Au inflorit ciresii

"Sakura no hana ga sakimasu" (Infloresc florile de cires) A venit primavara!

"Shikishima no/ Yamato-gokoro wo/ Hito-towaba,/ Asahi ni niou/ Yamazakura bana" (Daca cineva te intreaba ce e in inima unui adevarat japonez, ar trebui sa-i arati florile de cires stralucind in soare) – Norinaga Motoori (1730-1801)

In Japonia, in special la Tokio, inflorirea ciresilor este semnalul ca a venit primavara. Japonezii sunt fericiti, fiind printre primii din lume care se bucura de ciresii infloriti. In Japonia, sa privesti ciresii infloriti, plimbindu-te pe aleile sinuoase sub ploaia de petale, e aproape o sarbatoare nationala si un veritabil eveniment cultural. Milioane de oameni, atit japonezi cit si turisti din toata lumea calatoresc mii de kilometri sau chiar traverseaza oceanul special pentru aroma si pentru spectacolul oferit de acesti pomi fructiferi. In Japonia exista peste 400 de varietati de ciresi iar acestia sunt diferiti de cei din alte tari, in sensul ca nu sunt plantati pentru fructe, ci numai pentru florile lor.

Florile de cires, denumite sakura in japoneza, sunt luate foarte serios in Japonia. Orice turist sau vizitator poate sa observe ca nu e doar un eveniment trecator, ci atunci cind le vine vremea, ciresii sunt ridicati la rangul de zei. Sakura este peste tot: in arta, in cestile de ceai, in reclamele de la TV, pe hirtiile de impachetat cadouri, pe tricourile oamenilor. Si nu e vorba doar de tendinta comerciala. Ciresii infloriti devin stema Japoniei, un brand de tara sezonier. Floarea de cires a devenit nationala, nerecunoscuta oficial, dar totusi unanim acceptata, fiind si floarea oficiala a familiei imperiale japoneze.

Dintre toate florile din tara, doar cea de cires poate provoca atita incintare: japonezii renunta la tot ce au de facut si alearga in parcuri si gradini pentru a se bucura de ninsoarea parfumata a ciresilor. In fiecare primavara, locuitorii asteapta cu nerabdare primele semne de inflorire ale pomilor. Si stau in aceasta asteptare febrila. Nimic nu se schimba in dragostea lor fata de sakura. In Japonia, perioada de inflorire difera oarecum, incepind cu luna ianuarie in Okinawa si culminind cu o adevarata "explozie" de flori spre sfirsitul lui martie, inceputul lui aprilie, in special in regiunea Honshu. In Hokkaido, sakura isi atinge maximul de frumusete in luna mai, in iunie fiind sfirsitul perioadei de inflorire.

Oamenii au inceput sa-si planifice vacantele in functie de acest eveniment, ba mai mult inflorirea ciresilor este notata in calendar. Sakurazensen (prezicerea perioadei ideale pentru hanami) este anuntata in fiecare an de catre Institutul Meteorologic japonez.

In aceasta perioada natura se trezeste la viata si totul se transforma intr-o lume de poveste. Chiar si centrele urbane sunt bombardate de flori albe sau roz. Ele pun mai mult in valoare templele, fintinile purificatoare, pagodele, castelele si monumentele traditionale.

Exista o veche traditie care spune ca samuraii si luptatorii japonezi isi luau ca talisman cite o ramurica de cires inflorit pe care o pastrau la piept in lupta pentru a-i proteja de rau. Ei spuneau viata scurta dar extrem de frumoasa a florii de cires se aseamana cu a lor foarte mult. E chiar destinul lor. Sakura moare exact atunci cind este mai frumoasa, la fel ca un samurai care prefera sa moara plin de deminitate, in plina glorie, la apogeul tineretii si gloriei, atunci cind lumea inca ii mai aclama si amintirea lor mai este inca vie. De asemena pilotii sinucigasi kamikaze isi pictau citeodata flori de sakura pe avioane sau luau cu ei crengi de sakura.

In perioada florii de cires oamenii nu mai ramin in case. Noaptea ii gaseste pe strazi unde beau, maninca si se bucura, generatie dupa generatie, pastrind acelasi ritual. Sakura scoate toti oamenii de prin case si ii imbie la promenade lungi si la petreceri tematice, toti inchinindu-se zeului cires.

Petrecerile organizate cu aceasta ocazie (hanami) sunt o traditie care isi are radacinile in Perioada Nara (710-794). Hanami era la baza ei un aspect al influentei chineze asupra japonezilor, la fel ca si ceremonialul ceaiului, insa japonezii sarbatoreau inflorirea prunilor, nu a ciresilor. In urmatoarea perioada, cunoscuta drept perioada Heian (794-1185), florile de cires au cucerit atentia japonezilor si hanami a fost strict asociat cu florile de cires. In acea perioada, obiceiul era rezervat doar curtii imperiale si clasei aristocrate insa odata cu perioada Momoyama (1568-1600) obiceiul s-a extins in randurile intregii populatii.

Hanami este obiceiul tradiţional japonez de a privi florile sakura. Poate insemna simplul privit al florilor sau un picnic sub ciresii infloriti. Perioada ideala este, depinzind de regiune, de la sfirsitul lunii martie pina la inceputul lunii mai, si dureaza in fiecare regiune cam o saptamina-doua. Inflorirea propriu zisa dureaza insa foarte putin (doua - trei zile) si acest fapt da un plus de intensitate trairilor si emotiilor din aceasta perioada. Picnicurile pot avea loc atit in timpul zilei cit si in timpul serii, caz in care se numesc yozakura. In unele parcuri sunt atirnate temporar lanterne de hirtie pentru yozakura.

Pe cind floarea de cires simbolizeaza in China frumusetea feminina, in Japonia ea simbolizeaza mai degraba natura efemera a vietii. In timpul celui de al doilea razboi mondial, sakura a fost folosita de autoritatile japoneze pentru intretinerea sentimentelor nationaliste in rindul populatiei.

Sakura simbolizeaza dragostea, trecerea de la deziluzie la iluminare, natura efemera a vietii: scurta si frumoasa precum floarea de cires. Ciresul este intruchiparea sacrificiului; floarea de cires, simbolul delicatetii si sensibilitatii omului, iar petalele florii de cires intruchipeaza persoana care se sacrifica pe sine pentru o misiune sau un ideal al sau.

Ariwara no Narihira spunea in secolul al 10-lea: "Daca nu ar mai fi florile de cires pe lumea aceasta, ce ne-ar mai umple sufletele cu atita liniste primavara?"