragmatic, moartea satului ramane o problema de cultura. Daca in Vama Veche am fi avut un cazinou, s-ar fi gasit jucatori. Inca o data, nu a fost o problema de cerere ci de oferta.

Intr-o lume in care fugim de globalizare si consumism ca dracu' de tamaie negustorii care au populat Vama Veche cu afaceri buticoide n-au inteles ca exista un public din ce in ce mai larg si avid de simplitate. Englezi, olandezi, norvegieni care ar fi dat bani multi ca sa locuiasca intr-o curte cu wc-ul afara, mirosind a baliga, si care ar fi considerat asta, pe buna dreptate, "the return to innocence". Greseala turismului rural din Romania este ca incearca sa-ti propuna solutii moderne. Ori clientii numerosi ai acestui gen de turism tocmai de asta se feresc.

Vama Veche ar fi trebuit sa ramana un spatiu cu resurse limitate. Un spatiu inchis celor care cauta confortul clasic. Un spatiu destinat contemplarii, nu actiunii. Si credeti-ma, negustorilor nebuni dupa profit, s-ar fi platit bani grei pentru un dus in curte sau un cort pe plaja intr-un loc in care limonada ar fi castigat lupta cu Pepsi.

Cei carora Vama Veche le-a incaput pe mana n-au inteles ca o reproducere se plateste mai prost decat originalul. Vama Veche e o reproducere de prost gust a unui litoral oricum muribund.Atata vreme cat casa dobrogeana a sculptorului Buculei risca sa devina o anomalie arhitectonica pe drumul dintre Vama si 2 Mai, esecul acestor sate e o problema de cultura. Sau de incultura.

Se ridica astfel o intrebare. Cum ar putea doamna Elena Udrea sa rezolve o problema de cultura?

Aici fac eu o paranteza, poate nu toata lumea stie despre ce e vorba. Elena Udrea, ministrul turismului, bomba sexy din guvern, clientul Louis Vutton, nevasta parcarilor Dalli, febletea presedintelui Basescu, consateanca cirnatilor de Plescoi, blonda cea mai blonda din spatiul carpato-dunareano-pontic, acum vreo 2 saptamini, a declarat la Madrid ca va propune infiintarea unei statiuni cu caracteristicile pe care le avea Vama Veche, daca situatia din zona se va deteriora in continuare.

Am vrut la vremea respectiva sa scriu un post intreg despre asta, dar m-am gindit ca daca as scrie despre fiecare aberatie cu care incearca sa ne ia ochii cei care ne conduc, de la autostrada suspendata la cel mai lung cirnat din lumea al lui Oprescu, de la miile de kilometri de autostrada ai lui Orban sau zecile de mii de euro pe care vroia sa ii ofere prostanacul Geoana tuturor celor care s-ar intoarce in tara de pe alte meleaguri, pina la turismul ecumenic si strandurile termale din Bucuresti ale aceleiasi Elena Udrea, as innebuni si eu si v-as innebuni si pe voi... Dar acum daca tot a venit vorba, sa dezolt un pic macar ideea.

Revenind la Elena Udrea, aceasta a spus ca niciodata nu ar fi autorizat ce s-a construit in Vama, dar ca nu a putut lua nici o masura, neavind statut de statiune, adaugind ca la Vama Veche situatia este degradata si, in prezent, exista un amestec intre cei care vin cu jeep-urile si cei care asculta manele, propunind ca solutie construirea unei alte statiuni, care sa fie asa cum era inainte Vama Veche. Nu stiu care a fost scopul blondei de la drept cu aceasta declaratie, probabil sa empatizeze cu cei ramasi cu dragoste de Vama in suflet (desi a dat-o cu bita in balta, vorba unui coleg - "Bob, tu nu ai Jeep, dar te duci in Vama. Inseamna ca esti manelist"...). Eu nu cred ca specimene de genul ei ar trebui sa vorbeasca despre Vama de pe vremuri. Locul il fac oamenii, si sigur un loc ca Vama Veche de atunci nu poate fi facut de o posesoare de Louis Vutton, ci de oamenii simpli, care vor simplitate. Nutzi uita ca a "infiinta" o statiune care sa aiba spiritul Vamei de acum zece ani si mai bine inseamna sa tii cont de ceea ce insemna spiritul respectiv - case mici, cu arhitectura tipic dobrogeana, plaja lata fara restaurante si mii de terase in jur, doar mare, nisip, corturi, soare, stuf si oameni. Un anumit gen de oameni. Nu discoteci, stufoteci, expiratoteci si alte fite, ci dor gasti adunate pe plaja noaptea, in jurul unui foc, unde se cinta la chitara.

Sa revenim la Tudor Chirila si la ultima solutie pe care o vede el:

Poate ca solutia ar fi ca Vama Veche sa intre in patrimoniul Ministerului Culturii si sa fie redezvoltata ca muzeu-sat, expresie a rezistentei anti-comuniste prin cultura. Caci, la izvoare, asta a fost. Ultima frontiera a intelectualilor ostracizati.

Ramane sa visam...

Multumesc, Tudor, pentru congruenta de pareri. Din pacate, nu cred ca se va mai gasi vreodata o solutie pentru a dezgropa din suflete si a retrai Vama Veche de pe vremuri. Dar vorba ta, ramine doar sa visam...