De multa vreme cautam un loc in care sa pot iesi seara, la o bere, in aer liber, in centru, cu oameni prietenosi, preturi normale si muzica buna. La „Motoare” nu am mai calcat de vreo citiva ani, de cind preturile au ajuns nesimtite, si locul s-a populat cu urbani trendy, care au luat locul boemilor rockeri sau hippioti de acum 10 ani.
Auzisem de el, de la unii si de la altii, si numai lucruri de bine, si totusi nu ajunsesem niciodata pe acolo. Pina acum 2 saptamini, cind am vorbit cu mai multi prieteni si am hotarit sa ne vedem acolo. Mi-a placut si am mai fost, si o sa mai merg.
Terasa imi place foarte mult, atmosfera este una foarte relaxanta si usor boema. In racoarea serilor de aprilie, poti vedea aici lumea boema pe care o vezi de obicei pe plajele pustii sau in golfurile izolate. Libertatea inca mai exista, iar de aici si pina la fustele hippie, usoare, de voal imprimat, mai e doar putin. Terasa asta are un aer hippie in ea, si ma astept ca atunci cind ma ridic de la masa, sa simt un miros de alge si sa aud zgomotul valurilor.
Locul se numeste Clubul Taranului si este in curtea Muzeului Taranului Roman, cu intrarea prin strada Monetariei. Asta ma oftica si mai mult, e la mai putin de 50 de metri de job-ul meu si nu ajunsesem niciodata in cei aproape 2 ani de cind s-a deschis. Locatia are un interior decorat in stil rustic românesc. Linga terasa este curtea muzeului, un loc plin de verdeata, bancute si o bisericuta frumoasa din lemn, in stil maramuresean. Terasa este retrasa, ferita de circulatia bulevardului printr-o perdea de verde.
Clubul Taranului este un spatiu multicultural, unde poti gasi modalitati multiple de petrecere a timpului liber. Clubul gazduieste concerte de rock sau jazz, cenacluri literare, lansari de carte sau chiar spectacole de teatru. Traditia s-a mutat de pe ulita satului la Sosea.
Meniul este interesant, si pot recomanda mincarurile traditionale românesti foarte gustoase. Platourile reci, cu nume sugestive – platoul haiducului, al boierului sau al taranului, sunt consistente si satioase, iar preturile sunt chiar atractive. Salata orientala pe care am incercat-o a fost excelenta, iar placinta cu brinza avea multa brinza in ea si era deosebit de gustoasa. Si, am uitat sa spun, servirea este extrem de prompta.
In meniu mai poti gasi (dar nu am incercat) un bors zdravan de puicuta, dres cu ou si taietei de casa, sarmalute in cuib, cu smintina si mamaliguta, pastrama de berbecut, piept de rata afumat, pastrav in cetina, cu mujdei de usturoi si placinte poale-n briu.
Iar la asta poti asezona o bere rece (spre bucuria mea, au si Silva bruna) sau vin – Frincusa de Cotnari se potriveste foarte bine cu atmosfera.
Clubul Taranului a aparut, la ideea directorului Muzeului Taranului Român, Vintila Mihailescu, ca o prelungire a muzeului, pe strazile orasului, ca un mix intre urban si traditional, un amestec de modern si vechi, un pirleaz intre spatiul spiritual românesc si ce se intimpla la oras, un spatiu de granita intre strada si muzeu.
Lumea care iese la Clubul Taranului e pestrit: copii care vin la atelierele muzeului si se opresc la un suc la terasa, tinerii care vin sa tina ritmul alaturi de vreo formatie rock care concerteaza acolo, dar si batrinei amatori de muzica clasica sau dornici sa bea un vin de tara, din ulcica. Nu neaparat lumea trendy-cool de prin alte locuri, dar oameni cu un anumit grad de cultura.
Clubul isi propune sa reactualizeze traditiile, cit a mai ramas din ele, fara sa le idilizeze, pe fondul unei atmosfere boemo-urbane, iar ceea ce rezulta nu e o struto-camila hidoasa, ci una placuta, prietenoasa si primitoare.
Daca vrei un loc in care sa stai cu prietenii la taclale pina tirziu, unde sa nu se uite ospatarul urit la tine ca nu mai pleci acasa, daca nu te deranjeaza zumzetul vocilor din jur si o muzica buna in surdina, du-te cu incredere la o bere pe terasa Clubului Taranului, intr-o atmosfera boema, libera, cu miros de mare si vise de vama.
Auzisem de el, de la unii si de la altii, si numai lucruri de bine, si totusi nu ajunsesem niciodata pe acolo. Pina acum 2 saptamini, cind am vorbit cu mai multi prieteni si am hotarit sa ne vedem acolo. Mi-a placut si am mai fost, si o sa mai merg.
Terasa imi place foarte mult, atmosfera este una foarte relaxanta si usor boema. In racoarea serilor de aprilie, poti vedea aici lumea boema pe care o vezi de obicei pe plajele pustii sau in golfurile izolate. Libertatea inca mai exista, iar de aici si pina la fustele hippie, usoare, de voal imprimat, mai e doar putin. Terasa asta are un aer hippie in ea, si ma astept ca atunci cind ma ridic de la masa, sa simt un miros de alge si sa aud zgomotul valurilor.
Locul se numeste Clubul Taranului si este in curtea Muzeului Taranului Roman, cu intrarea prin strada Monetariei. Asta ma oftica si mai mult, e la mai putin de 50 de metri de job-ul meu si nu ajunsesem niciodata in cei aproape 2 ani de cind s-a deschis. Locatia are un interior decorat in stil rustic românesc. Linga terasa este curtea muzeului, un loc plin de verdeata, bancute si o bisericuta frumoasa din lemn, in stil maramuresean. Terasa este retrasa, ferita de circulatia bulevardului printr-o perdea de verde.
Clubul Taranului este un spatiu multicultural, unde poti gasi modalitati multiple de petrecere a timpului liber. Clubul gazduieste concerte de rock sau jazz, cenacluri literare, lansari de carte sau chiar spectacole de teatru. Traditia s-a mutat de pe ulita satului la Sosea.
Meniul este interesant, si pot recomanda mincarurile traditionale românesti foarte gustoase. Platourile reci, cu nume sugestive – platoul haiducului, al boierului sau al taranului, sunt consistente si satioase, iar preturile sunt chiar atractive. Salata orientala pe care am incercat-o a fost excelenta, iar placinta cu brinza avea multa brinza in ea si era deosebit de gustoasa. Si, am uitat sa spun, servirea este extrem de prompta.
In meniu mai poti gasi (dar nu am incercat) un bors zdravan de puicuta, dres cu ou si taietei de casa, sarmalute in cuib, cu smintina si mamaliguta, pastrama de berbecut, piept de rata afumat, pastrav in cetina, cu mujdei de usturoi si placinte poale-n briu.
Iar la asta poti asezona o bere rece (spre bucuria mea, au si Silva bruna) sau vin – Frincusa de Cotnari se potriveste foarte bine cu atmosfera.
Clubul Taranului a aparut, la ideea directorului Muzeului Taranului Român, Vintila Mihailescu, ca o prelungire a muzeului, pe strazile orasului, ca un mix intre urban si traditional, un amestec de modern si vechi, un pirleaz intre spatiul spiritual românesc si ce se intimpla la oras, un spatiu de granita intre strada si muzeu.
Lumea care iese la Clubul Taranului e pestrit: copii care vin la atelierele muzeului si se opresc la un suc la terasa, tinerii care vin sa tina ritmul alaturi de vreo formatie rock care concerteaza acolo, dar si batrinei amatori de muzica clasica sau dornici sa bea un vin de tara, din ulcica. Nu neaparat lumea trendy-cool de prin alte locuri, dar oameni cu un anumit grad de cultura.
Clubul isi propune sa reactualizeze traditiile, cit a mai ramas din ele, fara sa le idilizeze, pe fondul unei atmosfere boemo-urbane, iar ceea ce rezulta nu e o struto-camila hidoasa, ci una placuta, prietenoasa si primitoare.
Daca vrei un loc in care sa stai cu prietenii la taclale pina tirziu, unde sa nu se uite ospatarul urit la tine ca nu mai pleci acasa, daca nu te deranjeaza zumzetul vocilor din jur si o muzica buna in surdina, du-te cu incredere la o bere pe terasa Clubului Taranului, intr-o atmosfera boema, libera, cu miros de mare si vise de vama.
3 comentarii:
e f fain acolo, unul dintre locurile cele mai dragi din bucurestiul asta. muzeul a reusit sa creeze acolo o atmosfera aparte. stiu locul inca din facultate, cand participam la targurile de martisor si de florii, cu ce mai coloram si faceam si noi prin subsolul unei prietene, transformat in atelier.
din meniu, votez pt platoul haiducului.
in rest, iti recomand sa mergi cat mai des, e un loc unde poti bea o bere linistit, poti manca ceva bun, poti urca in carturesti sa rasfoiesti o carte, poti sa mergi la proiectiile de film.
ai descoperit un loc pretios...
si duminica se danseaza tango ;) si cateodata mai sunt si alte zile cu evenimente de gen, stiu eu :))
uff... deci eu am fost chiar ultimul care sa afle despre locul asta...
promit ca o sa merg mai des...
Trimiteți un comentariu