Desi mai era putin si se insera, la iesirea din Falticeni am facut stinga, pentru ca nu am vrut sa ratez minastirea Risca. Si nu mi-a parut deloc rau.
Minastirea Risca este o minastire de calugari amplasata la 15 kilometri de Falticeni, la baza unui deal impadurit de pe pitoreasca vale a riului Risca, afluent al riului Moldova. Este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate in exterior, fiind singura pictata in stil bizantin. Din pacate, datorita asezarii relative izolate, ea nu s-a bucurat de faima altor edificii similare.
Ansamblul a fost construit in mai multe etape. In 1363. voievodul Bogdan I a zidit schitul Bogdanesti, pentru a servi ca biserica domneasca. Constructia din lemn a fost distrusa in 1510 din temelii, de tatari si apoi in 1538 de turci. Citiva calugari, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea au incercat sa reface schitul si au construit chiliile. Din porunca domnitorului Petru Rares, in 1540, episcopul Macarie al Romanului a zidit o alta biserica dincolo de riul Risca. Biserica este de mici dimensiuni si poarta hramul Sfintului Ierarh Nicolae. In jurul bisericii s-au construit ziduri inalte si puternice, cu creneluri si turn, in 1542, pentru a sluji la nevoie ca cetate.
Pictura interioara si exterioara, de o frumusete tulburatoare, a fost executata dupa moartea lui Petru Rares, intre 1551-1554. Planul iconografic si compositional pastreaza datele initiale mai ales in altar, iar tabloul votiv, prezentindu-l pe domnitorul Petru Rares si familia sa, este remarcabil. Pictura exterioara, in fresca, a fost realizata de grecul Stamatello Kontras si se mentine relativ bine pe fatada sudica.
Minastirea este pradata de tatari in 1574 si ramine in ruina aproape 40 de ani. Intre 1611-1617, marele vornic al Tarii de Jos, Costea Bacioc, adauga vechii biserici un pridvor masiv, care aproape a dublat dimensiunile cladirii. El a dispus repararea chiliilor si clopotnitei, precum si a zidului inconjurator. Minastirea se dezvolta si devine una dintre cele mai representative asezari monahale ale Moldovei, si este pradata in mai multe rinduri. La inceputul secolului XVIII, minastirea incepe sa decada si sa devina pustie. In anul 1766, biserica este refacuta de catre staretul Calistru Ene, pentru ca intre 1798-1799 sa fie reparata de egumenul Chiril, cu refacerea chiliilor. In 1815 se cladeste un paraclis linga egumenia veche. In 1821, minastirea este predate de catre turci si este refacuta de arhimandritul Isaia in 1827, fiind repictata in intregime, cu mare fidelitate.
In 1921 a avut loc un puternic incendiu care a ars acoperisul bisericii si chiliile cu intreaga gospodarie, iar intre 1923-1931 minastirea a fost refacuta prin munca si osirdia calugarilor.
In pridvorul bisericii se afla piatra de mormint a episcopului Macarie si lespedea funerara a Doamnei Anastasia, mama lui Alexandru Lapusneanu.
Turnul clopotnita are 2 etaje, avind la baza o bolta cilindrica, construita in tehnica bizantina, dublata de arcuri frinte, specifice stilului gotic.
Prin pozitia ei retrasa, Minastirea Risca a avut si destinatia de inchisoare pentru calugarii vagabonzi si pentru boierii razvratiti. Astfel aici a stat inchis timp de 6 luni marele istoric si om de stat, surghiunit in 1844 din porunca domnitorului Mihail Sturdza, pentru vederile sale politice conservatoare. Statutul de minastire-inchisoare politica a determinat autoritatile comuniste sa inchida lacasul de la Risca.
Frumusetea picturii exterioare, linistea locurilor, dar si senzatia superb ape care mi-a dat-o gradina, si momentul apusului de soare care m-a prins acolo, mi-au apropait definitive de suflet aceasta minastire, pe care o consider cea mai frumoasa dintre minastirile mai mici si mai putin faimoase, vazute in acest concediu:
Minastirea Risca este o minastire de calugari amplasata la 15 kilometri de Falticeni, la baza unui deal impadurit de pe pitoreasca vale a riului Risca, afluent al riului Moldova. Este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate in exterior, fiind singura pictata in stil bizantin. Din pacate, datorita asezarii relative izolate, ea nu s-a bucurat de faima altor edificii similare.
Ansamblul a fost construit in mai multe etape. In 1363. voievodul Bogdan I a zidit schitul Bogdanesti, pentru a servi ca biserica domneasca. Constructia din lemn a fost distrusa in 1510 din temelii, de tatari si apoi in 1538 de turci. Citiva calugari, cu sprijinul lui Bogdan al III-lea au incercat sa reface schitul si au construit chiliile. Din porunca domnitorului Petru Rares, in 1540, episcopul Macarie al Romanului a zidit o alta biserica dincolo de riul Risca. Biserica este de mici dimensiuni si poarta hramul Sfintului Ierarh Nicolae. In jurul bisericii s-au construit ziduri inalte si puternice, cu creneluri si turn, in 1542, pentru a sluji la nevoie ca cetate.
Pictura interioara si exterioara, de o frumusete tulburatoare, a fost executata dupa moartea lui Petru Rares, intre 1551-1554. Planul iconografic si compositional pastreaza datele initiale mai ales in altar, iar tabloul votiv, prezentindu-l pe domnitorul Petru Rares si familia sa, este remarcabil. Pictura exterioara, in fresca, a fost realizata de grecul Stamatello Kontras si se mentine relativ bine pe fatada sudica.
Minastirea este pradata de tatari in 1574 si ramine in ruina aproape 40 de ani. Intre 1611-1617, marele vornic al Tarii de Jos, Costea Bacioc, adauga vechii biserici un pridvor masiv, care aproape a dublat dimensiunile cladirii. El a dispus repararea chiliilor si clopotnitei, precum si a zidului inconjurator. Minastirea se dezvolta si devine una dintre cele mai representative asezari monahale ale Moldovei, si este pradata in mai multe rinduri. La inceputul secolului XVIII, minastirea incepe sa decada si sa devina pustie. In anul 1766, biserica este refacuta de catre staretul Calistru Ene, pentru ca intre 1798-1799 sa fie reparata de egumenul Chiril, cu refacerea chiliilor. In 1815 se cladeste un paraclis linga egumenia veche. In 1821, minastirea este predate de catre turci si este refacuta de arhimandritul Isaia in 1827, fiind repictata in intregime, cu mare fidelitate.
In 1921 a avut loc un puternic incendiu care a ars acoperisul bisericii si chiliile cu intreaga gospodarie, iar intre 1923-1931 minastirea a fost refacuta prin munca si osirdia calugarilor.
In pridvorul bisericii se afla piatra de mormint a episcopului Macarie si lespedea funerara a Doamnei Anastasia, mama lui Alexandru Lapusneanu.
Turnul clopotnita are 2 etaje, avind la baza o bolta cilindrica, construita in tehnica bizantina, dublata de arcuri frinte, specifice stilului gotic.
Prin pozitia ei retrasa, Minastirea Risca a avut si destinatia de inchisoare pentru calugarii vagabonzi si pentru boierii razvratiti. Astfel aici a stat inchis timp de 6 luni marele istoric si om de stat, surghiunit in 1844 din porunca domnitorului Mihail Sturdza, pentru vederile sale politice conservatoare. Statutul de minastire-inchisoare politica a determinat autoritatile comuniste sa inchida lacasul de la Risca.
Frumusetea picturii exterioare, linistea locurilor, dar si senzatia superb ape care mi-a dat-o gradina, si momentul apusului de soare care m-a prins acolo, mi-au apropait definitive de suflet aceasta minastire, pe care o consider cea mai frumoasa dintre minastirile mai mici si mai putin faimoase, vazute in acest concediu:
Postări
1 comentarii:
Rasca nu e in Bucovina, e in parte de Regat (Moldova) a judetului Suceava.
Trimiteți un comentariu