Undeva, in inima Transilvaniei, am mai descoperit un loc uitat de timp. Putini turisti ajung pe aici si, de cele mai multe ori, sunt englezi, nemti sau francezi. Foarte rar sunt români. Locul se numeste Malincrav si este situat pe un drum care se desprine din drumul national Sighisoara-Medias. Probabil Malincravul a ramas un loc uitat de timp si din cauza izolarii lui. Sunt putini cei care stiu de existenta acestui sat, lasindu-l sa evolueze nestingherit, in ritmul sau. Iar cei care il cunosc prea bine sunt prea departe pentru a-l aglomera. De citiva ani, satucul si valoarea sa sunt facute cunoscute peste granita. Si, surprinzator poate, publicitatea de care se bucura in afara e menita nu sa-l distruga ci sa-l conserve. In Malincrav, accentul este pus pe traditie si pe ecologie. Tot ce este aici se pastreaza cu sfintenie, de parca acum sute de ani ar fi fost ieri. Malincravul este astazi apreciat pentru spiritul si originalitatea conservate datorita izolarii sale. Traditiile pastrate cu sfintenie sau casele neschimbate de sute de ani sint la mare cautare pentru turistii straini, care au pierdut legatura cu adevarata viata rurala.
Fundatia “Mihai Eminescu”, al carei patron onorific este Printul Charles, a cumparat aici peste 100 de hectare de livezi, cu scopul de a produce sucul de mere "bio". In fiecare an, citiva localnici lucreaza la ingrijirea livezilor de Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parman Auriu sau Gustav Durabil. Productia este 100% ecologica, merii sint stropiti doar cu ceai de urzica. Intr-o casa modesta, dar cu instalatii moderne, fructele sint sfarimate, presate si pompate in bazinele de decantare. Abia dupa doua saptamini, sucul este pasteurizat si imbuteliat. Sucul obtinut astfel nu contine zahar sau conservanti, si este absolut exceptional.
Citeva case tipic sasesti ma introduc in peisajul satului. Sunt case colorate, cu porti mari. Malincravul (sau Malmkrog) gazduieste cea mai mare comunitate de sasi din tara. Sint in jur de 170, iar traditiile lor se impletesc cu cele ardelenesti, pentru a da nastere uneia dintre cele mai frumoase culturi din zona.
Istoria Malincravului este legata de numele unei familii de nobili din Transilvania - familia Apafi. Malincravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare. Malincravul este mentionat pentru prima data in secolul XIV.
Biserica-cetate se afla – cum altfel – sus, in virful dealului. Alaturi de ea se afla un fost conac – o veche casa boiereasca, restaurata. Acum a fost introdus in circuitul turistic, ca o pensiune de elita, usor exclusivista prin preturi. Dar lipsa semnalului la telefonia mobila, a televiziunii, a traficului, poluarii si stresului merita. Doar dealuri, livezi de mere, sunet de pianina, miros de fin cosit si dangat de clopote. Biserica a fost construita in secolul XIV de catre Gregor, fiul lui Nikolaus Apafi. Este pomenita pentru prima data in testamentul lui Nikolaus Apafi. Nobilul maghiar primise in proprietate de la regele Ungariei latifundinea aflata in posesia comitatului Alba Iulia.
Biserica a fost construita in mai multe etape, imbinind diferite stiluri. Se presupune ca forma sa, neobisnuit de lunga, a fost construita in stil romanic, cu trei nave si un turn-clopotnita. Este vorba de o bazilica in stil gotic cu turn de vest, inglobat navei centrale, si cu un cor poligonal. In secolul XV, biserica a fost inconjurata de un zid de incinta cu mai multe turnuri de aparare, dintre care s-a pastrat doar un bastion, actuala intrare in curtea bisericii. Aspectul bisericii-cetate se datoreaza interventiilor si restaurarilor efectuate de-a lungul timpului. Turnul-clopotnita, cu cinci niveluri, dintre care unul mai scund, a fost inclus in fatada. In secolul XVI, odata cu realizarea fortificarilor, a fost zidit si portalul. Aici sint pastrate si trei clopote - cel mai vechi de la constructia bisericii. Sanctuarul a fost construit zeci de ani mai tirziu intr-un stil gotic international.
Adevarata "comoara" ascunsa in spatele zidurilor simple ale bisericii din Malincrav este pictura sa murala, fresca din interior, care constituie cel mai important si mai bine pastrat ansamblu de "pictura linear-narativa" medieval-gotica din România. Cea mai mare parte a frescelor se afla pe latura nordica a navei principale si au fost realizate in jur de 1350. Pictura din cor a fost realizata mai tirziu, dupa momentul in care acesta a fost reconstruit. Cele 53 de scene dispuse in cinci registre sunt o adevarata sinteza a mintuirii, bazata pe Vechiul si pe Noul Testament, insa pictate intr-un stil cit mai accesibil vremii. De asemenea, exista o cheie de bolta de deasupra altarului, cu blazonul familiei Apafi, inconjurat de inscriptia Gentile Scutum Apae.
In concluzie: Vazut. Placut. Plec de aici cu multumirea interioara ca am gasit un nou loc de legenda, un nou tarim uitat de timp, dar si cu regretul ca nu am petrecut mai mult timp aici. Si sper sa mai gasesc si alte asemenea locuri pline de traditie, de spiritualitate si de frumos, locuri unde sa uiti de toata nebunia din orasul gri, sa te rupi de toate monotoniile cotidiene citadine si sa le inlocuiesti cu liniste, verde, miros de fin si ziduri vechi.
Si, bineinteles, pozele:
Fundatia “Mihai Eminescu”, al carei patron onorific este Printul Charles, a cumparat aici peste 100 de hectare de livezi, cu scopul de a produce sucul de mere "bio". In fiecare an, citiva localnici lucreaza la ingrijirea livezilor de Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parman Auriu sau Gustav Durabil. Productia este 100% ecologica, merii sint stropiti doar cu ceai de urzica. Intr-o casa modesta, dar cu instalatii moderne, fructele sint sfarimate, presate si pompate in bazinele de decantare. Abia dupa doua saptamini, sucul este pasteurizat si imbuteliat. Sucul obtinut astfel nu contine zahar sau conservanti, si este absolut exceptional.
Citeva case tipic sasesti ma introduc in peisajul satului. Sunt case colorate, cu porti mari. Malincravul (sau Malmkrog) gazduieste cea mai mare comunitate de sasi din tara. Sint in jur de 170, iar traditiile lor se impletesc cu cele ardelenesti, pentru a da nastere uneia dintre cele mai frumoase culturi din zona.
Istoria Malincravului este legata de numele unei familii de nobili din Transilvania - familia Apafi. Malincravul a fost atribuit de catre regele Ungariei acestei familii nobiliare. Malincravul este mentionat pentru prima data in secolul XIV.
Biserica-cetate se afla – cum altfel – sus, in virful dealului. Alaturi de ea se afla un fost conac – o veche casa boiereasca, restaurata. Acum a fost introdus in circuitul turistic, ca o pensiune de elita, usor exclusivista prin preturi. Dar lipsa semnalului la telefonia mobila, a televiziunii, a traficului, poluarii si stresului merita. Doar dealuri, livezi de mere, sunet de pianina, miros de fin cosit si dangat de clopote. Biserica a fost construita in secolul XIV de catre Gregor, fiul lui Nikolaus Apafi. Este pomenita pentru prima data in testamentul lui Nikolaus Apafi. Nobilul maghiar primise in proprietate de la regele Ungariei latifundinea aflata in posesia comitatului Alba Iulia.
Biserica a fost construita in mai multe etape, imbinind diferite stiluri. Se presupune ca forma sa, neobisnuit de lunga, a fost construita in stil romanic, cu trei nave si un turn-clopotnita. Este vorba de o bazilica in stil gotic cu turn de vest, inglobat navei centrale, si cu un cor poligonal. In secolul XV, biserica a fost inconjurata de un zid de incinta cu mai multe turnuri de aparare, dintre care s-a pastrat doar un bastion, actuala intrare in curtea bisericii. Aspectul bisericii-cetate se datoreaza interventiilor si restaurarilor efectuate de-a lungul timpului. Turnul-clopotnita, cu cinci niveluri, dintre care unul mai scund, a fost inclus in fatada. In secolul XVI, odata cu realizarea fortificarilor, a fost zidit si portalul. Aici sint pastrate si trei clopote - cel mai vechi de la constructia bisericii. Sanctuarul a fost construit zeci de ani mai tirziu intr-un stil gotic international.
Adevarata "comoara" ascunsa in spatele zidurilor simple ale bisericii din Malincrav este pictura sa murala, fresca din interior, care constituie cel mai important si mai bine pastrat ansamblu de "pictura linear-narativa" medieval-gotica din România. Cea mai mare parte a frescelor se afla pe latura nordica a navei principale si au fost realizate in jur de 1350. Pictura din cor a fost realizata mai tirziu, dupa momentul in care acesta a fost reconstruit. Cele 53 de scene dispuse in cinci registre sunt o adevarata sinteza a mintuirii, bazata pe Vechiul si pe Noul Testament, insa pictate intr-un stil cit mai accesibil vremii. De asemenea, exista o cheie de bolta de deasupra altarului, cu blazonul familiei Apafi, inconjurat de inscriptia Gentile Scutum Apae.
In concluzie: Vazut. Placut. Plec de aici cu multumirea interioara ca am gasit un nou loc de legenda, un nou tarim uitat de timp, dar si cu regretul ca nu am petrecut mai mult timp aici. Si sper sa mai gasesc si alte asemenea locuri pline de traditie, de spiritualitate si de frumos, locuri unde sa uiti de toata nebunia din orasul gri, sa te rupi de toate monotoniile cotidiene citadine si sa le inlocuiesti cu liniste, verde, miros de fin si ziduri vechi.
Si, bineinteles, pozele:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu