Palm d'Or

Stateam si ma intrebam care au fost ultimele performante notabile ale Romaniei in vreun domeniu care sa atraga atentia lumii intregi. Si aici nu ma refer la acei romani care au facut tara noastra cunoscuta in toata lumea acum o suta de ani, desi poate ar merita reamintite nume ca Emil Racovita (fondatorul biospeologiei), Victor Babes (cu contributii imense in bacteriologie), Traian Vuia (realizatorul zborului mecanic), Henri Coanda (pionier al aviatiei cu reactie), Aurel Vlaicu (pionier al aviatiei mondiale), Constantin Brincusi (marele nostru sculptor), Mihai Eminescu (poetul nepereche), pictorii Nicolae Grigorescu, Aman, Pallady, Tonitza sau Luchian, compozitorii George Enescu sau Ciprian Porumbescu. Sa nu uitam ca stiloul a fost inventat de un roman - Petrache Poenaru. Si nici de Ana Aslan, a carei terapie asupra imbatrinirii a adus institului sau pacienti celebri. De Spiru Haret - savant precursor al astrofizicii moderne. Nume care ne fac sa fim mindri ca suntem romani si ca ei au lasat ceva in urma lor, "made in Romania".

Din pacate o idee propagata destul de puternic in societatea romaneasca contemporana este ca, deloc mindri de originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mindrie nationala tin doar de trecut, in timp ce "Romania de azi" ar fi o tara bolnava, fara civilizatie, fara personalitati marcante, mereu codasa Europei. Am incercat sa contracarez aceste teorii si sa ma gindesc la romanii care au influentat ultimii ani, care s-au facut cunoscuti. Realizarile cele mai mari se pare ca au fost in sport, sau omul modern e mult mai interesat de sport decit de cultura. Inevitabil am inceput cu fotbalul si bineinteles cu Steaua si noaptea magica de 7 mai 1986 cind la Sevilla baietii nostri au cistigat Cupa Campionilor Europeni, mi-am amintit si de Supercupa Europei si de golul lui Hagi in poarta lui Dinamo Kiev. Mi-au trecut prin fata ochilor meciurile de la Cupa Mondiala din 1994, victoria cu Argentina lui Maradona, golul lui Hagi cu Columbia dar si tristetea penalty-urilor din meciul cu Suedia care a incheiat visul frumos al unei semifinale cu Brazilia. Evident nu am putut uita gimnastica, zecele perfect al Nadiei Comaneci care a prins pe picior gresit tabela dar si istoria acestui sport, precum si celelalte gimnaste care au dominat ani la rind gimnastica mondiala. Am revazut si imagini din tenis cu dublul de aur Ion Tiriac - Ilie Nastase. Mi-am amintit si de finala pierduta de handbalistele romane cu Rusia acum 1 an. De sprinturile Gabrielei Szabo. Si ar mai fi si altele, dar pe care le inregistreaza doar memoria de scurta durata a celui din afara si care dispar la fel de usor cum au aparut.

Poate ar trebui sa amintesc macar in treacat de faptul ca elevii romani mereu au obtinut rezultate notabile la olimpiadele internationale de matematica si de informatica, de faptul ca Romania mereu a obtinut locuri fruntase la saloanele inventiilor, si de ce nu, chiar ca hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni/periculosi din lume. Romania este pe primele locuri in lume la exportul de inteligenta si se pare ca la Microsoft, a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialisti sunt tot romani. Creiere inca mai sunt in tara asta si chiar daca in domeniile de mai sus nu pot sa dau inca nume care sa ni se fi imprimat in memoria colectiva, sanse sunt ca noi si noi creiere "made in Romania" sa uimeasca si sa se impuna in varii domenii ale stiintei.

Ar mai fi marile valori ale culturii, dar Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugene Ionesco deja sunt istorie. Marii actori romani au ajuns mult prea putin cunoscuti peste granite, desi prezenta lui Marcel Iures in cea mai recenta parte a "Piratilor din Caraibe" vine sa ma contrazica. In materie de muzica, prezentele romanesti la Eurovision nu spun mare lucru, iar pe Luminita Anghel sau Mihai Traistariu nu o sa-i putem compara niciodata cu ABBA sau macar cu Johnny Logan, ca sa amintesc doar cei mai cunoscuti cistigatori ai concursului. Cel mai cunoscut nume care cinta in romaneste, formatia "O-Zone" nici macar nu ne apartine ca brand, cei 3 baieti fiind din Moldova de peste Prut. Poate sopranele Mariana Nicolesco sau Angela Gheorghiu, nume aplaudate pe marile scene ale lumii, sa mai spuna cite ceva, dar cita lume mai merge la Opera in zilele noastre ? Sau naiul lui Gheorghe Zamfir... Iar istoria cinematografiei romanesti mi se parea ca se termina la omuletul regretatului Ion Popescu-Gopo. Desi anul trecut, "Moartea domnului Lazarescu" a lui Cristi Puiu a facut oarece valuri la Cannes. Asta pina in acest week-end. Cind (si de fapt la asta vroiam sa ajung...):

Regizorul roman Cristian Mungiu a castigat premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, pentru pelicula "4 luni, 3 saptamini si 2 zile". Performanta lui Mungiu vine la 50 de ani de cind Ion Popescu-Gopo a obtinut premiul similar pentru scurt-metrajul "Scurta istorie" si la peste 40 de ani de cind Liviu Ciulei a reusit sa cistige premiul pentru cea mai buna regie pentru filmul "Padurea Spinzuratilor". "Este o poveste ceea ce se intampla. Acum un an nici nu visam la acest proiect, acum sase luni nu aveam bani, apoi speram sa ajungem la Cannes indiferent la ce sectiune. Sa fim aici", a declarat Cristian Mungiu la primirea trofeului. El a multumit juriului si intregii organizari a festivalului pentru ca au acordat o sansa filmului sau. Un mare pas inainte pentru cinematografia romaneasca, acest premiu obtinut reprezinta o validare a unei tendinte, o confirmare la cel mai inalt nivel al faptului ca cinematograia romaneasca se afla pe drumul cel bun. Filmul lui Mungiu a mai castigat la Cannes filmul FIPRESCI, decernat de Federatia internationala a criticilor de film.

Realizata excelent, pelicula "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" prezinta povestea unei tinere - Gabita (interpretata de Laura Vasiliu) care avorteaza un copil nedorit si suporta apoi consecintele, intr-o Romanie comunista si dezumanizata. Actiunea se petrece inainte de '89, intr-un sistem totalitar. Titlul descrie lungimea exacta a perioadei in care Gabita a lasat ca lucrurile sa se deruleze pina sa caute o persoana care face avorturi ilegale. Otilia, prietena sa, nu numai ca o ajuta pe Gabita sa gaseasca banii necesari pentru procedura, dar se si duce sa se intilneasca cu omul care urmeaza sa realizeze operatia.

Cristian Mungiu s-a nascut la Iasi in 1968 si a absolvit cursurile Academiei de Teatru si Film din Bucuresti in 1998. Debutul lui Mungiu in filmul mare s-a facut in calitate de regizor secund al filmelor Le Capitain Conan (1996) - regizor principal Bertrand Tavernier, si Train de Vie (1998) - regizor principal Radu Mihaileanu. Inainte de realizarea peliculei Occident, primul sau lung-metraj, Mungiu a mai regizat o serie de scurt-metraje, printre care Mariana, Mina lui Palista, Nici o Intamplare, Paulista, Zapping, Corul Pompierilor si Obiecte pierdute - segmentul "Curcanii nu zboara".

Acest moment de referinta al cinematografiei romanesti ar trebui sa constituie o mare bucurie pentru noi toti, sa il felicitam din toata inima pe Cristi si sa asteptam cu nerabdare aparitia acestui film pe marile (si de ce nu, si micile...) ecrane. Este o mare realizare pentru un regizor roman si este unul din acele momente in care eu ma simt din nou mindru ca sunt roman. Felicitari, Cristi Mungiu ! (si un gind frumos celui care a fost regretatul Cristian Nemescu, al carui film neterminat "California Dreaming" a obtinut de asemenea o distinctie la Cannes). Chiar este un eveniment despre care merita vorbit mult mai mult decit despre toate suspendarile, referendumurile, pasaricile si tigancile imputite care au monopolizat atentia publica si spatiile de emisie din ultima vreme. Este o gura de oxigen si un semn de normalitate, speranta ca ne putem desprinde de toate aceste intimplari fara substanta si putem sa mai gasim valori si sa le mai cinstim. Si, dintr-o coincidenta sau nu, tot azi am citit si despre faptul ca Traian Basescu i-a retras titlul de cavaler si ordinul "Steaua Romaniei" lui Vadim Tudor - un nou semn de normalitate, ca suntem pe drumul cel bun si ca asemenea caricaturi scapate de la Balaceanca nu au ce cauta in marea galerie de romani cu care trebuie sa ne mindrim. Probabil ca aceasta decoratie luata din miinile pseudopoetului nationalisto-xenofobo-scrib de curte ar sta mult mai bine la cineva care a purtat cu brio numele Romaniei in Europa si in lume.

E momentul sa ne simtim bine in pielea noastra si sa apreciem cu adevarat tinerele talente care fac ca numele de "roman" sa capete o alta conotatie, alta decat cea de "tigan", "hot", "cersetor", "prostituata"... Bravo voua, celor ce stiti sa va cultivati valorile, si bravo voua, tinerelor talente din aceasta umila tara - felicitari cistigatorilor de la Cannes si bafta tuturor celor ce se afla pe drumul spre afirmare...