File de vacanta 16

Dupa ce am trecut muntii, am ajuns in tinutul Neamtului. O zona faina, cu privelisti minunate, cu o intreaga salba de monumete istorice si de minastiri (raportat la suprafata, Neamtul este tinutul cu cele mai multe lacasuri de cult - minastiri, biserici sau schituri).

Neamt este numele unor asezari omenesti, al unor ape, dar si al unuia dintre meleagurile profund moldave, cu adinci si pretioase radacini istorice. Nu mai fusesem niciodata prin partea asta de tara si am constatat ca Tinutul Neamtului stie cum sa isi depene povestile si sa isi vrajeasca calatorii. Minastirile Bistrita, Agapia, Varatec, Neamt, Secu, Sihastria delimiteaza un perimetru sacru, care sta sub semnul seninatatii. Stincile Ceahlaului cel plin de legende, intinderea fascinantului Lac Izvorul Muntelui, spectacolul Cheilor Bicazului, istoriile Cetatii Neamtului, povestile Hanului Ancutei configureaza un spatiu de poveste, un tinut pitoresc, ascuns printre codri seculari, in care am patruns bucuros, dar si curios.

Primul popas a fost la 8 kilometri de Piatra Neamt, la Minastirea Bistrita - locas unic in România, deoarece este singurul cu 4 ctitori voievozi - Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares si Alexandru Lapusneanu. A fost ctitorita de Alexandru cel Bun in 1402 pe locul unei biserici de lemn. Minastirea Bistrita este o minastire de calugari ce poarta hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Minastirea Bistrita are infatisare monumentala, ornamentatie sobra si sculpturi in piatra cu elemente gotice. Incinta minastirii are o forma patrata, fiind protejata de ziduri puternice de piatra cu o inaltime initiala de cca 4 m, prevazute cu metereze si drum de straja ce se desfasoara pe toata lungimea lor. Intrarea principala e situata pe latura sudica si este arcuita sub un turn cu trei nivele. Are picturi in fresca din secolul XV. Minastirea Bistrita are o foarte mare valoare istorica si arheologica. Este zidita in stil bizantin, bogat ornata, avind usa de la intrare pastrata din momentul construirii. Clopotnita a fost construită de Stefan cel Mare la 1498. In paraclisul minastirii se gasesc mormintele lui Alexandru cel Bun si al sotiei sale Ana. Muzeul minastirii adaposteste opere de arta de valoare inestimabila, icoane din secolul XVI, lucrate pe lemn aurit. Aici se afla cea mai veche icoana pictata din România. Purtind chipul Sfintei Ana, icoana a fost realizată in anul 1200, in Lida (Asia Mica) si a fost daruita de imparatul Bizantului, Emanoil Paleologul, lui Alexandru cel Bun.

Am ajuns apoi la Minastirea Varatec, unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente din Neamt, amplasata intr-un cadru natural deosebit, intr-o mica depresiune de la poalele muntilor, adapostita de culmea Dealul Mare, la o altitudine care nu depaseste 460 m. "De treci codri de arama, de departe vezi albind, si-auzi mindra glasuire a padurii de argint" spunea Mihai Eminescu despre imprejurimile asezamintului monahal. Printre ctitorii acestui asezamint nu se afla nici nume voievodale si nici cele ale unor mari dregatori ai tarii. Minastirea a luat fiinta in 1781-1785 prin osirdia maicii starete Olimpiada (fiica unui preot din Iasi), la sfatul renumitului staret Paisie Velicikovski de la Minastirea Neamt. Biserica actuala a minastirii s-a construit intre anii 1808-1812, pe locul celei vechi, si a fost pictata in 1841. Arhitectonic, biserica se prezinta ca un edificiu eclectic. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din mijlocul incintei imbina formele traditionale moldovenesti cu elemente neoclasice. E construita din piatra si caramida, cu doua turle cilindrice al caror acoperis are forma de clopot, particularitate care o deosebeste de alte constructii similare. In jurul incintei se intinde satul minastiresc, alcatuit din case traditionale taranesti de un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor dupa un plan ingenios, conceput de mesteri populari. Permanent sprijinita de marii ierarhi ai Moldovei, dintre care se detaseaza mitropolitul Veniamin Costache, Minastirea Varatec s-a dezvoltat rapid ca un "mare stup duhovnicesc", constituind un model pentru alte minastiri de calugarite din tara, dar si un important factor de cultura pentru locuitorii satelor din zona. La Minastirea Varatec se mai pastrează inca un valoros patrimoniu cultural-artistic si istoric.

La doar citiva kilometri mai la nord, am ajuns la Minastirea Agapia. Ansamblul monahal, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril", este situata pe valea piriului Agapia, la poalele culmii Magura, intr-un cadru natural deosebit de pitoresc, inconjurata de culmi montane imbracate cu paduri seculare si impestritata multicolor de numeroase gradinite cu flori si livezi. Minastirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate monumente din aceasta parte a tarii, cautat de un mare numar de vizitatori dornici sa vada o straveche vatra de credinta si cultura, dar si un nepretuit tezaur de arta, unic prin capacitatea sa de a dezvalui specificul si originalitatea spiritualitatii românesti. Traditia a pastrat numele sihastrului Agapie care, in a doua jumatate a secolului XIV, ar fi ridicat impreuna cu ucenicii sai o bisericuta de lemn. Numele acestui monah, care in limba greaca inseamna "drag", s-a transmis nu numai bisericutei si obstii pe care a condus-o, ci si muntilor din jur, piriului si mai apoi asezarii din vale. Constructiile de la Agapia Veche (din Deal) nu aveau viata lunga, datorita terenului iîmbibat de ape freatice care se aflau la o adincime mica, care aluneca adesea naruind biserici si chilii. De aceea, iîn jurul anului 1600, o parte dintre calugari s-au mutat in vale, ridicind aici o mica biserica in jurul careia se va dezvolta Minastirea Agapia de azi, pomenita uneori sub numele de Agapia Noua, din Vale sau Mare. Biserica din incinta a fost construita din piatra si caramida dupa un plan arhitectural treflat, cu turla pe naos, de catre arhitectul Enache Ctisi Constantinopolitanul (arhitect de curte al lui Vasile Lupu), in perioada anilor 1642-1644, cu cheltuiala Hatmanului Gavriil (fratele domnitorului Vasile Lupu) si a sotiei sale, Liliana. In anii urmatori, s-a construit zidul de incinta, cu chilii etajate si turnul clopotnita, prin portalul caruia se patrunde in minastire. Fatadele de un alb stralucitor poarta pecetea stilului neoclasic. Ctitorii de la Agapia au inconjurat biserica mare cu un puternic zid de incinta care atinge si 2 metri grosime, in interiorul caruia se desfasoara, pe doua nivele, chiliile boltite, cu masive arce de sustinere. In timp, minastirea a fost cuprinsa de incendii, jefuita de bunuri, a suferit distrugeri, dar totdeauna a fost refacuta si consolidata. A fost locuita de calugari pina in anul 1803, cind mitropolitul Veniamin Costache o transforma in minastire de maici. Cu prilejul renovarii din anul 1858, interiorul bisericii a fost pictat de marele pictor Nicolae Grigorescu. Cu toate ca avea doar 18 ani, acesta a realizat o remarcabila suita de compozitii murale si de icoane pline de lumina, miscare si realism. In jurul minastirii s-au construit de-a lungul anilor peste 300 de case ce alcatuiesc satul minastiresc. Multe dintre acestea, construite in cel mai curat stil popular si avind o vechime de 150-200 de ani, au o deosebita valoare artistica, istorica si memorialistica, servind ca loc de odihna si reculegere unor ilustre personalitati ale vietii noastre cultural-artistice si social-politice. Cladirile din incinta adapostesc staretia, cancelaria, casa de oaspeti, muzeul, biblioteca si atelierele. Cerdacul de la parter si cel de la etaj sunt largi, lucrate din lemn, frumos ornamentat, incarcate cu ghivece de flori, care intregesc imaginea de curatenie din aceste locuri.

"Agapia inseamna inaltare prin iubire, culoare si rugaciune" spunea Nicolae Grigorescu.