Zi de primavara in Bucuresti, soare dureros de dulce si de portocaliu la apus, soare care te trimite brutal in trecut. Zi de adus-aminte povesti din Vama, zi de zappat printre poze mai noi sau mai vechi, zi de nostalgii dar si de asteptari marete. Zi de adus aminte autostrada spre mare si drumul de saptamina trecuta. Imi dau seama ca autostrada spre mare, prilej de ginduri in virtej si bucurii copilaresti, e un drum intotdeauna plin cu speranta. Speranta unui nou inceput, a unor noi clipe minunate ce urmeaza a fi traite. Ajungi in Vama si trupul iti freamata in asteptarea bucuriilor aduse de soare si de valurile noptii. Iar pedala de acceleratie capata un binemeritat respiro. Mi-e dor sa trec incet pe linga indicatorul de intrare in Vama si sa urlu prin geamul larg deschis "AM AJUNS!!!", mi-e dor de prima bere dupa drum. Dar o sa mi fie dor si de imaginea Vamii goale, o Vama in care singura masina era Meggy a mea.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu