Creatorul de teatru

Saptamina trecuta am fost, la invitatia unei prietene, din nou la teatru. De data asta am ajuns la teatrul “ACT”, unde am avut placerea sa vad spectacolul “Creatorul de teatru”, regizat de Alexandru Dabija, dupa un text al dramaturgului austriac Thomas Bernhardt. Spectacolul este unul dintre cele mai longevive spectacole din istoria postdecembrista a teatrului romanesc, jucindu-se deja de aproape 8 ani si avind la activ aproape 300 de reprezentatii cu casa inchisa. Un spectacol care a inceput ti­mid, face acum istorie, fiind unul dintre punctele de reper ale Bucurestiului teatral. Spec­tacolul in sine este o lectie despre tea­tru si viata in teatru, despre artist, omul de geniu si lumea marunta si insen­si­bila din jur, preocupata de imediat.
Rolul principal ii revine maestrului Marcel Iures, care a primit in 2002 premiul pentru cel mai bun actor la Gala Premiilor UNITER pentru acest rol.
S-a facut liniste si spectacolul a inceput. Marcel Iures intra in scena tusind si impiedicindu-se de scari. Actorul Bruscon este vesnic nemultumit de ceea ce viata i-a oferit: scrie piese mari, scoate pensee-uri memorabile, precum Goethe si Schiller, dar nu a reusit niciodata sa prinda esenta vietii. Spune ca este inconjurat ori de idioti, ori de netrebnici, ori de nazisti! Femeia cu care s-a insurat a vrut-o linga el tocmai ca sa ii dea viata! Pe cei doi copii ii foloseste la activitati marunte, fara sa incerce cu adevarat sa ajunga la ei. Bruscon pretinde ca este linga ei, cind ne fapt nu reuseste sa fie nici macar langa el!
Jocul actoricesc al actorului-pivot, adica Marcel Iures este delirant, ramii cu gura cascata la contorsionarile fetei si la privirile pe care le arunca asupra colegilor lui.
Hangiul este total intimidat de personalitatea unui actor precum Bruscon si nu scoate aproape niciun cuvint. In schimb mimica sa este unul din elementele care dau farmec acestui spectacol.
Pe linga un actor ca Bruscon, toti raman muti. Jocul Valeriei Seciu ca sotia lui Bruscon, Agathe, este tot fara replici, doar cu atitudini. Este singura care incearca sa il combata si sa rida de el.
Spectacolul este o meditatie amara asupra societatii contemporane, dar si asupra conditiei actorului. “Creatorul de teatru” este un one-man show, un spectacol vorbit fara imagini foarte puternice, fara intentii polemice in lipsa de imagini, in care cuvintul si interpretarea magistrala a maestrului Iures dau greutate piesei.
Bruscon spune la un moment dat, cind ajunge in micul satuc Utzbach unde e nevoit sa joace, "cu cit mai dezolant cu atit mai bine". Te uiti in jur, nici o perspectiva? Foarte bine, pentru ca pentru un spirit liber obstacolul este furnizor de energie. Credinta in arta noastra este, in definitiv, tot ce avem. Daca vrei cu adevarat si daca stii ce vrei, in teatru e posibil orice, cu conditia sa crezi.
Spectacolul este, asa cum spunea si regizorul, un specatcol greu pentru spectatori, mai ales prin prisma lungimii piesei (2 ore si un sfert fara pauza), dar prestatia maestrului Marcel Iures chiar merita sa va smulgeti aceste 2 ore dintr-o seara si sa mergeti sa il vedeti la Teatrul ACT.
Teatrul Act s-a nascut, ca atitea locuri faine din Bucuresti, intr-un fel de grota. O pivnita de pe Calea Victoriei 126. Fosta trezorerie de banca, adapost antiatomic, beci al Securitatii. Si unde s-au adunat, ca sa-si tina de frig, la inceput, dupa scandalul de la Teatrul Odeon, din 1994, Marcel Iures, Alexandru Dabija si vreo 22 de prieteni: "Lucrurile au intrat in zona miracolelor, dincolo de logica, lege, real. S-a creat un proiect si am primit 55.000 de dolari, de la Connex. Bani pe care, evident, am inceput sa-i muncim. La Act sunt oameni care, de fapt, practica mineritul, sub pretext ca fac arta. Stau in subteranele teatrului 17 ore pe zi, la lumina artificiala si oxigen portionat. Pentru ca au inteles ceva: e suficient sa aprinzi un chibrit si lumea vine sa se incalzeasca", povesteste Marcel Iures.