5 decembrie 2008

Mos Nicolae


In fiecare an, de ziua Sfintului Nicolae, ma simt din nou copil: in ajun imi lustruiesc ghetele si arunc priviri furise pe geam sperand sa il zaresc. Asa voi face si in acest an, chiar daca stiu ca anii au trecut si nu o sa mai gasesc nimic in ghete. Sincer o spun - mi-e dor de Mos Nicolae, de emotia teribila cu care imi pregateam ghetutele linga intrare, de somnul colorat si gustul dulce al dorintelor secrete din noaptea de dinaintea sosirii miraculoase a Sfintului. Mi-e dor de incordarea asteptarii copilaresti, de gandul - usor vinovat - al nuielusii de alun. In ciuda celor citeva nuieluse pe care le-am gasit de-a lungul anilor bagate in cizme, nu am incetat niciodata sa ma pregatesc asa cum se cuvine pentru sosirea lui Mos Nicolae. Citi dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu´ a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebindu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa.
Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae s-a impamintenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Mos Craciun, asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmintul rosu si barba alba, a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate americana, care facea reclama pentru celebra Coca-Cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii, este insa Sfintul Nicolae. Copiilor obraznici li se poate intampla ca Mos Nicolae sa le aduca si cite un bat, mai ales ca rolul de ocrotitor al familiei, cu care a fost investit de religia ortodoxa, ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor.
Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfintul Nicolae. Povestea incepe cu un batran numit Sfintul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in anul 340 in vremea lui Hristos si a fost ingropat in Myra. El s-a nascut cindva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cind el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfintul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfintului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfint, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Tirziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfintului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfintului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari.
In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfintului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele fara posibilitati materiale sa se marite, oferindu-le o zestre. Cind colonistele olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batrin spiridus vesel. A fost descris ca un batrin olandez vesel si bucalat din comedia "Istoria New-York-ului", a lui Washington Irving. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfintul Nicolae. In unele culturi, Sfintul Nicolae calatoreste alaturi de un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheaza pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In Germania, Sfintul Nicolae calatoreste tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 decembrie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun. Vine, vine Mos Nicolae...
Ca si firea Sfintului, sarbatoarea este simpla si smerita. Lui Mos Nicolae nu trebuie sa-i oferi nimic - nici promisiuni, nici poezii invatate pe de rost. Cred ca este indeajuns sa-ti pui o dorinta si sa i te inchini. Important este sa credem in el. Este limpede ca, fara candoare si fara suflet de copil, nu poti discuta cu Mosul. Nu virsta conteaza. Romanii stiu prea putine despre identitatea si biografia reala a Sfintului Nicolae, desi il tin foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfint facut de Dumnezeu si ar sta de-a stinga acestuia. San Nicoara este acum batrin, dar atunci cind era tinar se pare ca ar fi fost podar, dupa cum spun unii, sau corabier si pescar, dupa cum spun altii. Ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este foarte cunoscut atit in Rasarit, cit si in Apus. El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti si nuieluse pentru cei neastimparati), este o inovatie oraseneasca, prefigurind darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.
Parerea specialistilor: "Nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica, Sf. Nicolae a fost episcop in Mira Lichiei, fiind intemnitat in vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian. Traditia ii atribuie numeroase miracole, prin care a ramas cunoscut ca protector al celor saraci si neputinciosi. Nu mai putin de 21 de miracole ii sunt atribuite Sfintului Nicolae. Acesta este slavit pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. In timpul vietii lui, Sfintul Nicolae ar fi inviat trei copii omorati de un hangiu prea hapsin, asa precizeaza legenda, si de aici, iata, poporul a transferat acest lucru vizavi de Sfintul Nicolae", declara Ovidiu Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic Iasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii cuminti care dorm, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri; insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se pare ca Sfintul Nicolae insusi a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Un om sarac avea trei fiice, iar casa in care traiau cele trei surori era tare saracacioasa. Tatal lor planuia sa le vinda, crezand ca, astfel, se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cit zestrea era mai mare, cu atit cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavind nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vindute ca sclave. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. In mod misterios, omul a gasit in casa o punga cu galbeni, ce continea o zestre considerabila pentru fata cea mare astfel incit sa-si poata gasi un sot cumsecade. Saculetul cu galbeni a aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat. Astfel, fata cea mare a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atirna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
Se spune prin popor ca, de ziua lui Mos Nicolae, se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
De ziua Sfintului Nicolae incep cu adevarat sarbatorile de iarna. Incep cu o imbratisare, un suris si un strigat spontan de bucurie. Sfintul nu se vede, nu se arata. Lucreaza in ascuns, sub mantia protectoare a noptii, asa cum a facut cu parintii care voiau sa-si vinda fetele, aruncaidu-le pe fereastra punga cu galbeni. Dat deoparte si aproape uitat, Mos Nicolae, cu parul lui rarit si barba albita de ninsoarea anilor, ne priveste surizator din icoana. El e protectorul casei si al pruncilor. El e paznicul nevazut a tot ce este adevarat, frumos si inocent. Cit de nepotrivit ar fi sa-l vad pe Mos Nicolae, asemenea lui Mos Craciun, imprimat pe tricouri sau cani de ceai, pe sticle de bere sau oferte promotionale in magazine. Sa-l vad industrializat, folosit in profitabile afaceri. Asa, discret si refugiat pe peretele unei biserici sau al unei camere, ii sta mult mai bine. Chipul lui senin si fara patima lumineaza o lume intreaga - copii si batrani, deopotriva.
Mos Nicolae a fost si va ramine una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, din numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe linga dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.

0 comentarii: