Iarasi in Vama...

Pe plaja din Vama Veche sunt corturi cu cite doi sau patru oameni, sunt oameni cu doua sau patru vise, sunt vise care tin cit doua sau patru valuri, sunt valuri care nu mai vin niciodata sau nu se mai sparg vreodata.

In Vama nisipul e plin de vise, regrete, povesti, pasi, siluete, amintiri, lacrimi, zimbete, imbratisari si declaratii de dragoste; oamenii vin sa le intilneasca in fuga fierbinte de vineri care se topeste spre o duminica lenesa si trista, cu lacrimi sau risete, cu nisip pe talpi, nori albi pe frunte sau fluturi prin stomac.

Nimic nu te impiedica sa imbratisezi plaja si sa te bucuri sau sa plingi cit toti oamenii care au pasit pe nisipul ei, ca intr-un imens si nefiresc interogatoriu. Ne spune Vama cind vom fi fericiti ? Urmele ramin si le luam cu noi pentru a le putea analiza in laboratoarele lucide de acasa. Raspunsurile nu le poti gasi in Vama, pentru ca Vama tace. Vama te ignora si te pune pe ginduri. Te obliga sa-ti gasesti raspunsuri in drumul spre casa, prin sate marunte, pe sosele coapte de soare, pe autostrada unde apune soarele, cu radare stridente la barierele dintre viata si moarte, pe unde trec tot felul de trenuri si inca ai prioritate tu, cu trenul tau cu vagoane cu nume de oameni cunoscuti in Vama.

In Vama se incarca si se descarca iluzii, confuzii, iubiri, indragosteli, suete, frustrari sau fericiri ascunse bine prin corturi, prin apa sau nisip, printre sticle si licori cu mai multe sau mai putine grade, prin ameteala valurilor, printre scoici sau in fata la Ovidiu. Iar vamesul este un batrinel simpatic pe care il tot vad in fiecare dimineata, seara, noapte, la fiecare rasarit sau apus, cind ma satur sa dorm in patul meu de acasa din cauza zgomotelor valurilor care se sparg in Vama din mine. Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte, se poata sa fie vara, la fel cum iarna poate fi. Vamesul e mereu acolo. Mosule ! Nea Timpule ! Te uiti si la mine in vagoane ? Hai ca ti-am blocat toata Vama. Se uita la mine si parca imi spune, cu un zimbet strengaresc: "Fugi, ca eu platesc! Treci, baiete, treci, ai grija de incarcatura. Restul conteaza mai putin.... Oamenii sunt atit de ascunsi, incit si mie la virsta mea imi vine greu sa-i mai descopar"

Cind e urmatorul tren ? "Trenul accelerat Bucuresti-Mangalia pleaca in 5 minute de la linia 5...." Sa sarim in el si sa ne vedem din nou sanatosi in Vama, iar la intoarcere vagoanele sa fie din ce in ce mai pline, sa traim din nou viata, sa ascultam din nou valurile spargindu-se de mal, nisipul sa fie ud, iar marea un pic amara... O scoica sa ne zgirie in mina dreapta, chiar si algele sa ne zgirie nitel. Iar daca se intimpla sa fie vint si sa fie vara, atunci sa ascultam cerul care ne indeamna sa fugim.

Povestea merge mai departe, ca vintul din Vama Veche. Iar trenul cu vagoane cu nume de oameni cu care ai povestit, ai ris, ai plins, te-ai imbratisat sau te-ai sarutat in Vama vine din ce in ce mai plin spre casa. Sufletele alaturi de care ai pasit pe nisip, alaturi de care ai cautat cele mai frumoase scoici sau alaturi de care ai stat doar sa asculti marea si sa vezi soarele rasarind fierbinte de dupa plasele pescarilor... Sunt oamenii care inteleg ce inseamna Vama, sunt oamenii cu care ti-ai dori sa bei in fiecare seara o bere sub stuful de la Ovidiu... Iar trenul... da, trenul merge mai departe... ca vintul din Vama Veche...

Poftiti in vagoane ! Vama e libera !