Dunarea la Cazane

Am spus in blogul cu "Vama Veche cu oameni noi" ca am preferat sa ocolesc Vama de 1 Mai, pentru a nu da acolo de "noii oameni" care au venit sa strice Vama. Oricum imi doream sa ies din Bucuresti, sa respir pentru citeva zile un alt aer. Initial planul era sa merg la Sibiu, sa vad cum arata Capitala Culturala Europeana a anului 2007. Din pacate, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din tirg si am fost nevoit sa-mi schimb planurile pe ultima suta de metri. Am avut norocul de a fi vorbit cu un grup de prieteni care m-au chemat cu ei intr-o zona pe care demult vroiam sa o vad: zona Portile de Fier (Defileul Dunarii).
Am aflat ca exista un Parc Natural "Portile de Fier", care poate fi sintetizat in citeva afirmatii: este unul dintre cele mai frumoase parcuri naturale din Europa, este unul din parcurile cu cea mai veche istorie geologica, este arealul cu cea mai mare diversitate biologica intr-un complex de ecosisteme, reprezinta cel mai mare si mai vechi defileu al unui fluviu din Europa, este arealul unde Dunarea are cea mai mare adancime si ingustime a vaii ei, este parcul natural cu cea mai mare suprafata din Romania (115.655 hectare), contine cea mai mare diversitate etnica si culturala dintr-un parc din Romania, reprezinta cea mai mare acumulare de apa si cea mai mare hidrocentrala din Romania. De asemenea aici exista cel mai spectaculos neck vulcanic din Romania - Trescovat si este cel mai mare areal unde traieste Testoasa lui Hermann.
Este o zona de o frumusete deosebita, greu de descris in cuvinte. Peisajele sunt impunatoare, iar soseaua care serpuieste pe malul Dunarii iti permite scurte clipe de ragaz si contemplare. Fiecare kilometru pe care il parcurgi iti aduce alte si alte privelisti minunate. Este o experienta deosebita si unica pentru fiecare turist care paseste pentru prima data in aceste locuri. Prin energie, indaratnicie si rabdare, Dunarea a spart ziduri de piatra, despartind Carpatii de Balcani.
Potentialul turistic al zonei este ridicat, obiectivele turistice fiind reprezentate de peisajele deosebite (punctele de belvedere de pe Ciucarul Mare, neckul vulcanic Trescovat etc.), de relieful exocarstic si endocarstic, ca si de obiectivele cultural-monahale (manastirea Sf. Ana, ruinele manastirii Vodita) dar si de istorie, ale carei urme se intilnesc la tot pasul, asemenea pieselor unui imens joc de puzzle.
Am stat la un motel de 3 stele care face parte din lantul Continental, situat in localitatea Gura Vaii, chiar la baza uriasului baraj-pod de la Portile de Fier care leaga Carpatii de Balcani si conditiile sunt superok.
Sistemul Portile de Fier I este una dintre cele mai mari constructii hidrotehnice din Europa si cea mai mare de pe Dunare. Hidrocentrala, una dintre maretele ctitorii ale "Epocii de aur" are o putere instalata de 1080 MW. Lacul sau de acumulare se intinde pina la confluenta cu riul Tisa si cuprinde in principal zona Defileului Dunarii, una dintre cele mai pitoresti si atractive zone turistice, atit prin frumusetile naturale ale regiunii cit si prin monumentele istorice datind din perioada Imperiului Roman. Odata cu darea in functiune a hidrocentralei, o intreaga lume a ramas acoperita de apa. De la Gura Vaii au fost stramutate sate intregi, au disparut insule (intre care si faimoasa Ada-Kaleh), s-a modificat un intreg peisaj.
Trecem pe un drum superb venind dinspre Drobeta spre Orsova si avem pe stinga Dunarea iar pe dreapta superbe variatii de relief si de peisaj, dealuri impadurite dar si munti cu inaltimi semete, riuri repezi si pesteri adinci sau golfuri. Soseaua si calea ferata trec peste niste viaducte a caror frumusete si salbaticie este deosebita.
Pe o harta chiar mai putin amanuntita a lumii, oricine gaseste Romania daca plimba degetul in josul Dunarii pina intersecteaza lantul carpatic. Doua coordonate care ne definesc nu numai geografia, dar si istoria. Maiestuoasa intalnire a generat un defileu pe masura, un spectacol de clasa europeana pe care trebuie sa-l vezi neaparat. Daca pina de curand aceasta zona superba a fost sever supravegheata de graniceri, pe aici evadind romanii in cautarea unei vieti mai bune, tot pe aici s-a facut contrabanda cu benzina si violari de embargouri. Se practica doar un turism de noapte, cu ghid cu kalasnikov. Acum, cand pacea s-a asezat peste Cazane, ai privilegiul de a fi deschizator de drumuri, vizitind cazanele cu barca cu motor sau cu vaporasul, cum am facut noi. Clar croaziera cu vaporasul mi s-a parut cea mai frumoasa parte a excursiei. Plecarea se face din Orsova, un orasel minunat desfasurat sub forma de amfiteatru la varsarea riului Cerna in Dunare. Cred ca nu exista turist care, iesind din defileul muntos, sa nu tresara la vederea Orsovei noi. Ca urmare a realizarii lacului de acumulare Portile de Fier, vechea vatra a orasului a fost inundata, iar populatia a fost stramutata pe un nou amplasament. Orasul apare surprinzator in fata, pe marginea unei oglinzi imense de apa, care reflecta colinele abrupte din jur si cerul.
Privelistea e grandioasa, cu totul aparte. In jur vedem viaducte peste vai salbatice, inaltimi stincoase, peisaje de neuitat, care nu mi-au permis sa las aparatul foto din mina mai deloc. Ajungem in Cazanele Mari si Mici, adica locurile in care defileul se ingusteaza. Denumirea de "Cazane" vine de la apele involburate ale Dunarii, care strabatind un defileu ingust par ca fierb. Cazanele reprezinta sectorul din defileul Dunarii de la trecerea prin muntii Carpati, au o lungime de cca 45 de km, iar in unele locuri Dunarea se ingusteaza pina la 150m, ingreunind navigatia. Cazanele Mici sunt doar preludiul festinului peisagistic care se anunta.
Peisajul atinge aici un maxim de spectaculozitate, prin salbaticia reliefului modelat in calcare si prin ingustimea lui. Trecem pe linga Tabula Traiana - situata pe malul iugoslav al Dunarii, care consemneaza inceputul drumului suspendat al lui Traian pe teritoriul Daciei, in anul 100 D.Hr. Cu ocazia formarii lacului de acumulare, monumentul a fost ridicat cu peste 20 metri prin decuparea unui bloc de stanca de 450 tone. Ajungem in golful ingust al Mraconiei, un mic fiord strajuit de monumentalul bust al Regelui Decebal, cioplit intr-o stinca de la intrare in Valea Mraconia, care are latimea de 25 m si inaltimea de 40 m (fiind cel mai mare din Europa) si a fost proiectat de sculptorul italian Mareo Galeotti di Pietrasanta, executia sa fiind opera unui grup de alpinisti-sculptori din Orsova si Baile Herculane. Vedem Manastirea Mraconia sau "Manastirea de sub ape", replica actuala a unei manastiri ortodoxe ctitorita in secolul al XIV-lea refacuta in mai multe rinduri si definitiv scufundata prin formarea lacului de acumulare. Defileam apoi pe linga pereti calcarosi verticali, smaltuiti cu flori sau ascunsi sub draperii de iedera. Relieful este in acelasi timp cutezator si romantic. Apele fierb, iar peretii iti dau senzatia, cu cei aproape 200 de metri inaltime, ca se tot apropie unii de altii, impreuna cu misterioase guri de pesteri. Intr-adevar o caracteristica a zonei sunt si cele 7 pesteri, dintre care cea mai importanta e pestera Ponicova (pestera Liliecilor) la care nu se poate ajunge de pe uscat ci doar cu o barca mai mica (ca intr-o poveste cu pirati) si care strabate un deal, iesind direct in Dunare.
Zona este absolut superba si oricit as abuza de epitete ca "maret", "minunat", "fenomenal", tot nu pot sa va descriu suficient in cuvinte minunatia peisajului si pot doar sa va recomand celor care nu ati facut-o inca, sa mergeti sa vedeti cu ochii vostri. Nu veti regreta nici un pic ! La numai 350 km de Bucuresti, peisaje unice va vor bucura ochii si vor incinta sufletul tuturor celor iubitori ai frumosuluiin salbaticie. Celor pasionati de fotografie, Dunarea le va oferi din plin material si inspiratie. Croaziera pe Dunare nu trebuie in nici un caz ratata, senzatia e mult mai intensa decit de pe uscat.

Drum bun !