Ploaia si retarzii

Prima ploaie din toamna asta, si s-a dat totul peste cap. In orasul acesta nu te mai poti bucura nici macar de o simpla ploaie, fie ea si o ploaie rece de noiembrie, pentru ca odata cu ea auzi claxoanele disperate ale soferilor blocati in trafic. Isteria este cuvantul care poate descrie starea generala.

Luni, 17 noiembrie 2008.

17.15 - plec din birou, bucuros ca a mai trecut o zi de luni

17.20 - ma urc in masina, in Piata Victoriei

17.45 - am traversat Piata Victoriei !

18.20 - am ajuns la intersectia Strirbei Voda - Calea Plevnei, unde nimeni nu pare ca se mai misca

18.30 - apare o creatura stupida, in verde fosforescent, care incepe sa dirijeze circulatia

19.00 - sunt cu 5 metri mai in fata decit cu 40 de minute in urma

19.05 - cedez nervos, fac dreapta pe Calea Plevnei

19.20 - sunt in fata Palatului Cotroceni, fac dreapta pe o straduta

19.45 - Razoare

19.50 - finally home

Cum e posibil ca in Bucurestiul anului 2008, la prima ploaie din toamna asta, sa fac 5.5 km in 2 ore si jumatate ? E plin de bizoni, pentru care aglomeratia inseamna o noua ocazie de a desconsidera pe toti, de a o lua pe contrasens, sau in stinga celor care o iau pe contrasens, depasind coloana de fraieri care stau acolo de minute sau ore. E plin de retarzi pentru care culoarea rosie a semaforului inseamna un motiv de a apasa pedala de acceleratie. E plin de cretini care se baga, blocheaza toate intersectiile, si apoi claxoneaza isteric, neintelegind de ce nu te dai la o parte din calea neuronului lor. e plin de pitipoance blonde sau brunete care nici nu ajung la volanul gipanului pentru care au prestat examene orale dese, care nu au nici o legatura cu stiinta de a conduce si care iti taie calea cind ti-e lumea mai draga. Pe ploaie ies toti idiotii in trafic, ca deh, sa nu le ude neuronul ala stingher...

Azi pe la ora 16 ma uitam pe geam si am vazut un Renault rosu stationat cu avariile pornite pe linga cladirea unde lucrez, in dreptul unei alte masini, astfel incit era un pic pe linia de tramvai. Evident, tramvaiul nu a avut loc sa treaca, iar vatmanitza, mai slaba de inger, a asteptat sa se rezolve situatia. In spate, se facuse un sir de vreo 10 tramvaie si se blocase circulatia pe tot bulevardul Mihalache, probabil din cauza vitei aleia, coada era pina in Chitila... Daca eram vatman, pe cuvintul meu ca treceam, ii personalizam un pic masina retardei si o lasam sa se descurce, sa isi gaseasca alt loc de parcare. Am sunat din birou la Politia Rutiera, ne-au cerut numarul masinii, pe care evident nu il puteam vedea de la etajul 6, si au zis ca trimit un echipaj, ceea ce nu s-a intimplat. Dupa vreo 10 minute, in care cred ca nervii celor blocati pe Mihalache atinsesera apogeul, vine si nenorocita, se uita ciudat la vatmanita, se suie in masina si pleaca. Rau imi pare ca nu am coborit pina jos sa ii dau o palma peste ceafa, sa ii iau cheile de la masina, sa o parchez pe undeva si sa i le arunc in canal, sa nu ii mai trebuiasca creaturii masina cit o trai.

Ploaia din Bucuresti spala multe, dar mitocania si nesimtirea bizonilor din trafic nu o sa o spele niciodata. Si atunci, plin de nervi, le transmit tuturor celor pentru care nu exista reguli ci doar tupeu sau prostie, Multe Urari de Iubire Eterna. Sau, cum ziceau baietii de la BUG Mafia acum vreo 10 ani - "Pentru toti cei care ma irita..." (restul versurilor din melodia "Limbaj de cartier" le gasiti pe net...)