File de vacanta 24

O noua zi, un nou drum. De data asta am mers la 5 km nord de Gura Humorului, pe un drum ce serpuieste alaturi de un riu de munte, prin padurile nesfirsite de la poalele Obcinei Mari, intr-un loc binecuvintat - pitorescul sat Minastirea Humorului, unde este asezata biserica minastirii Humor, pe coama unei coline, inconjurata de pajisti si dealuri impadurite, intr-un cadru natural de o rara frumusete, cu privelisti inca salbatice si pitoresti.
Drumul spre minastire este vegheat, de-o parte si de alta, de negustori de stergare, costume populare, ii, oua incondeiate si alte asemenea obiecte populare, dar si destule kitschuri. Ne uitam, dar nu ne hotarim sa cumparam prea mare lucru.
Din pisania sapata in piatra la intrare pe peretele exterior de sud, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioag, mare logofat si membru al divanului Moldovei, credincioasa sluga a domnitorului Petru Rares, si sotia sa Anastasia. Biserica pictata a minastirii este inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Sfintul locas se inalta la circa 300 metri de ruinele unei mai vechi biserici minastiresti a carei constructie a fost realizata pe vremea lui Alexandru cel Bun, de catre marele vornic Oana (1415), si care apoi a fost printre cele mai importante minastiri din Bucovina in secolul XV, dar care apoi a fost jefuita si distrusa de tatari in 1527. Aici a fost gasit un Tetraevangheliar, datind din 1473 si continind celebra miniatura a lui Stefan cel Mare, adevarat portret de epoca, care se pastreaza acum la Putna.
In anul 1535, ctitorul a reunit o echipa de 4 mesteri zugravi care sa asigure decorarea noii biserici, si care au realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Fresca exterioara, pictata de Toma Zugravul, deschide sirul celorlalte biserici cu pictura exterioara (alaturi de Voronet, Moldovita, Arbore si Sucevita), distingindu-se astfel de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa.
La infiintare, se pare ca minastirea Humor a fost minastire de calugari. Vasile Lupu a intarit minastirea in 1641 cu ziduri inconjuratoare si turn de aparare, dup ace aceasta a fost jefuita si incendiata de cazaci. Viata monahala a fost intrerupta dupa 1785, Humorul devenind biserica parohiala si recapatindu-si statutul de minastire de-abia in 1991, fiind acum slujit de calugarite.
Maiestria artistului de odinioara, dainuind peste atitea veacuri, pune intr-o lumina noua trecutul acestor locuri. Ceea ce caracterizeaza intreaga pictura de la Humor este unitatea de tonalitate cromatica, datorata predominantei diferitelor nuante de maro-roscat, culoare specifica acestei biserici, completata cu nuante bogate de albastru si verde. Frescele bizantine exterioare ale bisericii Humor impresioneaza si atrag in mod deosebit admiratia pentru frumusetea lor. Peretele de nord a suferit cel mai mult din cauza intemperiilor vremii, in schimb cel de sud este un tezaur. De asemenea absidele laterale si peretele vestic ofera ochiului o sublime orchestratie de culori, ce compun heruvimi, serafimi, ingeri, profeti, apostolic, ierarhi sau calugari. Imnul-acatist (24 de strofe-scene) ocupa majoritatea suprafetei, ilustrat in special prin Glorificarea Mariei si monumentala compozitie “Asediul Constantinopolului”.
Pictura interioara continua traditiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Stefan cel Mare, punindu-se insa mai mult accent pe caracterul narativ al prezentarii.
Arhitectura bisericii de la Humor prezinta un interes aparte. Biserica, inchinata Adormirii Maicii Domnului, este mica si nu are cupole. Aici apare pentru prima data pridvorul deschis si o incapere noua la etaj (tainita) care se suprapune camerei mormintelor. Biserica se inscrie fara ezitare in seria monumentelor specifice lui Petru Rares, adunind noutatile proprii acestei vremi integrate tipului deja definit in timpul domniei lui Stefan cel Mare. Pridvorul si boltirea isi gasesc o frapanta asemanare cu Moldovita, dar cu solutii mai simple, asa cum se cuvenea la o ctitorie boiereasca. Doar pictura s-a inscris la un nivel mai spectaculos decit la al celorlalte ctitorii.
Biserica nu are turla, e construita in plan treflat si are un pridvor interesant, deschis, cu 4 arcade in arc frint. Absenta turnului si linia de jos a acoperisului da impresia de dimensiuni reduse.
Biserica este deosebita prin linistea si puritatea sa, si totusi talciocul din fata ei mi-a dat o senzatie de comercial, si mercantil. Mi-a parut rau ca nu am urcat in turnul de aparare, care inteleg ca ofera niste privelisti deosebite, dar am inteles ca nu era pentru persoane de talia mea… Oricum, va voi arata pozele facute din curtea minastirii.

Continuind drumul, am ajuns in inima Bucovinei, la Malini, un sat cu case maruntele, cu broderie de lemn la acoperis si cerdac, ce se insira ca margelele pe marginea drumului principal. Aici am gasit Casa Memoriala Nicolae Labis - un muzeu memorial infiintat in casa in care tinarul poet a trait un timp din scurta si fulgeratoarea lui viata, si in care a zamislit poate cea mai semnificativa parte a creatiei sale poetice. Interiorul - format din 5 camere - cuprinde obiecte personale apartinind poetului si familiei sale - mobilier vechi, fotografii, tablouri, obiecte personale, carti, reviste, manuscrise.
Casa memoriala evoca concret, sugestiv si tulburator, cu ajutorul patrimoniului disponibil, personalitatea artistica si umana a lui Nicolae Labis, semnificatia operei sale, contextul celor mai importante momente care i-au marcat experienta si creatia. Vremurile tulburi pe care le-a traversat scurta sa existenta pamanteana, setea nestavilita de intelegere a acestora si a marilor rosturi ale lumii, spiritul rebel de adolescent, toate au facut din el un poet al timpului sau si al timpului nostru.

Ghidul - o doamna care a venit pe bicicleta ca sa ne deschida poarta - recita cu infiorare din "Moartea caprioarei". Am aflat ca soarta a fost extrem de cruda cu el si inima a incetat sa-i mai bata cind abia implinea frageda virsta de doar 21 de ani. Poetul era incredibil de matur pentru virsta sa, iar poemul "Moartea caprioarei" a fost cea mai cunoscuta scinteie de geniui ramasa de la el. Povestea sfirsitului sau tragic (accidentat de un tramvai vizavi de Spitalul Coltea, in imprejurari inca neelucidate complet) m-a impresionat.