Ginduri la sfirsit de 2008

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2008 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2009 pe care deja toti stim ca il vom percepe sub auspiciile crizei. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul (asta ca san u zic ca nu am facut nimic). E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2008? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit putin, am iubit putin. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas iar singur. Am pornit in doi pe un drum si am ajuns singur. Pe drumul acesta am ajuns pe meleaguri frumoase, am vizitat 7 tari si am ajuns in locuri in care nu ma gindeam. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am incercat sa ma eliberez, dar doar mi-am lungit lantul. Am implinit 32 de ani, dar cu inima goala si cu aripile frinte. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transfagarasan. Am revazut Sighisoara si Biertan, dar am si descoperit Viscri. Am ajuns prin Maramures, dar nu doar ca turist, ci am fost implicat intr-un festival de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult ca anul trecut. Am revazut Balcik, Budapesta, Viena, Bratislava si Munchen, si am descoperit Salzburg, Heidelberg, Luxemburg, Strasbourg si Alsacia. Am vazut tot mai multi prieteni care au devenit parinti. Am fost la 3 botezuri si doar la 2 nunti. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am pierdut o persoana draga, care a fost alaturi de mine in momentele cele mai grele, dar am fost invinsi de distanta. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut ca sufletul imi este singur. Nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am descoperit Vama unei duminici insorite de martie, dar am lipsit si la “Folk You” si la “StufStock”. Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Ce-mi doresc de la 2009? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Poate ca lipsa nefericirii nu inseamna fericire, dar nu mai privesc asa departe. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…