De paste

In seara de Inviere am fost sa iau lumina de la mica bisericuta de lemn de linga Academia Militara. Biserica este intr-un loc special, cu miresme de Bucuresti vechi – Parcul Romniceanu, un parc mic si cochet intr-un cartier mare si elegant. Imediat pe partea dreapta dupa statia de autobuze cum cobori dealul Academiei este si bisericuta din lemn, care este superba, mai ales acum, primavara, cind e plina de flori si verdeata. Poarta hramul "Sfintul Dimitrie Izvoratorul de Mir".
Ultimii ani au adus in Bucuresti bisericile de lemn de provenienta maramureseana. Chiar daca sunt proiectate de arhitecti, ele pastreaza alura, farmecul si puritatea bisericilor de lemn din nordul tarii, cu care suntem familiarizati din copilarie, din vizitele la Muzeul Satului. Si poate tocmai pentru ca sunt micute, si cu multe flori, imi plac atit de mult, si imi dau cumva o stare idilica.
La slujba de Inviere am remarcat pentru a nu stiu cita oara ipocrizia românilor. Multi vin la slujba din motive nestiute nici macar de ei. Poate ca sa socializeze, poate ca sa vada si fie vazuti, poate ca sa faca o plimbare iesita din comun la miezul noptii, poate pentru ca este trendy sa te plimbi cu o luminare aprinsa in mina, sau poate pentru ca au fost trimisi de neveste sau de barbati sa aduca lumina in casa. Multi vin cu luminarea, primesc lumina (asta daca au rabdare, daca nu, merge si de la bricheta…), se plimba dintr-o parte in alta, si apoi pleaca, poate in vizita, poate la discoteca, sau poate acasa.
Putini dintre cei aflati in fata bisericilor cu luminari in mina in noaptea de inviere vin chiar pentru slujba si pentru bucuria acestei sarbatori. Majoritatea o considera doar un pretext social, iar in restul anului nici macar nu observa ca exista biserici pe lumea asta. Si totusi, ca de obicei, m-au impresionat batrini care abia se mai tin pe picioare, imbracati in hainele de sarbatoare, veniti sa se bucure de Invierea lui Iisus.
Hristos a inviat ! Adevarat a inviat ! Am raspuns si eu si am cintat imnul (Troparul Pastilor) in cor cu alte vreo doua sute de voci. A fost frumos. Pe fetele oamenilor puteai citi speranta, liniste, impacare, usurare, bucurie su oboseala, dar pe nici una nu era rautatea pe care o poti vedea in tot restul timpului in orasul gri. Parintele de la mica bisericuta de lemn a tinut si un mic speech, in care ne-a povestit, printre altele, despre faptul ca in acest an, pentru prima data, lumina vine de la Sfintul Mormint de la Ierusalim. Si pentru ca m-a interesat subiectul, am cautat si eu mai multe detalii despre Sfinta Lumina, marea minune a ortodoxiei.
Am aflat ca Venirea Sfintei Lumini la Mormintul Domnului este un miracol al Ortodoxiei care se intimpla in fiecare an de Pastele Ortodox la Ierusalim, cind in timpul Vecerniei Mari din Simbata Mare, intre orele 12.30-14.30, deasupra Sfintului Mormint se aprinde Sfinta Lumina, un foc care se pogoara din cer, manifestindu-se diferit in fiecare an si care in primele minute nu arde. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atit de credinciosi, cit si de necredinciosi. Este minunea care dovedeste oamenilor pina la sfirsitul veacurilor ca Hristos a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica. Povestea intreaga o puteti citi aici: http://www.crestinortodox.ro/paste/88534-sfanta-lumina-de-la-ierusalim sau pe wikipedia.