Primul popas in Bucovina a fost la Cetatea de Scaun a Sucevei, cetate aflata pe un pinten terminal al unui platou aflat la o inaltime de 70 metri fata de lunca Sucevei, in partea de est a orasului, de unde se poate vedea intreaga vale a Sucevei.
Am nimerit aici in plin festival medieval, si am trait experienta intoarcerii in timpurile strabunilor, alaturi de cavaleri, domnite (mai ales domnite...), turniruri si tunuri medievale.
Cetatea Sucevei facea parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfirsitul secolului XIV, in momentul aparitiei pericolului otoman. Cetatea a fost construita in timpul domniei lui Petru I Musat (fiind atestata prima data in 1388 – anul in care acesta a mutat capitala principatului Moldovei de la Siret la Suceava), a fost fortificata in secolul XV de Stefan cel Mare si distrusa in secolul XVII (1675) de Dumitrascu Cantacuzino. Desi a fost distrusa de mai multe ori ca urmare a anumitor presiuni, cetatea nu a putut fi niciodata ocupata prin lupta.
Petru Musat a construit in Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca resedinta voievodala. Constructia initiala avea forma unui patrulater regulat, cu laturile de nord si sud de 36 m si cele de est si vest de circa 40 m. La colturi si la mijlocul fiecarei laturi se gaseau turnuri de aparare (bastioane) de forma patrata, cu latura de 4 metri. Zidurile aveau o grosime de circa 2 metri, fiind constuite din piatra nefasonata, intre pietre aflindu-se umplutura de piata legata cu mortar, dar si piatra si caramida sfarimata. Pe latura de est, la circa 4 metri de ziduri, a fost sapat un sant de aparare cu o adincime de circa 10 metri.
In castel se intra printr-o poarta semicirculara, ce ducea intr-o curte interioara larga. Odata trecut de podul de acces dai de primele incaperi destinate strajerilor, odata depasit acest obstacol esti impresionat de curtea interioara frumos pavata cu pietre in acele vremuri. De-a lungul zidurilor erau sapate pivnite boltite ample, deasupra carora se insirau mai multe incaperi – camera domnitorului, camera doamnei, baia domneasca, camera de garda, depozitul de alimente, un paraclis si o inchisoare.
Domnitorul Alexandru cel Bun a dezvoltat sistemul de aparare al cetatii, construind in partea de sud un zid paralel cu zidul cetatii. Considerind ca Cetatea Sucevei nu este suficient intarita pentru a rezista atacurilor inamice, Stefan cel Mare a restaurant incaperile din interior si a construit un zid de incinta care inconjoara fortul, asemeni unui inel.
Cetatea a fost asediata in 1476 si 1485 de armatele otomane, iar in 1497 de ostile poloneze, dar nici unul dintre atacuri nu a reusit sa duca la predarea cetatii. In anul 1538 oastea otomana (200.000 de soldati, condusi de sultanul Soliman Magnificul) cucereste cetatea, cu ajutorul unor boieri moldoveni care il tradeaza pe domnitorul Petru Rares si deschid pentru prima data portile Sucevei. In 1600 portile cetatii de deschid din nou fara lupta pentru a-l primi pe Mihai Viteazul, care reusea prima unire a celor trei principate românesti.
Cuprinsa de vilvataile focului poruncit de Alexandru Lapusneanu in a doua sa domnie, la cererea sultanului, cetatea isi recapata importanta militara in timpul lui Ieremia Movila. Vasile Lupu (1634-1653) intreprinde lucrari de restaurare a Cetatii Suceava. Ultimul episode din lunga istorie a Cetatii Suceava are loc in vremea lui Dumitrascu Cantacuzino, care in iulie 1675, la porunca turcilor, i-a dat foc. Apoi, in 1684 intreaga latura de nord a cetatii s-a prabusit in urma unui puternic cutremur. Timp de peste doua secole, Cetatea Sucevei s-a aflat in parasire, ruinindu-se si mai mult.
Interioarele cetatii au fost partial restaurate astfel incit sa ne aminteasca de viata de curte si sa ne faca o imagine despre ceea ce a reprezentat locuinta temporara a voievozilor Moldovei. Iar datorita festivalului medieval, cetatea parea ca a prins viata. Si totusi, mai trebuie facute multe pentru conservare si restaurare. Si sa trec si la imagini:
Am nimerit aici in plin festival medieval, si am trait experienta intoarcerii in timpurile strabunilor, alaturi de cavaleri, domnite (mai ales domnite...), turniruri si tunuri medievale.
Cetatea Sucevei facea parte din sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfirsitul secolului XIV, in momentul aparitiei pericolului otoman. Cetatea a fost construita in timpul domniei lui Petru I Musat (fiind atestata prima data in 1388 – anul in care acesta a mutat capitala principatului Moldovei de la Siret la Suceava), a fost fortificata in secolul XV de Stefan cel Mare si distrusa in secolul XVII (1675) de Dumitrascu Cantacuzino. Desi a fost distrusa de mai multe ori ca urmare a anumitor presiuni, cetatea nu a putut fi niciodata ocupata prin lupta.
Petru Musat a construit in Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca resedinta voievodala. Constructia initiala avea forma unui patrulater regulat, cu laturile de nord si sud de 36 m si cele de est si vest de circa 40 m. La colturi si la mijlocul fiecarei laturi se gaseau turnuri de aparare (bastioane) de forma patrata, cu latura de 4 metri. Zidurile aveau o grosime de circa 2 metri, fiind constuite din piatra nefasonata, intre pietre aflindu-se umplutura de piata legata cu mortar, dar si piatra si caramida sfarimata. Pe latura de est, la circa 4 metri de ziduri, a fost sapat un sant de aparare cu o adincime de circa 10 metri.
In castel se intra printr-o poarta semicirculara, ce ducea intr-o curte interioara larga. Odata trecut de podul de acces dai de primele incaperi destinate strajerilor, odata depasit acest obstacol esti impresionat de curtea interioara frumos pavata cu pietre in acele vremuri. De-a lungul zidurilor erau sapate pivnite boltite ample, deasupra carora se insirau mai multe incaperi – camera domnitorului, camera doamnei, baia domneasca, camera de garda, depozitul de alimente, un paraclis si o inchisoare.
Domnitorul Alexandru cel Bun a dezvoltat sistemul de aparare al cetatii, construind in partea de sud un zid paralel cu zidul cetatii. Considerind ca Cetatea Sucevei nu este suficient intarita pentru a rezista atacurilor inamice, Stefan cel Mare a restaurant incaperile din interior si a construit un zid de incinta care inconjoara fortul, asemeni unui inel.
Cetatea a fost asediata in 1476 si 1485 de armatele otomane, iar in 1497 de ostile poloneze, dar nici unul dintre atacuri nu a reusit sa duca la predarea cetatii. In anul 1538 oastea otomana (200.000 de soldati, condusi de sultanul Soliman Magnificul) cucereste cetatea, cu ajutorul unor boieri moldoveni care il tradeaza pe domnitorul Petru Rares si deschid pentru prima data portile Sucevei. In 1600 portile cetatii de deschid din nou fara lupta pentru a-l primi pe Mihai Viteazul, care reusea prima unire a celor trei principate românesti.
Cuprinsa de vilvataile focului poruncit de Alexandru Lapusneanu in a doua sa domnie, la cererea sultanului, cetatea isi recapata importanta militara in timpul lui Ieremia Movila. Vasile Lupu (1634-1653) intreprinde lucrari de restaurare a Cetatii Suceava. Ultimul episode din lunga istorie a Cetatii Suceava are loc in vremea lui Dumitrascu Cantacuzino, care in iulie 1675, la porunca turcilor, i-a dat foc. Apoi, in 1684 intreaga latura de nord a cetatii s-a prabusit in urma unui puternic cutremur. Timp de peste doua secole, Cetatea Sucevei s-a aflat in parasire, ruinindu-se si mai mult.
Interioarele cetatii au fost partial restaurate astfel incit sa ne aminteasca de viata de curte si sa ne faca o imagine despre ceea ce a reprezentat locuinta temporara a voievozilor Moldovei. Iar datorita festivalului medieval, cetatea parea ca a prins viata. Si totusi, mai trebuie facute multe pentru conservare si restaurare. Si sa trec si la imagini:
Postări
2 comentarii:
Pe mine m=a deprimat cand am vazut-o. Nu erau nici steaguri si nici tunuri, nici oameni... era o paragina. Pacat!
Pai se pare ca eu am fost mai norocos... :)
Trimiteți un comentariu