Vama in mai

O idee aparuta cu citeva zile in urma s-a transformat in realitate. Nu am fost de 1 Mai in Vama - si nici n-am simtit nevoia, dar, pe principiul "ciinii latra, caravana trece", am mers pe premisa ca a trecut nebunia, au plecat neavenitii, iar vama a ramas la fel de salbatica si de frumoasa ca inainte de trecerea hoardelor de 1 Mai. Am studiat un pic vremea pe net, am constatat ca simbata urmau sa fie 33 grade in Bucuresti si numai 23 la mare, dar peste tot soare si frumos, asa ca am insistat suficient cu ideea cit sa o concretizam.
Mi-am adus aminte de vremurile bune cind mergeam vinerea un pic mai casual decit de obicei la serviciu, iar in portbagaj ma asteptau sandalele, slipul, pantalonii de in, cutiile de bere, rucsacul si toate cele. Ce dor imi era de Vama, pe care o lasasem in septembrie un pic zguduita de un "StufStock" mult mai pasnic decit anii trecuti, si desfasurat intr-o locatie mult mai propice evenimentului. Imi era dor sa vad marea, imi era dor sa ascult Bolero la rasarit, imi era dor sa dansez descult, cu picioarele pe nisip, la Ovidiu, imi era dor de cafeaua lui Ovidiu, imi era dor de nisip, apa, pescarusi si soare deopotriva...
Uraaa ! A venit ora 5 si jumatate si suntem gata de drum... Cu cita nerabdare... Ne suim in Meggy si facem o ora pina la iesirea din Bucuresti. Apoi, surpriza placuta, autostrada e deschisa si se circula pe 2*2 benzi pina la Cernavoda, ceea ce reduce drastic timpul pierdut pe acolo. Si totusi, parca mi-e dor si de satele noastre "Ileana", "Florica" sau "DorMarunt", de cafeaua de la Drajna si de nebunia de pe drumul mortii - Drajna-Fetesti. O ora si un pic pina la Cernavoda, apoi ceva mai putin de ora si iata, dupa 2 ore vedem vaporul lui Mazare pe dreapta - am ajuns la Constanta si marea e la 2 pasi ! Pina in Mangalia a mai fost un fleac. 2 Mai era pustiu, pustiu, pustiu, cu 2 masini parcate pe sosea... Ritualul meu de intrat in Vama a urmat inevitabil, si pe masura ce masina ne ducea singura spre intrarea in Vama, prin geamul deschis total mirosea a mare... Am urlat ca intotdeauna de fericire: "AM AJUNS!!!"...
Si chiar am ajuns in Vama... in parfum de mare, de scoici, de nisip, si mai ales de eliberare. Superb ca intotdeauna... Si ce era cel mai frumos - era goala, fara fitze si fitzosi, fara ghiuluri si manele, fara 4x4 pe plaja... Puteai numara vreo 10 oameni la Ovidiu si inca vreo 5 la Soni. Minunat, incepea sa fie Vama aceea care imi place mie si de care sunt indragostit, Vama linistita si salbatica de la capatul tarii, in care oamenii pe care ii intilnesti sunt ok si unde mergi sa te relaxezi, sa meditezi, sa te distrezi si sa iti dai friu liber, dar fara a deranja pe cel de linga tine... A fost ca pe vremuri, vrind sa maninc la Popas am descoperit ca nu erau prea multe din meniu disponibile, dar tanti facuse o salata de icre dementiala pentru ai casei si mi-a adus si mie, si chiar a fost dementiala ! Nu am dat de copii betzi veniti la cersit de bani de o bere, nici de oameni aroganti cu teancul de milioane afisat cit mai ostentativ. Doar noi, un grup de prieteni, o sticla de whisky si o muzica excelenta la Ovidiu.... Aaa, si un rasarit superb de luna. Din pacate oboseala si-a spus cuvintul si nu am rezistat decit pina la ora 4, nu am avut ocazia sa vad si rasaritul de soare pe acorduri de Bolero.... Si tot in noaptea asta s-a iscat o alta idee, care s-a concretizat si ea a doua zi... o plimbare pina la Balcik (dar despre asta, intr-un blog viitor)
In concluzie, a fost un week-end minunat... am fugit de caldura, praful si prostia din Bucuresti si am redescoperit locul meu de suflet de la capatul hartii, m-am reintilnit cu marea, am dansat din nou pe nisip, am cunoscut oameni noi si foarte ok, am vazut cum Ana-Patricia, la cele nici 5 luni ale ei a devenit cea mai tinara vamaioata pe care o cunosc... (si nu zic aici nimic de Balcik, e un blog dedicat Vamii). Am uitat de cele rele, am uitat de o oaresce tristete si am lasat in urma amintiri un pic dureroase si imaginile unui sfirsit. E un nou inceput, e o noua vara, e un nou an in Vama ! M-am intors schimbat, mai linistit, cu mai mult chef de viata, cu dorinta de a trai o noua vara nebuna si evident, cu o dorinta nebuna sa ma intorc.
Am fost in Vama, am dat de o Vama Veche cu oameni vechi, nu cu oamenii noi care au fost de 1 Mai, din pacate se construieste in continuare, termopane peste tot, cladiri cu multe etaje si hidoase, dar spiritul Vamii a ramas si va ramine mereu acelasi. Si mi-e dor in continuare de rasaritul pe acorduri de Bolero, dar vara e abia la inceput (de fapt e inainte de inceput, calendaristic vorbind inca e primavara)... Asa ca...
Ne vedem in Vama ! La coada la cafea la Ovidiu, dupa rasarit !