Costinesti

Tot in week-end-ul de martie, la intoarcerea din Vama, m-am oprit un pic si in Costinesti. Un alt loc de care ma leaga atitea amintiri, locul nebuniei din studentia mea. Mi-am adus aminte cum am plecat imediat dupa Bac, prima data la mare fara ai mei si cum am zis ca ma arunc in fata trenului daca nu ajung in vara aia in Costinesti. O vara fierbinte de 1995 si o gasca de 35 de oameni si primul meu contact cu Costinestiul. Boem si el, pe vremea aia. Am stat la cort, am stat la casute, am stat la vile, am stat la hotel la Forum. Am fost in tabara gratuita, ca deh, aveam note mari. Am petrecut citeva 1 Mai-uri de neuitat. M-am indragostit si am iubit in Costinesti. M-am indragostit de mare. Am vazut prima data rasaritul. Am mers in Ring cu cutia de carton de vodka "Scandic" ("motorola" pentru cunoscatori) bagata in sosete. Am innodat prietenii de o viata sau am gasit prieteni sau relatii de-o seara. Am sarbatorit luarea bacului, dar si admiterea la facultate. Am dormit 15 intr-o camera de 2 locuri, sau 20 in casuta de 5. Am dansat pina dimineata in Ring si in Tineretului. Am vislit sau am fost cu hidrobicicleta pina la epava. Am agatat o tipa care apoi era sa-mi fie seminarista in anul II. Am iubit epava, obeliscul si ceasul. Am mers cu nasul sau pe jos pina in Neptun si inapoi. Am baut 24 de beri intr-o zi (record care inca sta in picioare - deh, acum imi plac fineturile...). Am facut baie ziua in mai la 10 grade apa marii, noaptea in vara sau la rasarit in septembrie. M-am vopsit blond. Am cunoscut o persoana care mi-a fost apoi alaturi ani de zile. Am fost cu gasti mari sa ne distram sau doar romantic, in 2. Am stat weekend-uri sau cite doua saptamini. Am dormit in masina sau pe plaja. Am dansat pe mese la "Timisoareana". Am admirat marea ore in sir de la terasa cu etaj de linga ceas. M-am imbatat de zeci de ori cu gasca din facultate. Ne-am distrat, am prins veri toride, furtuni, ploi si curcubee. Am stat cu amicul Johnny care a vindut in vara lui 2003 saorma pe aleea principala. Am mincat piine cu mustar si ketchup la Spring Time. Am vazut concerte cu Iris, Compact si Holograf la un loc. Am ris in hohote la Vacanta Mare, cu Dan Sava in mare forma. Am stat zile intregi doar cu bani de bere si de nas. Au fost ani frumosi, veri frumoase, veri pline. Au fost anii studentiei, Costinestiul era Costinesti, avea un anumit specific si imi placea foarte mult. Am incheiat socotelile cu el in 2003, cind deja descoperisem Vama, iar Costinestiul incepuse sa se umple de cocalari si manelisti. Am gasit boemia mai la sud, si mi-a parut rau ca in toti anii de Costinesti nu am ajuns decit sporadic in Vama. Si totusi nu o sa uit niciodata verile nebune din Costinesti, anii de studentie, cind nu aveam bani dar aveam tot timpul sitoata pofta de viata din lume. Si o sa ii pastrez si Costinestiului un loc aparte in sufletul meu si in cutia mea de amintiri, chiar daca acum nu as mai da Vama pe el pentru nimic in lume.

Am auzit despre dezastrul care a lovit Costinestiul in toamna lui 2005, mi-a parut tare rau pentru locurile alea frumoase, o farima din sufletul meu a lacrimat amintindu-si de toate cele de mai sus. Am citit, am vazut imagini si mi s-a povestit despre inundatii, despre lacul care a devenit parte din mare, despre plaja distrusa si obeliscul darimat si mi-a parut enorm de rau.
Apoi am auzit despre refacere, despre canalul care uneste lacul cu marea, despre noul obelisc. Nu am trecut insa niciodata sa le vad. In ultimii ani, intersectia cu drumul de Costinesti nu mai era decit un motiv in plus de a apasa acceleratia si de a ma gindi ca mai am doar vreo 25 de kilometri pina in Vama. Sau de a apasa acceleratia, a imi blestema calitatea de sofer, a ma concentra mai bine asupra lungului drum ramas pina acasa.

De data aceasta, am incetinit venind dinspre Vama, am stat cuminte pe banda 1, am semnalizat dreapta si am cotit-o spre Costinesti. Mi s-a parut de nerecunoscut, dupa 5 ani. Au aparut vile, vilisoare si hoteluri ca ciupercile dupa ploaie. Nu am fost nici spre Forum, si nici spre satul Schitu, in dreptul epavei, dar din ce am vazut de la distanta, arata cu totul altfel decit il lasasem. Am fost un pic dezamagit, mi-a fost dor de "Statiunea tineretului" si a blatistilor, de capacitatea de ocupare de 500% de care citeam in ziare, de boemia din casute si de gazdele din trecut. Acum a devenit o statiune si atit. Poate mai frumoasa, poate mai noua, dar si-a pierdut farmecul de atunci. Si eu mi-am pierdut entuziasmul virstei de atunci. Prima data am vazut Costinestiul la 18 ani si mi se parea raiul de pe pamint. Am fost pe plaja, am vazut epava care este aceeasi, la fel de mare si de ruginita. Am vazut plaja si nu am recunoscut-o. Am vazut noul obelisc, mai mare si mai curat decit cel vechi, si mi-a placut. Am vazut noul canal dintre lac si mare si mi s-a parut interesant. Dar mi-a fost mult mai dor de lacul vechi, de obeliscul vechi, de vremurile de demult si de cei 18 ani de atunci. Am fost usor dezamagit de prezent si mi-a fost dor de trecut.

Singur te caut in noapte, unde esti ? La Costinesti...