File de vacanta 23

Am mers mai departe si am ajuns la Biserica Arbore, situata la 30 km de Suceava, o biserica pictata exterior, ce poarta hramul “Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul”, ctitorita in anul 1503 de hatmanul Luca Arbore – unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare si portarul Sucevei, pe malul riului Solca, si care este inscrisa pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Din intregul complex ridicat de Luca Arbore, astazi mai exista doar biserica, curtea boiereasca fiind distrusa de un incendiu in secolul XIX. Luca Arbore a fost inmormintat in ctitoria sa, iar chivotul de mormint al ctitorului, ucis din porunca lui Stefanita Voda in 1523, este socotit cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina.
Minastirea Arbore a fost construita din caramida si piatra masiva. Este o ctitorie boiereasca, fapt evidentiat prin absenta turlelor. Conceputa si construita intr-o forma simpla, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, constructia uimeste prin marea sa stilizare, prin inovatiile arhitectonice si un echilibru deosebit al proportiilor. Cu plan dreptunghiular la exterior, biserica are o forma nemaiintilnita pina atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de eleganta a constructiei este accentuata de prelungirea peretilor spre vest si unirea lor in partea superioara prin arcada, obtinindu-se astfel un spatiu semideschis ce apare pentru prima data in arhitectura moldoveneasca. Aceasta nisa exterioara de pe fatada vestica constituia, se pare, lacasul clopotelor. Mesterii lui Arbore au realizat pereti drepti, cu imense suprafete netede si proportii elegante. Priceperea mesterilor a facut din biserica Arbore unul dintre monumentele de seama ale Moldovei.
In 1541, la initiativa Anei, sora lui Arbore, se va realiza ansamblul de pictura interioara si exterioara. Ceea ce impresioneaza in mod deosebit in pictura bisericii este calitatea ei decorative, coloritul viu, cald si luminos, ritmul si eleganta extrema. Scenele sunt populate de numeroase personaje in continua miscare, iar in bogata policromie predomina verdele furat padurilor si colinelor din jur. Verdele specific de Arbore este combinat cu rosu, albastru, galben, roz si ocru, in 5 umbre si 47 de nuante. Linga biserica am gasit aruncate doua pietre tombale, de pe vremea cind aceasta a fost pictata, cu 15 orificii mici, care serveau drept vase pentru amestecul culorilor, creindu-se neasemuitele culori ale bisericii.
Frescele au fost realizate de mesterul moldovean Dragos Coman – exponent al lumii laice. Intreaga pictura emana un aer de sinceritate, fiind unul dintre cele mai laice fenomene din arta medievala moldoveneasca. Artistul reuseste o sinteza indrazneata intre elementele orientale si occidentale, bine integrate totusi in traditie.
Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului, in tablourile votive ce infatiseaza pe ctitor si familia sa. Pictura interioara a fost serios afectata in secolele XVII-XVIII, cind edificiul a ramas fara acoperis.
Decorul fatadei de apus sta marturie pentru geniul pictorului. In marea cavitate, intregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat drept cel mai bine realizat din toata pictura epocii Stefan Cel Mare – Petru Rares.
In prezent se lucreaza la restaurarea interiorului bisericii, si la intretinerea a ceea ce a mai ramas din fresce.
Echilibrul proportiilor constructiei, alaturi de pictura exterioara, ii confera bisericii Arbore o deosebita stalucire, iar peisajul din jur este extraordinar – esti cel mai aproape de natura, esti intr-un loc de o frumusete simpla, dumnezeiasca, unde privirea ti se pierde intre roua din iarba, cerul de un albastru pur, padurile intinse si mirosul de fin abia cosit.

Am plecat apoi, pe un drum neasfaltat care parea ca nu se mai termina, spre biserica Volovat, care este situata in micutul sat omonim, linga Radauti. Biserica, ce poarta hramul “Inaltarea Sfintei Cruci” a fost construita de Stefan cel Mare, intre anii 1500-1502, pe locul unei biserici din lemn ce fusese construita in 1353 de legendarul Dragos Voda, intemeietorul Moldovei. Aceasta biserica de lemn, care se pare ca a adapostit in altar mormintul legendarului sau ctitor, a fost mutata de catre Stefan cel Mare in 1468 la Minastirea Putna.
Biserica de la Volovat este penultima ctitorie a lui Stefan cel Mare, si este una dintre bisericile cele mai bine frazate arhitectonic. Planul arhitectonic este de influenta romanica dar prezinta si unele trimiteri la anterioarele constructii maramuresene din lemn, Biserica are un aspect impunator si este decorata la exterior cu modele geometrice realizate din caramida si cahle rotunde smaltuite. Este construita in plan dreptunghiular, cu bolti semicilindrice unitate sprijinite pe console. Desi se credea ca biserica nu a fost pictata niciodata, in 2007 s-a descoperit un fragment de pictura murala.
Biserica a avut de suferit de mai multe ori in decursul timpului, raminind un timp chiar pustie. Desi este un important monument istoric si de arta, biserica este foarte rar vizitata de turisti. Citeva timide lucrari de restaurare a acestei biserici nu pot contrabalansa faptul ca aceasta a fost ignorata si uitata de catre toti cei care aveau puterea sa-i redea insemnatatea reala.
Din pacate nu am putut vedea interiorul bisericii, deoarece am nimerit exact in timpul unei slujbe de cununie, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu un tur exterior si cu intrarea pina in multimea de oameni. Si ce-am vazut va arat si voua:

Mi-am continuat drumul si am ajuns la Solca – despre care am aflat ca este o statiune balneoclimaterica, ca este renumit pentru fabrica de bere – care este cea mai veche din tara si ca a fost declarat ca orasul cu cel mai ozonat aer din Europa.
Minastirea Solca a fost construita de domnitorul Stefan Tomsa intre 1612-1622 si poarta hramul “Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. Este situata la poalele Obcinei Mari si are puternice fortificatii, cu contraforturi masive si ziduri groase de aproape 2 metri.
Minastirea urmeaza liniile Dragomirnei, cu care este contemporana (fiind excesiv de inalta fata de latime), dar poarta si elemente noi de arhitectura, care vor deveni caracteristice. De altfel, minastirea de calugari a lui Tomsa-Voda se pare ca a fost construita ca urmare a ambitiei acestuia de a depasi Dragomirna lui Anastasie Crimca, cu care se afla in conflict.
Minastirea are plan treflat, iar turla are 36 de metri inaltime. Ea a fost fortificata cu ziduri de incinta, turn-clopotnita si chilii pentru calugari. Decoratia in piatra vadeste inspiratia orientala.
In 1775 intreaga Bucovina a intrat sub stapinire austrica si zece ani mai tirziu, in 1785, minastirea a fost desfiintata temporar de austrieci, care au devastat-o si au lasat-o in paragina. Catapeteasma minastirii (lucrata in lemn si aurita) a fost transferata la Dragomirna, iar paraclisul Sfintul Gheorghe (asezat pe poarta zidului de incinta) a fost transformat in inchisoare. Biserica a fost restaurata de arhitectul austriac Karl Romstorfer in 1902 si a devenit biserica parohiala.
Cind am ajuns, biserica era inchisa, de fapt incuiata. Dupa vreo 5 minute de invirtit in jurul ei, cind vroiam sa ma urc inapoi in masina si sa parasesc locul, cu regretul de a nu-l fi vazut mai indeaproape, am avut noroc. Un copilas de vreo 7-8 ani a venit, ne-a descuiat biserica si a devenit ghidul nostru (intre timp mai aparuse un grup de turisti rataciti). Pustiul era atit de dezinvolt si ne-a povestit atit de multe, in felul lui haios si peltic, incit nu imi venea sa cred. Era si foarte pus pe sotii, si ne-a oferit citeva faze antologice. Oricum, mi-a placut la nebunie pustiul si felul in care incerca sa iti raspunda si la intrebari. Nu avea doar o lectie invatata pe de rost, ci stia sa lege doua idei si sa iti ofere un raspuns. Si cind l-am intrebat in ce clasa e, mi-a spus ca e in clasa a doua. Daca ar fi mai multi copchii ca el, sigur ar fi mult mai bine si am mai avea si noi o speranta…