Ginduri la sfirsit de 2008

A mai trecut un an din tineretea sau din viata mea. 2008 se pregateste sa plece (in Australia si Japonia a plecat deja) si sa lase locul unui 2009 pe care deja toti stim ca il vom percepe sub auspiciile crizei. Am acelasi sentiment ca si in ultimii ani, acelasi sentiment de pierdere irecuperabila, aceeasi senzatie ca am pierdut pretiosul timp ce mi-a fost dat, ca nu am facut destul (asta ca san u zic ca nu am facut nimic). E vremea bilanturilor, iar eu sunt vesnic nemultumit de mine insumi.
Si totusi, ce am facut in 2008? M-am stresat mult, am muncit mult, m-am enervat mult, am zimbit putin, m-am distrat putin, am calatorit putin, am iubit putin. Am stat prea mult la birou si prea putin cu prietenii, am stat prea mult in Bucuresti si prea putin pe drumuri. Mi-am ascultat prea mult propriile ginduri si deloc pe cei care au concertat in Bucuresti. Am fumat prea mult, am baut prea mult, am facut prea putin sport. Am stat prea mult de internet si am citit prea putin. Am indeplinit si am depasit bugete, dar nu am mai avut timp sa iubesc suficient si am ramas iar singur. Am pornit in doi pe un drum si am ajuns singur. Pe drumul acesta am ajuns pe meleaguri frumoase, am vizitat 7 tari si am ajuns in locuri in care nu ma gindeam. Am avut o vacanta de vara frumoasa, si totusi trista. Am fugit de amintiri triste, dar nu am scapat inca de durere. Am incercat sa ma eliberez, dar doar mi-am lungit lantul. Am implinit 32 de ani, dar cu inima goala si cu aripile frinte. Am lenevit pe plaja in Vama, dar am si urcat pe Transfagarasan. Am revazut Sighisoara si Biertan, dar am si descoperit Viscri. Am ajuns prin Maramures, dar nu doar ca turist, ci am fost implicat intr-un festival de offroad. Am fotografiat mult, si totusi nu atit de mult ca anul trecut. Am revazut Balcik, Budapesta, Viena, Bratislava si Munchen, si am descoperit Salzburg, Heidelberg, Luxemburg, Strasbourg si Alsacia. Am vazut tot mai multi prieteni care au devenit parinti. Am fost la 3 botezuri si doar la 2 nunti. Am stat prea mult timp in casa si m-am plimbat prea putin. Am pierdut o persoana draga, care a fost alaturi de mine in momentele cele mai grele, dar am fost invinsi de distanta. Am fost inconjurat de multi oameni, dar putini au vazut ca sufletul imi este singur. Nu am incercat suficient sa reinnod legaturi de mult rupte. Am descoperit Vama unei duminici insorite de martie, dar am lipsit si la “Folk You” si la “StufStock”. Am inceput sa detest tot mai mult Bucurestiul, traficul, mitocania, mizeria, tupeul, nesimtirea, si sa iubesc tot mai mult zimbetele, curatenia si ordinea din alte locuri. Am inceput sa detest bizonii, pitipoancele si fitele si sa imi fie dor de suflete curate, de oameni buni si de cintari la chitara in jurul focului. M-am deprimat privind in trecut, in prezent si in viitor. M-am refugiat in nostalgie si in vise si am uitat sa mai traiesc. Am sperat la mai mult, privind un chip pe care nu il mai recunosc in oglinda. Am ramas sclavul devotat al lui “trebuie” si nu mi-am regasit inca nici spontaneitatea, nici optimismul. Am uitat sa fiu fericit, am uitat sa iubesc din suflet…
Ce-mi doresc de la 2009? Nu mai fac liste de rezolutii pentru ca realitatea sa mi le desfiinteze, pe rind, pe toate. Vreau doar mai putine amagiri, mai putine deziluzii. Vreau sa ma regasesc, sa imi redescopar spontaneitatea dar si optimismul. Vreau sa strig “The show must go on!”, vreau sa reinvat sa iubesc, sa imi reamintesc sa fiu fericit. Poate ca lipsa nefericirii nu inseamna fericire, dar nu mai privesc asa departe. Vreau doar sa fiu sanatos, sa pot sa beau si la vara o bere bruna pe plaja din Vama si sa ascult “Bolero” la rasarit, sa fiu inconjurat de prieteni buni si de suflete curate. Sa mai fac un gratar si un vin fiert la Sirnea si sa fotografiez peisaje de iarna pe ulitele acestui sat nemuritor, vreau sa am timpul si compania cu care sa gasesc locuri minunate prin care nu am mai ajuns pina acum. Da, si vreau sa ma plimb cu barca pe un canal mic, acoperit de stuf, in Delta.
Vine un an greu pentru toti, si nu vreau decit sa il trec cu bine. Asa ca incerc sa-mi pun viata pe “hold“ si sa las inertia sa ma calauzeasca pina in ziua in care…

Superstitii de Craciun si de Anul Nou

Sarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie pentru oricare dintre noi. Batrinii spun ca anumite intimplari legate de aceste sarbatori au anumite semnificatii. Nici anumite semne legate de vreme nu sunt ignorate. Acestor intimplari le este acordata o importanta deosebita in anumite regiuni ale tarii. Se spune ca nu este bine sa porti pantofi noi in seara de Craciun; copiii care se nasc de Craciun sau de Anul Nou sunt mai norocosi; daca faci baie in ziua de Craciun vei fi curat tot anul, dar nu este bine sa te speli in prima zi a anului nou; se mai spune ca nu este bine ca intre Craciun si Anul Nou sa cosi, sa tricotezi sau sa speli rufe.
In prima zi a Anului Nou nu este bine sa imprumuti bani, deoarece se spune ca vei da bani tot anul, este semn rau daca stranuti in seara de Anul Nou, la fel si daca spargi ceva. Nu este bine sa maninci pui in seara de Anul Nou, in schimb aduce noroc sa maninci carne de porc sau linte. Este bine ca in seara de Anul Nou sa lasi o lumina aprinsa pina a doua zi, se spune ca vei avea tot anul luminat. In dimineata de 1 ianuarie se pun bani de argint in apa cu care se spala membrii familiei.
Culoarea cea mai aducatoare de noroc si pe care este bine sa o purtati in noaptea de Anul Nou este rosu. Tot in noaptea dintre ani este bine sa ai bani la tine, astfel vei avea bani tot anul. Acel obiect pe care il tii in mina de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mina imediat dupa ora 12 va fi cel mai important plan al vietii tale in anul care vine. Daca tii bani in mina, vei merge bine cu banii tot anul, daca iti tii iubita de mina, iti va merge bine cu dragostea tot anul, daca tii paharul in mina, va fi un an vesel. Este bine ca de Anul Nou sa iti pui o dorinta, ea are sanse mari sa se indeplineasca. Pentru cei indragostiti este bine ca si de Craciun si de Anul Nou sa aiba in casa visc. Aduce ghinon sa agati calendarul inainte ca noul an sa inceapa si sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie. Primul om care va va trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul. Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc, la fel si prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita. Daca prima persoana care va intra in casa e femeie - va fi un an prost, daca e barbat - va fi un an norocos. Este bine ca pe 1 Ianuarie sa purtati ceva nou.
Ai noroc in aceasta perioada daca: rastorni cutia cu chibrituri, daca versi vin pe masa, daca iti tiuie urechea, daca dai de pomana, daca atingi cocoasa unui cocosat. Superstitii legate de vreme: daca incepul lunii decembrie va fi geros, batranii spun ca asa va fi vremea zece saptamini inainte; cind ciinii latra la luna, se anunta ger mare; daca iarna aceasta este grea, anul ce urmeaza va fi un an manos; zapada multa si gerul din decembrie vestesc griu si bucate din belsug; daca la inceputul lunii noiembrie a plouat, se spune ca saptamina Craciunului va fi geroasa; zapada multa de pe pomi vesteste muguri putini pe pomi in primavara; daca luna ianuarie va fi calda, atunci anul ce urmeaza nu va fi manos. Daca in ziua de Craciun cerul este senin atunci anul ce vine va fi un an roditor, iar daca bate vintul de Craciun, se anunta un an cu ghinion.

Cauciucuri de iarna

Primii fulgi de zapada din week-end m-au convins. Desi le luasem de vreo citeva saptamini, inca nu apucasem sa schimb anvelopele. In seara asta am fost sa-mi incalt masinuta cu noile ei cizmulite - niste BFGoodRich Winter G. Este prima data cind imi pun cauciucuri de iarna, dar dupa citeva urcari si coboriri chinuite pe polei iarna trecuta pe la Sirnea, si citeva pante urcate doar impins, am ajuns la concluzia ca trebuie. Este vorba de siguranta in exploatare pe carosabil umed si alunecos, pe polei, pe gheata sau pe zapada. Daca tii la viata ta si vrei sa fii ferit de intimplari nefericite, cauciucurile de iarna sunt mai mult decit o investitie, sunt o necesitate. Investesti in siguranta si in viata ta, pina la urma. Lanturile sunt si ele o alternativa, dar doar una temporara, in situatii punctuale. Ele strica cauciucul dupa o perioada prea lunga de utilizare.

Decizia fiind luata, am inceput sa caut variante. Daca marcile consacrate, precum Michelin, Bridgestone sau Dunlop sunt destul de scumpe, iar in marci gen Matador sau Kormoran, ca sa nu mai vorbesc de tot felul de chinezisme, nu am avut incredere, pina la urma am ajuns sa oscilez intre 2 variante: Sava Eskimo (despre care citisem tot felul de lucruri bune prin review-uri) si BFGoodRich Winter (aici recunosc ca este de vina participarea la Offroad Fest asta toamna, cind am vazut ca mai toate masinutele de acolo erau echipate cu BFGoodRich). Si mergind pe ideea ca daca gumele de all terrain sau mud terrain ale lor sunt foarte populare si cerute, atunci gumele de iarna pentru autoturisme normale nu au cum sa fie rele, am ales aceasta varianta. Se pare ca in ultimii 130 de ani, de la prima masina vinduta in SUA, trecind la inventia primei anvelope tubelessm la decolarile si aterizarile navetei Columbia si la motorsport, anvelopele BFGoodRich au avut o viata aventuroasa. M-am simtit atras si de un slogan de-al lor - BFGoodRich aduce acel ceva in plus ce face o marca legendara - placerea de a conduce, senzatii intense sau aventuri extreme. Marca BFGoodRich este originara din SUA si produsa in Europa de catre Michelin, si se lauda cu un profil superfluid, directional, care optimizeaza evacuarea apei cu viteza si cu crestaturi fine pentru o mai buna aderenta pe carosabilul umed si alunecos.

Daca totusi nu v-am convins cu privire la necesitatea achizitiei unor cauciucuri de iarna, care confera o siguranta sporita de mers in conditii meteorologice nefavorabile, va invit sa vedeti urmatorul filmulet, pentru a vedea diferenta dintre cauciucurile all-season si cele de iarna:

Craciun fericit !

Afara a inceput, in sfirsit, sa ninga. Bradul din curte isi vede ramurile incet-incet acoperite de fulgii de nea, iar mirosul de sarmale si de cozonac din casa abia acum isi gaseste implinirea, in fulgii de afara. E vreme de placuta lene, e vreme de povesti de iarna la gura sobei, e vreme de vin fiert, e vreme de liniste si caldura linga familie, e vreme de un pahar de vin cu prietenii, e vreme de uitat de toate cele de peste an. E vreme de tras linii, facut bilanturi si recapitulari. E vremea de a cerne cele bune din 2008 si de a dori multe si frumoase pentru 2009.

E vremea de Craciun. E vremea sa fim mai buni, sa iubim si sa iertam. Sa ne bucuram ca traim si sa aducem fericirea in sufletele celor dragi noua. E vremea de urari catre cei dragi. Si nu prin sms :)

Celor care citesc aberatiile mele de pe-aici, va urez sa aveti numai zile frumoase. Numai zile cu soare, chiar daca afara ploua. Sa va fie cald si bine. Sa puteti zimbi. Sa fiti voiosi. Sa fiti veseli. Sa fiti mingiiati. Sa fiti alintati. Sa fiti rasfatati. Sa fiti iubiti. Sa iubiti. Sa iubiti din inima. Sa aveti inima mare. Sa aveti zapada pe ramurile bradului, vin fiert in cana, cadouri sub brad si foc in semineu. Sa aveti cu cine ciocni paharul sau cana cu vin. Sa fiti inconjurati de oameni dragi. Sa fiti sanatosi. Sa fiti impreuna. Sa nu mai fiti niciodata singuri. Sa ii aveti pe toti ai vostri sanatosi. Sa aveti timp de un gind bun pentru cei care nu mai sunt. Sa miroasa a cozonac si a brad in toata casa. Sa va fie masa plina de bunatati pe ea si de prieteni in jurul ei. Sa va tihneasca sarmalele si cirnatii. Sa beti atita cit trebuie. Sa glumiti. Sa rideti. Sa dansati, daca aveti chef. Sa va imbratisati, daca asta va doriti. Sa va iubiti. Si sa va fie bine. Sa fiti linistiti. Sa aveti sarbatori frumoase.

Bucuria vine din lucruri marunte, linistea vine din suflet, caldura sarbatorilor vine din inimile noastre.
Va urez tuturor un BRAD incarcat, un MOS bogat, un PAHAR inchinat, CADOUL DORIT, un VIS implinit si un CRACIUN FERICIT !

Cintece de Craciun

Un pic din atmosfera de Craciun...

Un fel de Craciun

A venit si seara de 24 decembrie. E seara de ajun, miine este Craciunul, dar parca il simt mai departe ca niciodata. Soarele care a fost azi toata ziua si ghioceii pe care i-am zarit ieri in piata la o tiganca ma fac sa ma gindesc ca e mai aproape Pastele decit Craciunul. Ce Craciun e cel fara nici un pic de zapada ? Da, am vazut, a nins azi exact 2 minute, de la 14.33 la 14.35. Tin minte in alti ani de Craciun era plin de zapada. Intr-o seara de ajun, acum citiva ani, am vazut o Dacie Nova sub un munte de zapada in fata bancii, era a unui coleg pe care nu il cunosteam. Si chiar daca nu il cunosteam, am luat si eu o lopata si am muncit jumatate de ora cot la cot sa ii scoatem masina de sub nameti, ca sa poata sa ajunge si el la cei dragi. Iar acum? Nici macar doi fulgi?

Ieri am fost si am cumparat cadouri, am cumparat un brad din piata (pe la Bricostore nu mai ramasesera prea aratosi, iar in piata inca era plin...). Iar daca peste tot este plin de brazi din Danemarca, mie nu mi-au placut deloc acestia, dintr-un motiv foarte simplu: nu miros a brad. Bradul romanesc pe care l-am luat nu a fost romanesc din patriotism, ci pentru ca miroase frumos a brad, miroase a Craciun, miroase a colinde, miroase a cozonaci si sarmale. Da, miroase a brad si a rasina si chiar nu ma supar ca o vreme o sa imi miroasa si masina a brad. Acasa mirosea frumos a cozonac si mi-am adus aminte de cozonacii facuti de bunica in copilarie si mi s-a facut dor de ea. Acum bradul e frumos impodobit, iar afara am intins cabluri cu multe luminite, si nu mai sunt invidios pe vecinii care impodobeau frumos casele si curtile in anii trecuti.

Dar astazi nu a semanat deloc a zi de ajun. Soarele primavaratic de decembrie a mingiiat un Bucuresti zgribulit, amortit si obosit, cei doi fulgi de nea pe care i-am vazut nu mi-au putut estompa amintirea Craciunurilor pline de zapada din copilarie, iar de la serviciu am plecat cind se inserase deja si oboseala si somnul incepeau sa-si spuna deja cuvintul. Colindele traditionale de care ma bucuram in copilarie au fost inlocuite de MTV, Mos Craciun a devenit mai mercantil ca niciodata (am inteles ca Bucurestiul a intrat in Cartea Recordurilor pentru cel mai mare numar de Mosi Craciuni care au umblat simultan prin oras, impartind cadouri, se pare cau fost aproape 4.000; ori eu asociam Craciunul cu existenta unui singur Mos, pe care il asteptam cu totii cu nerabdare sa soseasca cu sania lui cu reni din Laponia, si nu cu inca 3.999 de mosi din Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Selgros, Real sau Kaufland).

Si anul asta fac Craciunul acasa, in familie. Si iarasi imi dau seama ca daca la altii in familie inseamna reunirea unui intreg neam, eu voi sta din nou doar cu mama, pentru ca ceilalti s-au dus, incet. incet, spre o lume mai buna. Iar restul familiei nu este suficient de aproape. Prietenii cei mai apropiati sunt ca de obicei prin alte zari, iar anul asta resimt in plus si singuratatea, faptul ca viata mea nu mai implica doi ci doar unul, iar citeodata, in special de asemenea ocazii, asta doare.

Si imi dau seama ce mult s-a schimbat lumea. Daca in copilarie Craciunul era o insiruire de traditii, cu impodobit bradul, cu cadouri marunte si banale dar de care ma bucuram foarte tare ca orice copil, cu miros de cozonaci facuti in casa, si cu placintele facute de bunica chiar in seara de ajun (of, Doamne, si acum le mai simt mirosul...) si cu bucuria de a primi si a darui cadouri celor dragi si de a fi cu totii impreuna, si asta in conditiile unei oarecare ilegalitati (ca doar regimul ne invata sa il sarbatorim pe Mos Gerila si nu pe Mos Craciun); acum s-a schimbat totul, mercantilul si comercialul au invins traditia, sloganul sarbatorilor nu mai este "Fii mai bun si daruieste celor dragi" ci "cumpara cit mai mult", brazii naturali au fost inlocuiti de brazi cu schelet metalic si ramuri din polietilena, clinchetul clopoteilor de zgomotul petardelor, mireasma de cozonac de mirosul de praf de pusca ramas dupa petarde, colindele de manele. Imi plac podoabele de Craciun, imi place atmosfera colorata din marile orase cu luminite colorate peste tot, imi plac casele impodobite cu ghirlande luminoase si beteala. Dar nu imi place cind si acestea devin mijloace de a etala statutul social - eu am mai multe decit toti vecinii, sa vada toata lumea ca am bani si imi permit. Si uite asa Craciunul s-a desacralizat total, si as putea sa mai scriu la nesfirsit despre asta, dar mai bine ascult niste colinde si mai pun citeva globulete in brad.

A, si nu in ultimul rind, ma enerveaza ca toti se imbogatesc pe seama noastra, si a goanei dupa cadouri. Iar cel mai mult ma enerveaza operatorii de telefonie mobila, care au indus saga sms-urilor. Dragii mei Vodafone, Orange, Zapp si Cosmote, va anunt solemn cu aceasta ocazie ca de aceasta data nu mai am de gind sa va imbogatesc trimitind mesaje geniale, induiosatoare si rimate cu "Sfinta lumina" si cu "Vestea minunata" si cu "Pastorii se intilnira" la toata agenda telefonica, la persoane cu care nu am mai vorbit de ani de zile dar carora le trimit sms-uri de 3 ori pe an (de Paste, de Craciun si de Anul nou). Pentru ce l-as deranja pe nea Avram, fostul meu mecanic de pe vremea Daciei Nova, sau pe vreo fosta colega de birou a mamei, sau pe verisoara prietenei fratelui vreunei foste prietene sau pe vreo one night stand de prin Club A de acum 5 ani sau vreo fata cu care am corespondat 2 saptamini pe mIRC acum 7 ani ? Oricum nu isi mai aduc aminte de mine si cu mesajul meu sau fara el tot la fel de bine vor petrece. Si la fel de mult nu ma vor incalzi mesajele de la numere de telefon necunoscute si nesemnate. Va multumesc tuturor celor care va veti gindi si la mine si va promit ca va voi raspunde la mesaje, dar nu va voi scrie nici unul din acele mesaje primite si facute forward la toata agenda. Iar daca nu ne-am maivazut de mult si mi-e dor de voi, va voi suna sa va urez personal sarbatori fericite, sa va aud vocea sau poate ne vom intilni la o felie de cozonac si un pahar de vin, dar nu va voi trimite sms-uri de genul "miros de brad, parfum de flori, bat in fereste uratori, clipesc pe cer mii de culori, fiti cuminti de sarbatori, acum si-n anii viitori".

Sa curga sms-urile ! (deja am primit 3 de cind scriu postul asta...).

Si voua tuturor celor ce ati citit aceste rinduri va urez sa aveti parte de un Craciun fericit, de pace si liniste alaturi de cei dragi, de un mos darnic cu un sac cit mai plin si de multa iubire.

Povestea Pomului de Craciun

Traditia spune ca pomul de Craciun se impodobeste in seara de 24 spre 25 decembrie, adica in ajunul Craciunului. Impodobirea pomului de Craciun este un obicei foarte vechi, care se pare ca a aparut initial in Occident. In secolul XV-lea, in provincii precum Alsacia si Lorena, pomii se impodobeau de Anul Nou si nu de Craciun. Treptat traditia a fost preluata si in Spania, Italia, Franta si Elvetia.
De asemenea, se poate ca la originea obiceiului sa stea popoarele nordice care isi impodobeau casele de Craciun cu ramuri de brad si de vasc. Prin intermediul catolicismului, obiceiul a ajuns si in Orient. In anumite zone ale Rusiei in ajunul Craciunului se mergea in padure si se alegea cel mai frumos brad. Acesta era impodobit cu luminari aprinse, bomboane si jucarii. In Anglia obiceiul bradului de Craciun a patruns prin intermediul negustorilor germani stabiliti in Anglia, care obisnuiau sa-si decoreze casele de sarbatori. La sfarsitul secolului al XIX-lea, obiceiul impodobirii bradului de Craciun a ajuns si in citeva orase din Germania. Dupa primul razboi mondial insa, obiceiul s-a raspandit pe intreg teritoriul tarii. Un alt mit spune ca obiceiul decorarii bradului provine de la egipteni, care isi decorau casele cu frunze de palmier in ziua solstitiului de iarna. Obiceiul a fost preluat mai apoi si de romani, care au folosit brazii in locul palmierilor.

In secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Legenda spune ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza sfinta treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atirnat de tavan cu virful in jos. Totusi se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu luminari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer. La mijlocul secolului al XVI-lea, in Germania apar primele tirguri specializate in vinzarea cadourilor. Figurine confectionate din aluat si coapte erau agatate in brad, ca obiecte decorative. Mai tirziu s-au adaugat bomboane si ghirlande din hartie colorata.
Astazi in epoca moderna nu se mai poarta bradul cu globuri colorate. Ca sa ai un brad la moda trebuie sa il decorezi in maxim trei culori. Clasica beteala a fost inlocuita cu ghirlande de margele de o singura culoare, iar beculetele colorate le-au locul deja invechitelor luminari si tot astazi in epoca moderna, brazii artificiali le-au luat locul celor naturali. In traditia romaneasca se spune ca este bine ca bradul sa fie tinut in casa pina la Sfantul Ion. Natural sau artificial, bradul de Craciun nu trebuie sa lipseasca din casa nici unuia dintre noi.

Adevarata poveste a Emiliei Popescu

O cheama Emilia Popescu. Inalta, osoasa, cu o privire de pisica scarpinata intre urechi. Barbatu-sau, si nu numai el, ar fi in stare sa-i aduca si luna de pe cer ca s-o vada cat mai des. Numai ca Emilia Popescu nu are nevoie de luna de pe cer, ci de niste lapte praf pentru ala micu'. De un pui dolofan, in loc de tacamuri, de o ruda de salam, una de parizer, macar un kil de branza, daca nu chiar doua, de un sapun Rexona, sa-l puna intre bluze, ca de spalat s-a obisnuit deja cu Cheia, de un sac de cartofi si unul de varza pentru iarna, de hartie igienica, de niste prezervative pentru barbatu-sau, ca are deja doi copii, Dumnezeu sa le dea noroc. Desi alt noroc decat sa moara Ceausescu de cancerul ala din gat de care vorbeste toata lumea, nu vede. De niste salata verde, banane, portocale, vin, un brad pentru Craciun, niste chiloti de dantela si multi, cat mai multi pampersi sau macar de Perlan pentru scutece. De un felinar cu gaz pentru serile de lunea si joia, cand la ei in cartier se taie lumina, de o plapuma mai groasa, ca resoul nu mai face fata, de niste vata pentru cand ii vine ciclul, de Purfix pentru geamuri, de ceai verde. Emilia Popescu e o norocoasa. Toata lumea zice asa.

E frumoasa, a terminat o facultate, ce conteaza ca voia la Litere in loc de Politehnica, are un serviciu bun si sigur, un barbat la fel, doi copii sanatosi, o soacra la Partid, parintii la tara, mai pica niste carne, o fructa, un zarzavat, are apartament, bani la CEC, rate la Arctic. Se descurca, cum s-ar zice. Ce dracu' mai vrea?! Cu toate astea, Emilia Popescu e mereu nemultumita. Nefericita. Nici ea nu stie prea bine de ce. Privirea ei e tot mai artagoasa. Or fi astenizat-o cozile, isi spune barbatu-sau cand o vede mereu trista, spaima de a nu ramane iarasi gravida. Autobuzul 168, tixit, duhnind a transpiratie si nesimtire sau poate seful care o tine dintr-o raportare in alta si ii taie din salariu cand nu vine la sedintele de partid, baiatul cel mare care intr-o zi i-a spus din greseala "tovarasa", administratorul care a reclamat-o la Militie cand a venit matusa din Grecia, aparatul de radio care s-a stricat si nu mai prinde Europa libera.

Emilia Popescu se sufoca. Nu mai poate. Nu-i mai suporta pe Ceausescu, pe Mitu care prezinta stirile la televizor, pe secretarul de partid, pe seful de la cadre, pe vecina de la doi care sta toata ziua la coada. Nu mai vrea sa vorbeasca doar in soapta despre toate astea ca sa nu auda ala micu' si sa spuna la scoala. Simte ca plesneste. Vrea sa se termine. Vrea sa stie cand. O sa se termine. Emilia Popescu s-a dus la revolutie cu taxiul. La Universitate, chiar in centru, in intersectie, era o hora. S-a inghesuit si ea intre un tigan tinerel si o doamna la vreo cincizeci de ani care mormaia intr-una fi-r-ati ai dracului de comunisti. Se invarteau bezmetici, urland jos Ceausescu, se calcau pe picioare, radeau, plangeau. Rand pe rand. Cu ghetele ingreunate de noroi s-a dus spre baricada, dar chiar atunci un Tab a trecut in viteza pe langa ea. Huo criminalilor, a urlat cineva si s-au repezit cu totii sa inchida bresa din baricada cu niste tomberoane aduse de nu se stie unde. Emilia Popescu tremura de frig, de frica, ochii ii lacrimeaza de la gazele lacrimogene, dar nu se da dusa. A ramas acolo. Pana la sfarsit.

P.S.

Peste 17 ani, cu ochii scosi din orbite Vadim Tudor urla si flutura un cartonas rosu. L-ar vrea pe Ceausescu inapoi. Emilia Popescu continua sa strige "jos comunismul!". Glasul ei insa nu se mai aude. E la vreo doi metri sub pamant, alaturi de alti cativa ca ea care nu s-au dat dusi.

Romania Libera, Andreea Pora, 22 dec 2006

Telefoane telefoane...

De ceva vreme mi-am tot pus problema sa imi iau un telefon nou. In primul rind, pentru ca sunt gadget geek si imi place sa am o jucarie care sa stie sa faca cit mai multe chestii. In al doilea rind, pentru ca batrinul Nokia 6680 deja are 3 ani de zile si bateria nu mai tine ca pe vremuri. Iar in al treilea rind, pentru ca as fi vrut si o camera de calitate la telefon pentru momentele in care as vrea sa fac o poza dar nu am aparatul la mine.
Desi mare fan Nokia, am oscilat de aceasta data intre iPhone si HTC Touch Diamond. Ma batea gindul de un touchscreen. Din categoria asta mai facea parte si Samsung Omnia, si ma enerva ideea ca Nokia nu a ajuns inca pe acest segment. Intre timp am aflat ca si Nokia isi da seama care e mersul lucrurilor si scoate N97 – care se pare ca va fi un slider cu touchscreen dar si cu tastatura qwerty. Si, nu stiu de ce, inca nu ma atrage fenomenul BlackBerry – mi se pare un telefon prea “corporate” in care trebuie sa iti ajunga toate mailurile de serviciu si lumea se asteapta sa le vezi sis a raspunzi instant la ele.
Tot cautind despre cele 3 smartphone existente deja, am gasit filmuletele astea care le compara

Din punct de vedere al dimensiunilor, HTC Diamond masoara 102 x 51 x 11,5 mm si cintareste 110 grame, fiind cel mai compact dintre cei trei competitori. Samsung Omnia masoara 112 x 56,9 x 12,5 mm si cintareste 122 de grame. IPhone vine cu 115.5 x 62.1 x 12.3 mm si 133 g, fiind cel mai greu dintre cele 3 terminale.
Ecranele celor trei telefoane, sunt fabricate in tehnologie touchscreen. HTC-ul are un ecran de 2,8 inch cu 65.000 de culori si rezolutie de 480 x 640 pixeli. Samsung-ul are un ecran mai mare, de 3,2 inch, cu 256.000 de culori, dar o rezolutie mai mica, adica de 240 x 400 pixeli. IPhone, are cel mai mare ecran dintre cele trei, acesta fiind de 3.5 inch, 16M culori, dar cu o rezolutie de doar 320 x 480 pixeli.
In ceea ce priveste procesoarele care echipeaza aceste telefoane mobile, HTC Diamond se bazeaza pe un Qualcomm MSM7201A de 528 MHz, Samsung Omnia pe un Marvell PXA312 de 624MHz, iar IPhone are un procesor made by Apple care administreaza excelent sistemul de operare MacOS X v10.
Din punct de vedere al camerei foto, HTC Diamond are obiectiv foto de 3,2 megapixeli cu autofocus si capabilitati de captare video. Rezolutia maxima de captare imagini este de 2048 x 1536 pixeli. Samsung Omnia vine cu o camera foto de 5 megapixeli cu autofocus, flash, tehnologie de face detection si smile detection, stabilizator de imagine si capabilitati de captare video. Rezolutia maxima de captare imagini a lui Samsung Omnia este de 2592 x 1944 pixeli. IPhone are o camera cu rezolutie foto de 1600x1200 pixeli, senzor 2 MP si zoom digital, ceea ce il face ca a fi cel mai slab dintre competitori la acest capitol.
Toate cele 3 au receptor GPS incorporat.

Daca la inceput am inclinat spre IPhone, am reusit sa gasesc cele 11 lucruri pe care nu le stie IPhone – 1.functia de copy/paste; 2. Bluetooth stereo – nu te lasa sa trimiti/primesti fisiere; 3. Soneria mp3 file; 4. Adobe Flash; 5. inregistrarea video; 6. MMS (asta mi s-a parut total surprinzator); 7. acumulatorul nu se poate schimba; 8. Fisierele Microsoft Office nu se pot edita; 9. Lipsa accesului direct cu iTunes; 10. lipsa posibilitatii de trimitere Instant Message si 11. lipsa jocurilor.

Si… pina la urma, cind incepusem deja sa inclin spre HTC Diamond, am primit o oferta de la Vodafone pentru Nokia N95 versiunea de 8Gb. Am stat, m-am gindit putin, am mai comparat…

Ok, Nokia N95 e o idée mai vechi decit celelalte. Dimensiunile lui sunt 99 x 53 x 21 mm, ceea ce il face mai mic dar mai gros decit celelalte. Cintareste 128 de grame, aproape cit IPhone. Ecranul este TFT si nu touchscreen, are 2.8 inch, 16M culori si o rezolutie de 240 x 320 pixeli, cea mai mica dintre toate. Are si el accelerometru si functie de autorotire a ecranului. Iar un lucru foarte bun este ca Nokia a abandonat tactica lor aiurea si au trecut si ei la iesire pentru casti jack de 3.5 mm, fara formatul lor propriu care te oblige sa cumperi si alte accesorii de la ei. Wireless-ul este prezent si la Nokia, la fel si Blutooth, dar versiunea cu A2DP, nu pseudo Bluetooth-ul IPhone-ului. Are si conexiune pe infrarosii, ceea ce nu mai vazusem de mult. Sistemul de operare este Symbian OS 9.2. Camera lui N95 este de 5 megapixeli (2592 x 1944), cu lentile Carl Zeiss, focus automat, camera secundara pentru apeluri video. Si N95 vine cu receptor GPS integrat, cu harti preinstalate si cu un soft (Nokia Maps) nu atit de prietenos ca si IGO sau Tom-Tom. Designul cu glisare duala este interesant, iar un alt mare plus este suportul Java si Flash, unde il bate pe IPhone care ofera doar suport widgets. Alte chestii de care dispune N95 sunt radioul FM stereo si iesirea TV. Noua baterie de 1200mAh este un mare plus. Browserul web este excelent.
Iar la categoria minusuri as mentiona faptul ca, datorita noii baterii, a disparut protectia (pleoapa) lentilei, acum fiind necesara mai multa grija pentru a nu se zgiria/murdari. Un alt minus pentru memoria de 8Gb (altfel, mai mult decit suficienta) care este interna, slotul pentru microSD care ar fi usurat portabilitatea datelor disparind complet.

Si uite asa am inteles ca, daca iPhone e un telefon dragut, cu specificatii relativ ok, cu plusurile stiute dar si cu minusurile descoperite, totusi el este mai mult de senzatie, de fite, de facut valuri. In timp ce N95 o fi mai mare, dar este un mic computer si iti ofera cam tot ce iti doresti la purtator, facind de toate si facindu-le chiar bine. Iar pe Symbian se pot instala multe aplicatii interesante.Si cum totusi am ramas fan Nokia si ultimele mele 6 telefoane fusesera Nokia, acum am ajuns mindrul posesor al unui N95 8Gb.
Dar sunt destul de convins ca in curind sa ii dau si HTC-ului o sansa (ca batrinul Nokia 3510 de pe reteaua cealalta nu prea mai face fata demult…). HTC-ul are un design ceva mai placut, nu are camera foto atit de dotata, si se descarca rapid daca sunt folosite toate functiile multimedia. Ce imi place la HTC este stylusul “activ” cu magnet care este foarte bine tinut in telefon fara riscul de a-l pierde sau de a-l forta in telefon. Ce nu imi place la el este lipsa unui jack de 3.5 mm, a unei iesiri TV out si a unui slot pentru card de memorie si bateria destul de slaba.

Pina atunci, welcome Nokia N95 8Gb! Deja avem 10 zile impreuna si imi place din ce in ce mai mult. Asa ca, sa ma bucur de el pina ii voi da sansa sa devina gelos.

32

32. Wow. Ce mult pare. Am I getting older or what ? And... am I getting any wiser ?

Sau... ca sa ma simt mai bine, o sa stiu ca am implinit a doua oara 16 ani. Si ce fain a fost prima data:)

De fapt, in sistemul hexazecimal, acum am 20 ani (am trecut si eu de la 1F la ceva mai rotund).

Imi e atit de dor de vremurile cind aveam 20 de ani si nici un chior de bani prin buzunare, dar aveam tot timpul din lume, nu stiam cuvinte ca oboseala, stress, astenie, rutina... dar totul era atit de frumos... Energia si aripile acelei virste nu se vor mai intoarce niciodata... Dar nu vreau neaparat sa devin nostalgic si sa fac bilanturi... vreau doar sa ma bucur ca am ajuns pina aici acumulind atitea amintiri frumoase, atitea momente minunate petrecute alaturi de prietenii dragi, am vazut atitea locuri superbe, am cunoscut atitia oameni deosebiti... Si imi doresc ca si de acum inainte sa fie cel putin la fel de frumos...

Si ca sa nu ma mai lamentez si nici sa nu ma mai pierd atit printre cifre, litere, motive si senzatii, o sa inchei cu primul mesaj pe care l-am primit azi si care mi-a placut foarte mult:

Age is a question of mind over matter, if you don't mind, it doesn't matter.

Luminari imporiva uitarii

Dragos Bucurenci a venit cu o idee foarte faina. Pentru ca acum 19 ani in Bucuresti s-a murit pentru libertate, el propune initiativa "Luminari impotriva uitarii", care nu se vrea nici flashmob, nici mars, nici protest, ci doar o comemorare din partea unor oameni simpli, care inca mai cred ca cei care au cazut la Revolutie au facut-o pentru a ne croi noua, celorlalti, un viitor mai bun. Pentru ca toti sa fim liberi sa ne urmam propriul drum spre fericire. Ideea e simpla: lumea se aduna pe 22 decembrie la ora 8 seara la Fintina de la Universitate pentru a aprinde candele pe ghizdul fintinii. Mai multe detalii aici: "Daca vrei sa ni te alaturi, te aştept luni, la ora 8 seara, la fintina de la Universitate. Adu o candela cu tine, aprinde-o pe ghizdul fintinii, pastreaza 5 minute de tacere şi mergi acasa." Sper ca timpul si oboseala sa imi permita sa ajung si eu acolo.

Doua filme

Am vazut zilele acestea 2 filme interesante, pe care vi le recomand si voua.

Primul a fost o recomandare a amicului A, si se numeste “Motorcycle diaries” sau, in original “Diarios de motocicleta”. Inainte de a deveni “El Che”, iconul revolutiei marxiste si un bun al societatii de consum, Ernesto Guevara de la Serna era un student argentinian la medicina, obosit de scoala si dornic sa cunoasca lumea, iar povestirea se refera la tineretea lui, la virsta de 23 de ani, inainte de a deveni revolutionarul de gherila pe care il stim cu totii. Filmul este un “road movie”, curat si caprivant, se pare dupa romanul scris chiar de el. Filmul infatiseaza traseul, nicidecum lin, al lui Ernesto Guevara si Alberto Granada prin majoritatea tarilor din America Latina (Argentina, Chile, Peru, Venezuela).
Doi studenti la medicina, specialisti in tratamentul leprei, pornesc in ianuarie 1952 sa colinde in lung si-n lat America Latina pe motocicleta lor din 1939, “La Poderosa”. Idolul de mai tirziu cu parul lung, barba neingrijita, bereta militara sis tea, e aici doar un tinar entuziast, visitor, care absoarbe ca un burette realitatile uneori prea dure ale lumii anilor 1950. Alaturi de prietenul sau, Guevara porneste intr-o calatorie de aproape 2 ani, care are menirea de a-i explica mecanismele unei societati pe care adeseori nu o intelege sau o considera nedreapta. Calatoria are deopotriva in ea o doza de intelepciune si una de nebunie. Paradoxal, fugind de lume, de universal reconfortant al familiei sau de iubita din Miramar, Guevara vine in intimpinarea lumii. Povestile de viata sunt interesante, cu portrete memorabile si fermecatoare ale unor oameni simpli care se multumesc sa functioneze “cumsecade’ intr-un mechanism bine determinat. Filmul reprezinta si o marturie sincera a unei Americi Latine framintate de saracie si nedreptati care totusi isi pastreaza o ingenuitate impresionanta a traditiilor stravechi. Se pot intui aici radacinile unui spirit de revolta anti-sistem. Itinerariul lui Guevara se sfirseste cu revelatia misiunii sale revolutionare.
Si dupa cum declara Ernesto, “aceasta nu este istoria unor fapte eroice sau simpla povestire a unui cinic; cel putin, nu asta vreau sa fie. Este o scurta privire aruncata asupra a doua vieti care au mers in paralel o vreme, avand sperante similare si visuri convergente.”

Al doilea film este “Underground” al lui Emir Kusturica si mi-am dat seama dupa ce am scris postul cu Serbia – Pasarea Phoenix ca trebuie neaparat sa il vad. “Once upon the time there was a country” - cu acest subtitlu incepe filmul lui Kusturica. Tara este Iugoslavia, conglomerat multietnic creat la Versailles in 1919, incercind imposibilul istoric de a aduna sub un steag natiunile slave din vestul Balcanilor.
Povestea filmului se desfasoara intr-o pivinita din Belgrad unde se fabrica arme in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Marko si Crni, doi prieteni de nedespartit, vin cu un plan ingenios in timpul bombardamentelor asupra Belgradului – Crni tebuie sa coboare in subsol impreuna cu familia si toti vecinii, pentru a fi protejati de haosul razboiului, in timp ce Marko ramine afara sa vinda armele fabricate de ceilalti in subteran. Situatia evolueaza intr-o maniera suprarealista cind Marko, traficant de arme pe piata neagra, omite sa le spuna celorlalti ca razboiul s-a terminat, iar el ajunge in cercurile puterii comuniste, ca apropiat al lui Tito. Dupa 50 de ani, Crni si ai lui ies din subsol, doar pentru a se convinge ca razboiul nu s-a terminat. Filmul reflecta istoria Iugoslaviei de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial si pina la razboaiele de secesiune din anii 1990, cind intr-o Europa care evolua spre unitate si democratie Iugoslavia explodase in conflicte interetnice si genocid. In spatele umorului negru, specific lui Kusturica, se ascunde suferinta a generatii intregi care au trecut printr-un razboi mondial, un razboi rece in anii comunismului, apoi razboiul de secesiune din Iugoslavia. Comunism, tradarile propriilor lideri si caderea acestora. Putem vedea in acest film o incercare a lui Kusturica de a explica cele intamplate in acesti 50 de ani cu Iugoslavia pentru europenii nedumeriti, dar si (sau mai ales) pentru el insusi. Este realitatea vazita prin ochii celor care isi iubesc tara si cultura, iar cei doi prieteni, Marko si Crni, reprezinta imaginea sufletului unei natiuni lovite din toate partile - doi eroi ai rezistentei antifasciste pe care meandrele istoriei si mai ales rivalitatea pentru aceeasi femeie ii despart in mod ciudat la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial. Coloana sonora a filmului este semnata de Goran Bregovic, iar cateva melodii, printre care “Mesecina” si ”Kalashnikov”, au devenit rapid hituri. Reunirea personajelor filmului se face in scena finala intr-o lume de apoi filmata intr-o cromatica distincta, o pajiste verde ideala, care se desprinde si ea de restul lumii si incepe sa pluteasca in abis, insotita evident de muzica lui Bregovic. Interesanta senzatie.
Iar finalul este acelasi. A fost cindva o tara…

Doamna cu umedul

Excelent postul lui Cabral, am ris mult prea mult si mi s-a parut mult prea tare ca sa nu il postez si eu aici.

Sursa: Doamna cu umedul - Cabral

Termin directul (dupa cum vedeti viata mea incepe dupa directul de seara, ce-i inainte e alt film) si opresc al meu Citroen C-Crosser la Rompetrol sa culeg niscaiva tigari si Cola…
La coada cativa domni si o Doamna, usor morcoviti si total lipsiti de chef si sclipire (eu, aceeasi tipologie). Doamna de care spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) isi rodea o unghie (mai avea inca 9 tot false de ros si nu mai prididea cu asta) si cotcodacea la telefon de zor:
- Hai fata nu ma mai scoroji cu rupta aia cu gentile ei pline de praf ca ma plictisesc maximum! Fata, aia nici oja nu stie sa si-o intinda frenci si se da doamna la Bambu, fata, cand sta picior peste picior de parca o fi printesa de Hohento… Hohentu… Huhento-rahat cum i-o chema pe-aia!
- (la telefon, indescifrabil)…
- Fata, stii ceva? Stai fata ca iau niste bere si crontaitoare si vin la tine ca nu se mai poate! Auzi fata? Mie mi-a murit bateria la Prada si sunt pe Ciocolate asta si nu te aud cum trebuie, fata, ca se freaca cerceii de el. Ma sui acum in treiar, fata, ca sunt cu ala cabrio si vin la tine. Vezi ca iau si servetele din alea ude ca sa ma demachiez ca ma tine fata, fata.
Si se apleaca, ia un pachet de servetele umede (berile le luase deja - Ursus la cutie) si se baga in fata, le tranteste pe tejghea si arunca o privire jumatate condescendenta - jumatate persiflanta catre noi, plebea. Ma vede, da sa schimbe mimica dar cand realizeaza ca ma uit la ea ca la un arici de tundra cu bube pe tepi intoarce capul spre vanzator si rosteste:
- Hai domnu ca nu am de gand sa dorm aici!
Domnu incepe sa scaneze produsele pe rand si cand ajunge la servetele… (mi s-a parut ca vad un zambet fugar pentru o secunda) ridica ochii si spune:
- Stiti, astea sunt pentru alt fel de probleme.
- Auzi draga, probleme ai tu ca trebuie sa muncesti in loc sa te duca capul sa faci bani, da cu ala sa faca bip si zi-mi cati tre’ sa-ti dau!
- Eu va scanez asta, nu-i problema dar… nu cred ca sunt sigur ca asta vreti. Poate vreti sa…
- Poate vrei tu sa te dau afara pe criza asta smechere!
- Stiti…
- Ba tu vrei sa m-agati?! Ca m-am saturat de astia ca voi! Tu stii cu cine sunt io? Vrei sa-ti dea ala foc la benzinarie?! (isi da ochii peste cap si se uita spre noi) Toata lumea crede ca e loc pentru toata lumea frate!
Baiatul de la gazarie, chiar simpatic… cedeaza si spune, probabil, cea mai usturatoare fraza din istoria Doamnei, motiv pentru mine sa ma pravalesc peste raftul cu bomboane Merci(pentru a carui rearanjare cu lacrimi de ras in ochi mi-am irosit 10 minute):
- Ma scuzati DOAMNA ca nu mi-am dat seama ca aveti probleme cu…
… hemoroizii! Caci, stiti, acelea sunt servetele pentru hemoroizi, adica de dat la cur si nu pe fata! Cu toate ca le-ati putea confunda oricand! Curul cu fata, adica.
Toata lumea din benzinarie izbucneste intr-un ras cu sughituri, bale, hamaieli si hahaieli, Doamna clipeste des, da drumul la suvoiul de injuraturi, noi si mai abitir cu hohotele, Doamna trage o palma la standul de gume, gumele se imprastie, noi ne imprastiem de ras, Doamna iese din benzinarie si pleaca spre cabrio injurand in continuare, noi aplaudam frenetic si radem isteric!
Iata servetelele demachiante pentru…

Google it

Daca tot folosesc serviciile trafic.ro, am zis si eu sa imi satisfac curiozitatea si sa vad ce mai cauta lumea care ajunge la mine pe blog. Am remarcat ca deja google ma cunoaste bine, inclusiv cind dau search dupa nume si prenume, primul rezultat e chiar acest blog. Si aproape 20% din traficul de pe blog este generat de cautari pe google. Asa ca, iata ce-am gasit in ultima vreme:

• cuplu viata iubire trist - aoleu, neica, tu esti suparat pe viata. Sau pe ea. Sau pe el. Sper ca nu esti emo si nu o sa folosesti lama din dotare. Daca e doar depresia de toamna-iarna, te inteleg, ca am trecut si eu prin asta. Dar nu am cautat asa ceva pe google...
• de ce ne mor iubirile - aha, deci nu sunt eu singurul... putem sa facem si un forum pe tema asta. Sau mai bine trecem peste si ne traim viata...
• povestea de dragoste a cuplului ulise si penelope - of, ce bine ca nu ai cautat despre Mihaela Radulescu si Dani... mai sunt inca oameni interesati de ce s-a intimplat acum mii de ani ?
• opze petunii - ok, despre petunii am mai scris, dar cine e opze ? sa fie poze ?
• mitul 911 - iti recomand fahrenheit 9/11 sau zeitgeist... sau macar ceva pe youtube. Sau vorbeai de Porsche ?
• buongiorno restaurant victoria - l-ai gasit aici. damn, trebuia eu sa le cer bani cind am scris de bine despre ei
• limelight piano bar - same thing. nu e foarte prezent prin online, asa ca il cauta lumea si ajunge la posturile mele
• medievalul excalibur - bai, deja trebuie sa ma gindesc serios sa concurez 7 seri si B-24-fun si sa le cer si bani pe reclama. Isi face lumea o idee despre circiumile din Bucuresti dupa posturile mele. Macar o bere, acolo... :)
• dropsuri chinezesti - incearca la Dragonul Rosu
• bomboane pez -ce bune erau astea, ce amintiri, ce de catelusi din aia cu arcuri in forma de camioane aveam...
• la impinge tava - hmm... foame mare, buget mic... sau la Roata, in Vama...
• reclama cec phoenix noua - pe cuvint ca nu stiu reclamele concurentei
• melodie reclama cec alifantis - ooops, deja se incinge gluma. Or fi mai multe reclame ?
• vino veritas sibiu - asa e, cita vreme nu stai pe podul Mincinosilor
• criza explicatii - aoleu, pai e de la americanii aia care n aveau bani nici sa treaca strada si se duceau la banca sa ia credit de casa
• turismul in bosnia-hertegovina - cred ca nu mai e periculos, dar parca as prefera Croatia
• jocuri pentru calculator cu pioni jetoane pentru copii - ei vezi, si noi care am crescut cu Piticot, Nu te supara frate si Sus-Jos...
• asul volanului - da, si din asta jucam, dar cred ca tu il cautai ori pe schumacher, ori pe vreun baiat de baiat de la tine din cartier cu logan tunat
• teorii consumeriste - hmmm... du-te saptamina viitoare in orice hyper/super/maxi/mini market si o sa i vezi cum cumpara si consuma, desi nu o sa mai aiba bani si de factura de gaze
• stema americii - asta parca era ceva cu un vultur, nu stiu cum ai ajuns la mine pe blog
• craiova fintinile, fintinile din craiova si www fintina muzicala - frumoase, intr-adevar. Din pacate, nu cred ca o sa mai ajung prea curind pe la Craiova :(
• descrieri de obiceiuri si traditii de iarna - o sa mai vina si din astea, dar as vrea si eu intii un pic de zapada...
• poze cu renii acasa la mos pregatiti de drum - pai stai un pic sa dea primul fulg ca pe urma nu au cum aluneca cu sania pe autostrada Bechtel. Cind va ninge, o sa ma duc eu sa-i caut, sa-i pozez si sa-i pun pe blog.
• actiuni pt mos nicolaie herastrau cismigiu - mos nicolaie nu a adus decit nuieluse in parcuri celor care nu stiu cum il cheama de fapt
• 1993 furt mos nicolae - aoleu, chiar l-au furat pe mos ? si acum ce-o sa ne facem cu mos craciun ? trebuie sa ne multumim din nou cu mos gerila ?
• kipling - fa-ti timp in engleza. Frumoase poeziile lui Kipling intr-adevar, si traducerile in romana sunt reusite
• romania cu lantul la git - acum sper ca articolul lui mindruta il cautai, si nu aveai tendinte de genocid, ca a mai avut unul inainte si a fost impuscat de craciun...
• meditatia de sinziene music si listen to meditatie de sinziene - asta e destul de grea. deci e o muzica speciala pe care se mediteaza in noaptea de sinziene ?
• noua kandia cu unt pur de cacao reclama melodie - aha, deci si pentru noua kandia cu unt de cacao exista o melodie speciala ??
• superstitii de insanatosire pentru git - daca le afli, spune-mi si mie, ca de o saptamina nu mai scape de tusea asta...
• care au fost cele 4 cap ale cartii amintiri din copilarie - vine teza la romana, nu?
• restaurare dacia 500 lastun - wow, se mai ocupa cineva de asa ceva? sigur prin timisoara or mai exista citiva monstri din astia, prin Bucuresti chiar nu am mai vazut de zece ani
• blog intreprinzatorul ionescu - hmmm... oare o avea blog intreprinzatorul ionescu? e si intreprinzator si blogger? sau doar a intreprins un blog? noroc ca nu sunt multi ionesti
• www,modern,talking - cred ca daca puneai puncte in loc de virgule sau faceai alte artificii, ajungeai unde vroiai
• catalin crisan zapezile iernii - huh? probabil e o melodie de-a lui... dar nu am auzit de ea...
• reteta cartofi auriti - daca nu as sti ca are legatura cu excalibur, as ramine un pic mirat... pe criza asta si cartofii trebuie sa fie auriti? sigur era cineva care accesa netul dintr-un palat cu turnulete
• boogie-shop munchen - i-auzi, Luci ! V-ati deschis sucursala si la Munchen si eu nu stiam?

Cam astea au fost in ultimele 20 de zile. Sper ca data viitoare cind ma mai apuca asemenea curiozitati, sa gasim impreuna chestii si mai interesante.

Aventuri cu Politia Romana. Salutari de la Pufesti.

Ajung ieri acasa si… surpriza… gasesc o scrisorica. Genul de scrisoare de la Politie. Ma uit, expeditor Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea. WTF? Nu am fost niciodata pe acolo. Curios, o desfac si citesc. Ramin perplex:

In cazul in care nu se intelege in imagine, e ceva de genul: "In conformitate cu art.39 din OUG nr. 195/2002, republiata, va solicitam ca, in termen de 5(cinci) zile de la data primirii prezentei, sa ne comunicati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT MEGANE, cu numarul de inmatriculare (numarul meu, apoi seria mea de sasiu) pentru a fi condus pe drumurile publice, acesta fiind inregistrat cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate la data 16/09/2008, ora 20:56, localitatea PUFESTI, DN2, KM216+429, cu viteza de 73.70 km/h pe un drum cu limita legala de viteza 50.00 km/h"

Am mai citit o data. Pufesti ? Vrancea ? Astia au luat-o razna… Incerc sa imi aduc aminte ce faceam pe data de 16 septembrie 2008. Tocmai venisem din week-end-ul prelungit cind am inchis Vama. Si imi amintesc. Tocmai incepea Liga Campionilor si venise amicul M. pe la mine sa ne uitam impreuna la un meci. Deci sigur nu eram la Pufesti. Nici somnambul. Nici beat. Nici cu dubla personalitate. Ma gindesc, ma cuprinde o inspiratie creatoare si le raspund la oameni:

Catre
Ministerul Internelor si Reformelor Administrative
Inspectoratul de Politie al Judetului Vrancea
Serviciul Politiei Rutiere

Ca raspuns la comunicarea dvs. Seria VN Nr. 100092259, conform careia imi solicitati datele de identificare ale persoanei careia i-a fost incredintat vehiculul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- , serie sasiu VFILMOCOH , pentru a fi condus pe drumurile publive la data de 16/09/2008, ora 20:56 (care ar fi fost surprins in localitatea PUFESTI, jud. Vrancea, DN2, KM216+429 cu ajutorul mijoacelor tehnice certificate, peste viteza legala), va comunic urmatoarele:

• Subsemnatul sunt singurul utilizator auto al autoturismului B-87- , proprietate a societatii BRD Sogelease SRL;
• Sunt singurul posesor al celor 2 chipuri de pornire (echivalentul cheilor la modelele mai vechi), ceea ce exclude posibilitatea ca masina sa fi fost condusa de altcineva, fara stiinta mea;
• Subsemnatul sunt un adept al ideii ca masina si nevasta nu se imprumuta, iar intr-un caz extrem am imprumutat masina unui prieten, dar aceasta se intimpla in luna august 2005;
• Nu am auzit pina astazi de localitatea PUFESTI, chiar daca aceasta ar putea fi un loc idilic, in care timpul curge altfel; datorita dumneavoastra si http://www.wikipedia.org, acum stiu ca Pufesti este o comuna in judetul Vrancea, situata pe partea stinga a Siretului, avind ca localitati invecinate satele Domnesti si Ciorani, si numarind peste 4200 locuitori;
• Nu am circulat niciodata pe DN2 si nu am vizitat niciodata frumosul dumneavoastra judet, desi sunt tentat sa vizitez cindva statiunea Lepsa;
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, subsemnatul (unic conducator auto al autovehiculului mentionat) se afla la domiciliu, situat in Bucuresti, sector 6, cu o sticla de vin in fata, alaturi de un prieten, pregatindu-se pentru a viziona partida AS Roma – CFR Cluj din Liga Campionilor la fotbal (meci incheiat cu victoria surprinzatoare a clujenilor cu 2-1, gratie a doua goluri ale lui Culio);
• In seara zilei de 16/09/2008, la ora 20:56, autoturismul marca RENAULT LMOCOH MEGANE, cu numarul de inmatriculare B-87- ,nu era condus pe drumurile publice, ci se afla parcat in fata locuintei personale situate in Bucuresti, sectorul 6, la peste 216 km de locul unde dumneavoastra ati surprins-o;
• Subsemnatul, utilizator al acestui autoturism din mai 2005, timp in care am condus circa 40.000 km, am un stil de condus preventiv, si ca atare nu am incalcat nicio regula de circulatie, nefiind sanctionat niciodata contraventional;
• Subsemnatul dispun de un dispozitiv de detectare de radar, pe care il folosesc la drumurile in afara Bucurestiului, ceea ce reduce asimptotic spre zero posibilitatea de a fi surprins, cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate, cu o viteza peste limita legala;
• Autovehiculul dispune de un sistem de alarma, ceea ce inlatura posibilitatea ca o persoana rau intentionata sa il fi furat, sa se fi deplasat cu el in localitatea PUFESTI, pentru a trece cu viteza pe linga mijloacele tehnice certificate de inregistrare a vitezei, pentru ca apoi sa il aduca inapoi si sa il parcheze in aceeasi pozitie in care fusese, pina la ora 23.45 (ora estimativa de terminare a meciului, dupa care am iesit sa il conduc pe prietenul cu care vazusem meciul, vazind masina parcata la locul ei);

Ca atare, va rog sa verificati din nou dispozitivul de stocare (banda video sau CD-ul) pe care este inregistrata proba foto si sa identificati in mod corect numarul masinii surprinse, care va asigur ca nu are cum sa fie B-87- , din motivele expuse mai sus.

Cu consideratie si in speranta ca veti ramine in continuare un factor de stabilitate si care asigura o circulatie corecta pe drumurile publice, sanctionind pe toti cei care se abat de la regulile de circulatie, indiferent de tupeul lor, situatia lor financiara, de culoarea lor politica, si de eventualele functii publice detinute (fie ele chiar si in procuratura sau magistratura),
......

Azi le-am trimis-o pe fax. Sper sa le placa :D Si sper ca data viitoare sa il amendeze pe bizonul care depaseste coloana prin stinga liniei de tramvai, pe pitzipoanca care merge pe contrasens si parcheaza pe linia de tramvai, pe cocalarul care pleaca beat din Bamboo cu Ferrari-ul din dotare, pe taximetristul care nu respecta nici o regula de nici un fel, pe judecatoarea beata pulbere din Tirgoviste, pe Mugur Mihaescu care a confundat sina de tramvai cu parcarea, pe Cornel Nistorescu care a intors X5-ul din dotare peste spatiul verde si peste niste motoristi nevinovati sau pe manelistul care conduce cu papucul lui fara sa aprinda luminile de intilnire la ora 9 seara pe ceata, si nu pe mine care nu am fost in viata mea la Pufesti, Vrancea, Romania...

Despre valoare si timing

(sau toate la timpul lor)...

In octombrie 2007 (deci acum un pic mai mult de 1 an), consortiul Royal Bank of Scotland a cumparat cu 101 miliarde de dolari - cea mai mare suma din istoria tranzactiilor de pe piata bancara - grupul olandez ABN AMRO.

Cu aceasta suma, RBS ar putea cumpara astazi:

• Citibank 22.5 miliarde $
• Morgan Stanley 10.5 miliarde $
• Goldman Sachs 21.0 miliarde $
• Merrill Lynch 12.3 miliarde $
• Deutsche Bank 13.0 miliarde $
• Barclays 12.1 miliarde $

Si i-ar ramine si aproape 10 miliarde de dolari pentru primele de Craciun, bonusuri sau ceva achizitii prin Europa de Est.

(Preturile reprezinta capitalizarea bursiera a fiecareia dintre banci vineri 5 decembrie)

Zeitgeist

Am tot auzit despre Zeitgeist si mi-am tot propus sa il vad. Filmul produs de Peter Joseph in 2007 a fost foarte vizionat si a produs o mare vilva, tratind subiecte contemporane ca religia, guvernele si economia mondiala. Astazi, intr-un final, am gasit timpul si dispozitia necesara. Trebuie sa fii intr-o anumita dispozitie, si cu mintea fresh, ca sa il poti vedea si intelege. Acest documentar incearca sa prezinte lumea actuala drept o conspiratie geniala, e genul de film creat de americani impotriva sistemului (ca si Fahrenheit 911) si are puterea de a te marca profound, macar in privinta unora dintre convingerile sau principiile tale. Daca mai esti si genul de om care sufera de mania conspiratiei, esti targetul perfect. Zeitgeist este o expresie germana care se poate traduce prin “Spiritul epocii”, iar filmul este un documentar realizat independent, esti liber sa faci ce vrei cu el, nu exista drepturi de autor, chiar o sa faci parte din proiect daca o sa ajuti la raspindirea lui. De altfel, filmul poate fi vazut si online, in varianta full, via Google Video:

Filmul are trei parti, fiind focalizat pe mitul lui Isus Hristos, pe atacurile de la 9 septembrie si pe Federal Reserve, prezentind un numar de teorii conspirative, derivate din cele 3 subiecte.
In prima se vorbeste despre religie, ridicata la nivel de inginerie sociala, pentru stapnirea turmelor. Atacul acerb asupra crestinismului are explicatii aparent plauzibile, ridicind problema contrafacerii credintei in scopul manipularii maselor, sub forma de surs suplimentara de venit.
A doua parte trateaza momentul 9 Septembrie 2001, cu prabusirea turnurilor gemene pusa pe seama unui atac terorist si goana neintemeiat dupa teroristi, ca motiv de razboi in Irak si Afganistan.
A treia parte trateaza bancile si intentiile lor ascunse. Federal Reserve (Banca centrala a SUA) este acuzata a fi de fapt o banca comerciala in folosul unei elite de bancheri, care tocmai din fondurile acumulate de la populatie imprumuta statului aflat in nevoie de lichiditati cu o dobinda ridicata.

Filmul incepe cu un discurs despre spiritualitate, urmat de o serie de clipuri de razboi si explozii culminind cu cea a unuia din turnurile World Trade Center, apoi de un scurt clip care arata o mina scriind “1+1=2”, dar care este indepartata de o alta mina, si inlocuita de o Biblie si de steagul American.

Prima parte, intitulata ”The Greatest Story Ever Told” denunta originalitatea multor religii ale lumii, intrucit acestea ar fi toate derivate in principal din mituri astrologice si traditii existente cu mult inainte. Isus Cristos este prezentat ca un hybrid literar si astrologic, cultivat politic pentru a controla. Horus, regale-Soare din Egiptul antic, este prezentat ca avind un numar de attribute similate cu ale altor zeitati religioase care au existat dupa el, cum ar fi Krishna, Dionisos, Mithra si Isus Cristos, acestea incluzind nasterea dintr-o mama fecioara pe data de 25 decembrie, cei 12 discipoli, moartea si invierea dupa 3 zile si puterea de a face minuni. Filmul ofera explicatii din cimpul astrologiei – moartea, ingroparea pentru 3 zile si invierea sunt legate de solstitiul de iarna, cind soarele atinge cel mai sudic punct de pe cer, pe care il pastreaza pentru 3 zile, apoi reincepe sa se miste spre nord, simbolizind renasterea cretorului atotputernic. De asemenea, ei explica mitul celor 3 magi si simbolul crucii tot pe baza argumentelor astrologice. Istoria potopului si a lui Noe este prezentata ca fiind copiata dupa mitul lui Ghilgames. Concluzia este ca toate zeitatile ar proni de la un mit comun, primar, acel al lui Horus.
Crestinismul este prezentat ca un mit Gnostic, adoptat de Imperiul Roman pentru controlul social al Europei prin doctrinele stabilite la Nicea. Evul Intunecat, inchizitia si cruciadele sunt evenimente care au mentinut dominatia Vaticanului asupra Europei prin crestinism.
Concluzia acestei prime parti este “Crestinismul, impreuna cu toate celelalte sisteme de credinta bazate pe zeitati, dau puterea celor ce stiu adevarul, dar folosesc mitul pentru a manipula si controla societatile, reducind responsabilitatea umana la efectul unui Dumnezeu care controleaza totul si astfel putind justifica criminalitatea in numele dorintei divine. Mitul religios este cel mai puternic instrument care a fost creat vreodata”

Partea a doua, intitulata “All the World is a Stage” afirma ca evenimentele de la 9 septembrie au fost fie orchestrate, fie permise sa se intimple, de catre elemente criminale din interiorul guvernului SUA. Se afirma ca evenimentele au fost produse pentru a genera frica in masa, pentru a putea initia si justifica masuri radicale, menite ca in numele luptei impotriva terorismului, sa puna stapinire totala pe libertatile americanilor de rind si a aduce profituri unor anumite grupuri.
Afirmatiile sunt insotite de clipuri din emisiunile de stiri ale televiziunilor, imagini din ziare si reviste, care demonstreaza ca guvernul SUA a fost avertizat despre posibilitatea producerii atentatelor, ca avioanelor le-a fost permis sa-si atinga tintele si ca cele 2 turnuri au fost supuse unui process de demolare controlata. De asemenea, sunt prezentate si alte afirmatii - 6 dintre cei 19 teroristi prezentati de FBI sunt inca in viata, unul dinte piloti nu ar fi avut cunostintele necesare pentru a pilota avionul pina la Pentagon, nici o parte de fuzelaj a avionului nu a fost gasita la 2 din cele 3 locuri de impact, administratia Bush a ascuns adevarul in raportul Comisiei 9/11 si ca mass-media nu a reusit sa puna intrebari importante despre conturile oficiale.

Partea a treia, intitulata “Don’t Mind the Men Behind the Curtain” arata ca cele 4 principale razboaie la care SUA a luat parte in scolul 20 au fost determinate doar de interesul economic al unor grupuri de interese. Evenimentele prezentate ca fiind false sau fraudulente sunt scufundarea navei Lusitania, atacul de la Pearl Harbor si incidentul din Golful Tonkin, care au purtat SUA in primul razboi mondial, in al doilea razboi mondial si in razboiul din Vietnam. Conform filmului, SUA a fost fortata de Federal Reserve sa participe la aceste razboaie, dar nu pentru a le cistiga ci pentru a sustine conflictele, fortind guvernul sa imprumute mai multi bani de la banca, cu dobinda atasata, crescind astfel datoria publica si profiturile celor ce detin Fed. Filmul prezinta o istorie a inceputurilor greilor din finante. Ca institutii si personaje, vorbeste preponderent despre Rockefeller, JP Morgan, Rotschild si despre Federal Reserve, afirmind ca a pus la cale Marea Depresie pentru a fura bogatia populatiei americane. De asemenea, in aceasta sectiune, este prezentata posibilitatea unei miscari clandestine, promovate de Parteneriatul pentru Securitate si Prosperitate al Americii de Nord, de a uzurpa consitutia SUA si dolarul American, prin constituirea unei Uniuni a Americii de Nord, compusa din SUA, Canada si Mexic, si care sa foloseasca o moneda unica, numita Amero, fara a fi ratificata de senat. Aceasta uniune monetara ar fi urmat sa fie baza crearii unui super-stat asemanator Uniunii Europene, si care impreuna cu aceasta, cu Uniunea Africana si cu viitoarea Uniune Asiatica, sa fie treptat unite intr-un govern mondial unic. Globalizarea si unificarea monetara pentru control financial absolute asupra Terrei sunt scopul final. Din punct de vedere al tehnologiei, aici avem de-a face cu implementarea cipurilor RFID in pasaport, act de identitate si permis de conducere - act premergator inserării cipurilor RFID in tesutul uman, in noi nascuti.

Zeitgeist pledeaza pentru demitificarea lumii in care traim. Filmul a fost creat pentru a-i inspira pe oameni sa priveasca lumea dintr-o perspectiva mai critica si pentru a intelege ca deseori lucrurile sunt diferite de le vedem noi, oamenii obisnuiti. Ce au in comun religia, razboiul si banii? Numitorul comun este incercarea de manipulare a populatiei la nivel mondial.
Concluzia este ca traim intr-o lume mult mai complexa decit ne inchipuim si habar n-avem cit suntem de manipulabili. La nivel personal trecem indiferenti pe linga prea multe lucruri, nu ne intereseaza nimic din ce se intimpla la nivel inalt., din interesele din spatele unor razboaie, de faptul ca de fapt suntem doar carne de tun intr-o lume din ce in ce mai globalizata si cu ambitii din ce in ce mai mari. Suntem prea mici pentru o lume atit de mare, iar undeva exista un grup de oameni pentru care fiecare criza, razboi sau catastrofa inseamna un nou profit. Si daca tot noi nu insemnam nimic pentru ei, avem doar citeva variante. Ori suntem cu ei, dar suntem prea mici pentru asta, ori ne opunem lor, dar nu avem nici o sansa. Si atunci nu ne ramine decit sa incercam sa ne traim viata fara sa ne mai pese de ei, si fara sa stim daca vom prinde si ziua de miine.

“Cind puterea dragostei va invinge dragostea de putere, lumea va cunoaste pacea” spunea Jimi Hendrix.

Sursa: www.wikipedia.com

Mos Nicolae

In fiecare an, de ziua Sfintului Nicolae, ma simt din nou copil: in ajun imi lustruiesc ghetele si arunc priviri furise pe geam sperand sa il zaresc. Asa voi face si in acest an, chiar daca stiu ca anii au trecut si nu o sa mai gasesc nimic in ghete. Sincer o spun - mi-e dor de Mos Nicolae, de emotia teribila cu care imi pregateam ghetutele linga intrare, de somnul colorat si gustul dulce al dorintelor secrete din noaptea de dinaintea sosirii miraculoase a Sfintului. Mi-e dor de incordarea asteptarii copilaresti, de gandul - usor vinovat - al nuielusii de alun. In ciuda celor citeva nuieluse pe care le-am gasit de-a lungul anilor bagate in cizme, nu am incetat niciodata sa ma pregatesc asa cum se cuvine pentru sosirea lui Mos Nicolae. Citi dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu´ a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara? In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebindu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa.
Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae s-a impamintenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Mos Craciun, asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmintul rosu si barba alba, a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate americana, care facea reclama pentru celebra Coca-Cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii, este insa Sfintul Nicolae. Copiilor obraznici li se poate intampla ca Mos Nicolae sa le aduca si cite un bat, mai ales ca rolul de ocrotitor al familiei, cu care a fost investit de religia ortodoxa, ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor.

Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfintul Nicolae. Povestea incepe cu un batran numit Sfintul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in anul 340 in vremea lui Hristos si a fost ingropat in Myra. El s-a nascut cindva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cind el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfintul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfintului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfint, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Tirziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfintului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfintului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari.
In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfintului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele fara posibilitati materiale sa se marite, oferindu-le o zestre. Cind colonistele olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batrin spiridus vesel. A fost descris ca un batrin olandez vesel si bucalat din comedia "Istoria New-York-ului", a lui Washington Irving. Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfintul Nicolae. In unele culturi, Sfintul Nicolae calatoreste alaturi de un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheaza pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In Germania, Sfintul Nicolae calatoreste tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 decembrie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun. Vine, vine Mos Nicolae...

Ca si firea Sfintului, sarbatoarea este simpla si smerita. Lui Mos Nicolae nu trebuie sa-i oferi nimic - nici promisiuni, nici poezii invatate pe de rost. Cred ca este indeajuns sa-ti pui o dorinta si sa i te inchini. Important este sa credem in el. Este limpede ca, fara candoare si fara suflet de copil, nu poti discuta cu Mosul. Nu virsta conteaza. Romanii stiu prea putine despre identitatea si biografia reala a Sfintului Nicolae, desi il tin foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfint facut de Dumnezeu si ar sta de-a stinga acestuia. San Nicoara este acum batrin, dar atunci cind era tinar se pare ca ar fi fost podar, dupa cum spun unii, sau corabier si pescar, dupa cum spun altii. Ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este foarte cunoscut atit in Rasarit, cit si in Apus. El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti si nuieluse pentru cei neastimparati), este o inovatie oraseneasca, prefigurind darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.
Parerea specialistilor: "Nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica, Sf. Nicolae a fost episcop in Mira Lichiei, fiind intemnitat in vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian. Traditia ii atribuie numeroase miracole, prin care a ramas cunoscut ca protector al celor saraci si neputinciosi. Nu mai putin de 21 de miracole ii sunt atribuite Sfintului Nicolae. Acesta este slavit pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. In timpul vietii lui, Sfintul Nicolae ar fi inviat trei copii omorati de un hangiu prea hapsin, asa precizeaza legenda, si de aici, iata, poporul a transferat acest lucru vizavi de Sfintul Nicolae", declara Ovidiu Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic Iasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii cuminti care dorm, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri; insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se pare ca Sfintul Nicolae insusi a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Un om sarac avea trei fiice, iar casa in care traiau cele trei surori era tare saracacioasa. Tatal lor planuia sa le vinda, crezand ca, astfel, se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cit zestrea era mai mare, cu atit cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavind nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vindute ca sclave. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. In mod misterios, omul a gasit in casa o punga cu galbeni, ce continea o zestre considerabila pentru fata cea mare astfel incit sa-si poata gasi un sot cumsecade. Saculetul cu galbeni a aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat. Astfel, fata cea mare a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atirna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
Se spune prin popor ca, de ziua lui Mos Nicolae, se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
De ziua Sfintului Nicolae incep cu adevarat sarbatorile de iarna. Incep cu o imbratisare, un suris si un strigat spontan de bucurie. Sfintul nu se vede, nu se arata. Lucreaza in ascuns, sub mantia protectoare a noptii, asa cum a facut cu parintii care voiau sa-si vinda fetele, aruncaidu-le pe fereastra punga cu galbeni. Dat deoparte si aproape uitat, Mos Nicolae, cu parul lui rarit si barba albita de ninsoarea anilor, ne priveste surizator din icoana. El e protectorul casei si al pruncilor. El e paznicul nevazut a tot ce este adevarat, frumos si inocent. Cit de nepotrivit ar fi sa-l vad pe Mos Nicolae, asemenea lui Mos Craciun, imprimat pe tricouri sau cani de ceai, pe sticle de bere sau oferte promotionale in magazine. Sa-l vad industrializat, folosit in profitabile afaceri. Asa, discret si refugiat pe peretele unei biserici sau al unei camere, ii sta mult mai bine. Chipul lui senin si fara patima lumineaza o lume intreaga - copii si batrani, deopotriva.
Mos Nicolae a fost si va ramine una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, din numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe linga dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.

Pardon Cafe

O sa mai dezgrop din arhiva si o sa mai povestesc de locul unde-mi pierd eu serile... Toate dupa-amiezele de vara cind nimic nu merge mai bine dupa o zi de munca decit o (in fine...2..3..5..) Silva bruna rece sus pe terasa la Pardon... sau serile de iarna in care vinul fiert cu multa scortisoara iti desfata papilele gustative.... Si asta in timp ce pe fundal cinta Cesaria sau Lhasa... Buena Vista Social Club... sau poate doar Radio Romantic.
Zice-se ca aici e cea mai buna cafea din Drumul Taberei (cum se face ca pina acum n-am baut niciodata o cafea aici?). De fapt asta e sloganul acestui local: "Cea mai buna cafea din Drumul Taberei. Ne scuzati ca nu suntem in centru.”
Daca stai prin Drumul Taberei si centrul ti se pare prea departe, nu ai chef nici sa iei masina (ca sa nu poti bea linistit o bere), nici sa dai banii pe taxi si nici sa o arzi aiurea prin mijloacele de transport in comun, sa transpiri sau sa dirdii prin statii si sa faci mai mult de jumatate de ora doar ca sa bei o bere cu prietenii la o circiuma fitoasa din centru… Exista o solutie. Centrul e departe, berea e scumpa (si n-o sa te limitezi doar la una). OK, uneori merita plimbarea, gasesti acolo tot ce vrei, ai muzica pe care o cauti si esti inconjurat de oameni cool, cu tot felul de aere si outfit-uri. Daca ajungi in centru, oamenii din jurul tau sunt totul, imbracati din magazinele cele mai colorate, cu un life-style trendy. Dar daca vrei sa fii trendy fara sa parasesti cartierul, e foarte simplu. Poti, de exemplu, sa te trezesti in week-end de dimineata, te imbraci lejer, iti iei un ziar (sau chiar laptopul) si iti bei cafeaua la Pardon. Ajungi aici, comanzi cafeaua, deschizi ziarul (sau chiar laptopul…), te faci comod si de bucuri de muzica, de verdeata si de ciripitul pasarelelor.
Atitea si atitea seri petrecute la Pardon Cafe alaturi de atitia prieteni (evident de unul in mod special)... seri calde de vara sub tei... ploi marunte de toamna... zapezi minunate de ianuarie... primele zile calde de primavara... si inca o Silva bruna te rog... poti sa mai pui te rog Cesaria ?
... incit unii prieteni cu greu ma cred ca nu sunt shareholder nici macar minoritar... Lumea se simte bine, e relaxata. Muzica e buna, berea rece sau vinul fierbinte... Decorul din interior are un farmec al lui aparte... Si totusi ce fain e vara cind infloreste teiul, stai la terasa si din cind in cind te mai trezesti cu cite o floare de tei in cupa de bere...
Pentru ca vara, dupa ora 18, se deschide si terasa de sus, de deasupra barului, acoperita de crengile tailor din zona. E ora la care ti se cam face chef de o bere rece si Pardon mi se pare locul ideal in care sa te stringi cu niste prieteni deasupra citorva sticle sis a tot povestiti si dezbateti amintiri, sa faceti planuri, sa rezolvati probleme… De servire nu pot sa comentez nimic, in nici un caz nu avem de-a face cu aroganta de pe alte terase, iar fetele stiu ce le place clientilor fideli.
Clientela e destul de diversa, de la cupluri cu verighete care si-au serbat deja nunta de argint, pina la grupulete tocmai iesite de pe bancile liceului, de la pletosi cu tricouri negre pina la economisti, analisti sau finantisti rasi in cap :) Dar si domnisoare versate cu tricouri mulate sau freelanceri. Anumite specimene (numite generic "cocalari" sau "manelisti") nu prea ajung aici...
Ziceam de muzica. Aici nu se aud hituri comerciale de radio de o vara, gen Akon sau 50 Cent. Nicicum manele. Oldies but goldies este expresia care defineste cel mai bine muzica din Pardon. Si daca nu e Cesaria, poate fi Leonard Cohen sau Joe Cocker, Bary White sau Rolling Stones, Radio Romantic, tot ce inseamna anii ’60,’70,’80 si jazz.
Nu e departe. Daca treci prin intersectia de la Favorit nu ai cum sa-l ratezi; in spatele complexului, inconjurat de copaci, sigla mare portocalie spre galben pe care scrie: Pardon Café. De afara nu ai cum sa nu observi steagul cu Che Guevara, Citroenul 2CV galben-verde al lui Cristi de acum 50 de ani (ca in filmele cu Louis de Funes) plin de sute de abtibilduri, cuferele de la intrare, catargul de pe terasa de sus, tablourile cu poze de epoca, motocicleta taiata in doua de pe terasa de jos (o parte agatata in copac, iar o parte pe jos ca suport de steag). Inauntru este plin de obiecte de vechi, de anticariat – samovare, schiuri de lemn pe tavan, radiouri sau telefoane de prin anii ’20, poze sepia, o masina de scris si tot felul de alte obiecte a caror intrebuintare este demult uitata. Iar de curind s-a rezolvat si problema frigului inerenta unui local cu peretii din geam – au aparut 2 incalzitoare de terasa care au crescut temperatura interioara la limita minecii scurte. Seara, vara, pe linga luminari si betisoare parfumate, se mai pot aprinde si torte..
Deci, daca vrei sa te simti central si totusi sa ramii in cartier, la zece minute de casa si sa te intorci tirziu, pe intuneric, pe jos, cu o alcoolemie care nu-ti mai permite sa sofezi, sau daca vrei sa vezi cum arata o dupa-amiaza local, in inima cartierului Drumul Taberei, oriunde ai locui, merita sa dai o tura pe aici.
As mai scrie... dar am chef de un vin fiert... asa ca... ma duc la Pardon :)