File de vacanta 17

Intr-o natura bogata, inconjurata fiind de codri seculari, la poalele muntilor, se ridica cel mai mare si cel mai vechi ansamblu monahal al Moldovei - Minastirea Neamt. Minastirea Neamt aduna intre ziduri o istorie la fel de zbuciumata ca cea a Moldovei. Peste ea au trecut laolalta vremuri grele si vremuri bune, ajutorul si furia naturii, iubirea si ura oamenilor, crestini si pagini. In ciuda tuturor lucrurilor care s–au abatut asupra ei, minastirea Neamt nu a incetat nici un moment sa fie un centru important al monahismului romanesc. Minastirea Neamt este atestata documentar din 1407, insa radacinile in timp ale activitatii monahale se intind pina în secolul XII. Ctitorirea Minastirii Neamt ii este atribuita voievodului Petru I Musat (1375-1391), care a construit prima biserica din piatra, astazi disparuta, insa, pe amplasamentul minastirii, existase o bisericuta mai veche din lemn, numita Biserica Alba, construita de monahi cu un secol inainte. Biserica actuala din incinta minastirii a fost ctitorita de voievodul Stefan cel Mare la sfirsitul secolului XV si are hramul "Inaltarea Domnului". Somptuoasa, cu delicate efecte de culoare, strict arhitectonica ea vadeste maturizarea stilului arhitectonic moldovenesc, inchegat in timpul lui Stefan cel Mare. Fatadele bisericii sunt acoperite cu decorul caracteristic ctitoriilor acestui voievod: ferestre gotice, frize de discuri smaltuite, colorate in verde, galben, brun. Biserica "Inaltarea Domnului" este singura ridicata de Stefan cel Mare care nu se incadreaza in nici una din categoriile in care impart arhitectii constructiile sfinte si aduce elemente noi pentru acele vremuri, precum pridvorul si gropnita. Spre deosebire de Agapia si Varatec, biserica de aici nu e alba, ci e bogat colorata si impodobita printr–un model impresionat de forme si nuante, obtinute din jocul intre caramizile obisnuite si cele smaltuite. Incinta minastirii are forma unui patrulater continuu, format din chilii si constructii anexe cu etaj. In incinta minastirii de calugari se afla doua biserici, doua paraclise, turnul-clopotnita cu 11 clopote, Seminarul Teologic "Veniamin Costache", precum si un muzeu cu o colectie de arta bisericeasca si sala tiparului. In tezaurul de valori ale patrimoniului istoric si cultural-artistic national, Minastirea Neamt ocupa un rol cu totul deosebit, intreaga sa existenta conferindu-i aura de legenda si atributele unei vetre de viata spirituala ce se poate identifica in multe privinte cu insusi românismul medieval. Evocind istoria acestui tezaur de suflet românesc ai intotdeauna sentimentul intoarcerii in trecut si al participarii nemijlocite la atitea veacuri de credinta si de fapte, in care, dupa cum scria Gala Galaction, o intreaga lume de ..."voievozi si vladici, coconi si jupinite, soli straini si calugari din toate lavrele crestinatatii care au trecut pe aici si au dus cu ei renumele Moldovei si al Minastirii Neamt".

Pe valea piriului Secu se pastreaza o alta nestemata incrustata pentru vesnicie in diadema vestitelor focare de credinta si spiritualitate româneasca ale judeţului Neamt: Minastirea Secu. Asezata intr-o fermecatoare poiana ce se intinde la poalele Muntelui Vasan, protejata din toate partile de inaltimi impadurite, Minastirea Secu are aspectul unei impresionante fortarete, fiind inconjurata de ziduri impunatoare ce se imbina la colturile incintei cu puternice turnuri de aparare. Minastirea Secu a fost construita în anul 1602 cu sprijinul lui Nestor Ureche, mare vornic al Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, pe locul unei mici sihastrii numită „Schitul lui Zosim”, fondat la 1564. Din punct de vedere constructiv, Minastirea Secu face parte din categoria asezamintelor monahale fortificate. Ziduri puternice cu turnuri patrate inchid o incinta dreptunghiulara, pe laturile careia se insira chiliile cu etaj si toate celelalte constructii specifice. Un turn-clopotnita impunator prin masivitatea si inaltimea sa acopera intrarea situata la apus. Construita din piatra si caramida de catre mesteri locali si din Tara Româneasca, biserica mare cu hramul "Taierea capului Sfintului Ioan Botezatorul" este reprezentativa pentru arhitectura moldoveneasca de la sfirsitul secolului XVI– inceputul secolului XVII. Integreaza influente muntenesti in forma sa moldoveneasca, ce includ cele doua turnuri si cele doua rinduri de arcade mate, care inconjura fatadele bisericii. Ca majoritatea minastirilor cu traditie din tara, Minastirea Secu nu face exceptie in promovarea culturii si traditiilor românesti. Astazi, Minastirea Secu duce mai departe crucea traditiilor si obiceiurilor românesti asa cum au fost ele dobindite de la strabuni.

Urcind pe valea tot mai ingusta dar tot mai darnica in frumuseti a piriului Secu, ajungem la Minastirea Sihastria, al carei ansamblu arhitectural se intinde pe un platou insorit din coasta muntelui, in asa numita "Poiana a lui Atanasie". Asezata la margini de paduri seculare, intr-o depresiune larg deschisa spre soare, adapostita de jur imprejur de culmi ale caror inaltimi variaza intre 800-1100 metri, care o feresc de asprimea iernii si arsita verii, minastirea are o pozitie geografica vrednica de invidiat. Mai sus nici drumul nici piriul nu se incumeta sa mearga. Conform unei insemnari din Pomelnicul ctitoricesc, sapte monahi ai Minastirii Neamt ar fi intemeiat aici o mica sihastrie, in jurul anului 1640. Ceva mai tirziu, în 1655, episcopul de Husi Ghedeon - ucenic al Mitropolitului Varlaam Motoc - ridica in "Poiana lui Atanasie" o mica biserica de lemn si citeva chilii pentru vietuitorii deja aflati acolo. Pina in anul 1734 era doar o mica asezare pustniceasca anonima, cunoscuta sub numele de “Sihastria lui Atanasie”. Dupa aceasta data schitul se innoieste si devine dependent de marile minastiri din apropiere Neamt si Secu, ca loc de nevointa pentru calugarii iubitori de liniste. Episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserica, din piatra, pe locul celei vechi. Edificiul este sobru si plin de armonie. Din ansamblul constructiilor, biserica centrala prezinta un interes deosebit, datorita faptului ca mesterul a reluat stilul clasic al bisericilor moldovenesti. Echilibrul proportiilor, zveltetea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului si simplitatea decoratiei exterioare sunt citeva din caracteristicile ei. Biserica este construita in plan triconc, de dimensiuni reduse, cu o singura turla asezata pe naos. In timpul anilor grei de comunism minastirea a fost condusa de Parintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici. In afara de biserica „Nasterea Maicii Domnului”, mai exista o biserica mai mare in asezamintul monahal. Aceasta e Catedrala „Sf. Teodoara”, construită în 1998. Din nevoia de a se construi un lacas mai mare, a aparut si biserica cea noua, cu o arhitectura superba si cu o pictura cu adevarat ortodoxa, cu adevarat impunatoare si care iti taie rasuflarea. Minastirea Sihastria este un loc unde chiar iti poti gasi linistea sufleteasca, te poti reincarca si umple de liniste si bunatate, locul in care poti medita la cele sufletesti, unde te regasesti asa cum esti cu adevarat.